temelia si adevarul

 

                                                              Moartea in oala

     Ernst - Augustus Bremicker

     1     Introducere

     "Si Elisei s-a intors la Ghilgal. Si era foamete in tara; si fiii profetilor sedeau inaintea lui. Si el a zis slujitorului sau: Pune oala cea mare si fierbe mancare pentru fiii profetilor. Si a iesit unul la camp sa culeaga verdeturi si a gasit o vita salbatica si a strans de pe ea colocinti salbatici si si-a umplut poala hainei si a venit si i-a taiat in oala de mancare: pentru ca nu-i cunosteau. Si au turnat oamenilor sa manance. Si a fost asa: cum au mancat din mancare, au strigat si au zis: Om al lui Dumnezeu, este moarte in oala! Si nu puteau sa manance din ea. Si el a zis: Aduceti faina. Si a aruncat-o in oala si a zis: Turnati poporului sa manance. Si nu era nimic rau in oala" (2 Imp. 4:38-41).

     Aceasta relatare scurta din viata profetului Elise ramane instructiva si astazi. Pavel scrie in Romani 8:6 : "Caci gandirea carnii (altfel spus "a avea o stare de duh carnala"), este moarte". Aceasta pare a fi invatatura fundamentala din aceasta relatare scurta din cartea Imparatilor ; gasim aici si alte lectii practice pentru noi.

     1     Persoanele in cauza

    Elisei este un tip al Domnului nostru care lucreaza in har si in indurare.

     Fiii profetilor reprezinta persoane in legatura cu Domnul Isus pentru a invata de la El (precum ucenicii Sai).

     Slujitorul lui Elisei care trebuia sa gateasca supa, este ca o imagine a Duhului Sfant care vegheaza ca noi sa putem primi Cuvantul lui Dumnezeu pentru ca el sa devina hrana noastra spirituala.

     2     La Ghilgal

     Elisei si ucenicii sai sunt la Ghilgal, un loc important in istoria poporului Israel. Acesta este primul loc unde ei si-au asezat tabara dupa traversarea Iordanului. Acolo a avut loc circumcizia. Pentru noi, acest loc simbolizeza sfarsitul judiciar al carnii (pacatul din interior) in moartea lui Hristos. Dumnezeu a condamnat carnea in moartea Domnului nostru si a rostit judecata asupra ei (Col. 2:11-15). Carnea a fost condamnata inaintea lui Dumnezeu in moartea lui Hristos pentru ca ea nu este buna de nimic. Credinciosul este mort impreuna cu Hristos (Col. 3:3). In acest fel vede Dumnezeu lucrurile.

     Cu toate acestea, putem experimenta cum carnea continua sa fie activa in multe situatii. Este ceea ce invatam din relatarea din 2 Imparati 4 ; de aceea, nu degeaba aceste versete mentioneaza Ghilgalul. Chiar daca am murit impreuna cu Hristos si  carnea a fost condamnata, ea poate sa se manifeste inca in viata credinciosului. Pentru aceasta ne indeamna Pavel sa mortificam (sa omoram, sa dam mortii, n.t.) madularele noastre care sunt pe pamant, adica sa condamnam faptele esterioare ale carnii (Col. 3:5).

     3     Foamete in tara

     Poate parea surprinzator ca a fost o foamete intr-un loc precum Ghilgalul, mai ales ca era prezent Elisei. O foamete in tara indica o stare rea si o necredinciosie in sanul poporului Israel (Deut. 28:15-44). Daca ar fi ascultat de Dumnezeul lor nu ar fi fost foamete. Pentru noi, foametea reprezinta o lipsa de spiritualitate. Dumnezeu pune mana Sa asupra noastra (personal si colectiv) daca ne abatem de la El. O lipsa se afla acolo ; cu toate acestea, Elisei o rezolva in cele din urma. Este harul si indurarea divina, lucruri pe care le vom vedea frecvent in legatura cu acest profet.

     4     Asezati inaintea lui Elisei

     Se pune o intrebare importanta : ce facem noi in timpuri de penurie spirituala in sanul poporului lui Dumnezeu ? Cartea Rut ne invata ca este fatal sa ne indepartam de la pozitia corecta. Plecarea nu rezova niciodata problemele. Aici exista o invatatura diferita. Fiii profetilor sunt asezati inaintea lui Elisei si, evident, asteapta sa-i hraneasca. Comportamentul acestor tineri ne arata calea, si ne motiveaza sa ramanem cu Domnul nostru (conf. Ioan 6:68). Sa fim ca Maria din Betania care s-a asezat la picioarele Domnului nostru cu o convingere deplina de a ramane acolo. In Psalmul 33:18-19, psalmistul zice : "Ochiul Domnului este peste cei care se tem de El... sa-i pastreze in viata in timpul foametei". Resimtim o penurie spirituala in timpul nostru, si totusi Il cunoastem pe Cel care satisface orice nevoie.

     5     O porunca

     Elisei porunceste acum slujitorului sau sa puna o oala mare. Lucrul acesta poate parea surprinzator. Cum poti sa te gandesti la un vas mare in timpuri de foamete ? Nu ar fi mai potrivit un vas mic ? Raspunsul este ca pana si in zile de foamete putem sa ne asteptam la lucruri mari de la un Dumnezeu care este mare. Atunci cand El lucreaza prin Duhul Sau, exista intotdeauna belsug. Proviziile Sale sunt nelimitate si hambarele Sale sunt intotdeauna pline. Aceasta este valabil pentru studiul nostru biblic personal cat si pentru strangerile noastre. Noi asteptam de la El si contam pe El, si El ne va da din belsug.

     5.1     O fapta neautorizata si independenta

     Unul dintre fiii profetilor decide sa mearga pe camp pentru a culege verdeturi. Fara indoiala, el a facut-o cu intentii bune pentru a face supa mai gustoasa. Cu toate acestea, el a plecat fara ca cineva sa-i ceara s-o faca. Este la fel de periculos astazi sa nu asteptam ceea ce Domnul vrea sa ne dea, ci de a incerca dupa bunul nostru plac sa facem hrana Cuvantului lui Dumnezeu mai "atractiva", adaugandu-i ceva ce noi insine am gasit. In aceste conditii, carnea intra in actiune, si indata moartea intra in oala, si totul este stricat. Exista multe lucruri in lumea aceasta care pot face Cuvantul lui Dumnezeu mai "atractiv". Daca vom lasa sa intre in viata noastra spirituala elementele lumii, sau felul ei de a gandi, sau alte ganduri carnale, viata noastra de credinta va avea de suferit. Gandirea carnii, starea de spirit (sau : intelegerea) carnii, este moarte si va ramane moarte. Cuvantul lui Dumnezeu nu tolereaza nicio adaugare, nici supliment. Tot ceea ce vom adauga noi insine ii va indeparta puterea sa. Ar fi avut loc o otravire mortala in 2 Imparati 4 daca nu ar fi intervenit Elisei.

     In plus, scopul nu justifica mijloacele. O spunem din nou, intentia putea sa fie buna, dar rezultatul dezastruos. Daca adaugam lucruri straine la hrana buna a Cuvantului lui Dumnezeu, consecintele vor fi grave. Acesta a fost pericolul pentru credinciosii din Colose : "Vedeti sa nu fie nimeni care sa va fure prin filozofie si amagire desarta, dupa traditia oamenilor, dupa cunostintele elementare ale lumii si nu dupa Hristos" (Col. 2:8). Daca Il pierdem pe Hristos ca si Cap, vom deveni o prada pentru alte lucruri. Amestecuri de filozofie, statute sau porunci omenesti sunt periculoase si poarta cu ele samanta mortii, chiar daca lucrul acesta nu este vizibil imediat. Lumea crestina este plina de colocinti salbatici. Este important de a nu parasi ogorul lui Boaz pentru a cauta alte alimente. Daca o facem, vom risca sa culegem colocinti salbatici.

     O alta intrebare practica se pune aici : de unde "culegem" hrana spirituala pentru noi insine, si poate pentru a o prezenta fratilor nostri ? Acesta este un indemn special pentru fratii care invata, dar el se aplica tuturor. Ne hranim noi cu "laptele curat" al Cuvantului lui Dumnezeu (1 Pet. 2:2) sau mai adaugam si alte lucruri la el ? La prima vedere, nu se poate discerne o invatatura gresita. O vie salbatica si colocintii salbatici sunt greu de deosebit in exterior de o vie de calitate si de castraveti buni (care semanau cu colocintii, sau curcubetii, n.t.). Vrajmasul nostru este extrem de viclean. El mascheaza eroarea in asa fel incat la prima vedere nu se poate recunoaste.

     6     A taia colocintii in bucati

     Colocintii sunt taiati in bucati si sunt adaugati la supa. Lucrul acesta contribuie la a masca eroarea. In plus, fiii profetilor nu au adus colocintii la Elisei, ci l-au scurtcircuitat (au trecut peste el, n.t.). Daca vrem sa contribuim la hranirea altora, trebuie mai intai sa aducem ceea ce am dobandit inaintea Domnului pentru ca El sa transforme aceasta in binecuvantare. Este ceea ce au facut ucenicii inainte de a da sa manance multimii in Evanghelii.

     6.1     Rezultatul

     Hrana a fost distribuita, si abia atunci a aparut adugarea mortala. Daca ni se ofera o hrana spirituala, trebuie sa avem un ochi exersat pentru a vedea daca este cu adevarat, sau nu, hrana pentru suflet. Aceasta competenta de a judeca este importanta pentru fiecare dintre noi, inclusiv la ceea ce se refera predicarea publica a Cuvantului. Corintenii erau in mod deosebit indemnati sa aiba aceasta judecata (1 Cor. 14:29). Nu ar trebui sa facem in viata noastra spirituala ceea ce nu am face niciodata in sfera naturala a vietii noastre (adica de a consuma otrava). 

     In acelasi timp, putem fi incurajati prin faptul ca pana si copilasii au o ungere a Duhului Sfant (1 Ioan 2:20) care le permite sa observe eroarea. Reactia fiilor profetilor este, de asemenea, o ilustrare : o respingere instinctiva.

     7     A striga catre Elisei

     Fiii profetilor fac singurul lucru care trebuie facut : ei nu se multumesc sa vorbeasca despre  aceasta problema lui Elisei, ci ei striga la el, recunoscandu-l ca pe un om al lui Dumnezeu. Exista doar o solutie pentru intreaga problema spirituala. Trebuie numai sa ne indreptam spre persoana potrivita in rugaciune.

     7.1     Raspunsul lui Elisei

     Elisei nu instituie o comisie de ancheta pentru a identifica substantele nocive din mancare. Un astfel de demers oricum nu ar fi folosit la nimic. In loc de aceasta, el trimite sa caute faina, si o arunca in oala. Invatatura importanta pentru noi aici este ca nu trebuie sa ne ocupam intotdeauna de toate erorile. Bineinteles, trebuie sa recunoastem eroarea - dar nu este neaparat potrivit, in fiecare caz, s-o examinam in detaliu.

     Faina este o imagine a lui Hristos si a invataturii curate in tot ceea ce Il priveste. Tot ceea ce ingeram ca hrana spirituala sau pe care o transmitem altora trebuie sa fie in acord cu Cuvantul lui Dumnezeu - si deci cu Hristos.

     Aceasta era solutia la problemele intalnite de catre coloseni. Pavel le prezinta gloria si excelenta Persoanei lui Hristos in care locuieste toata plinatatea Dumnezeirii (2:9). O persoana formata sa detecteze monedele false nu are nevoie sa cunoasca toate bacnotele false, ci doar pe cele adevarate. Un comandant care vrea sa conduca o nava printr-un senal (navigabil, n.t.) plin de recife nu are nevoie sa cunoasca amplasamentul fiecarui recif, ci doar locurile pe unde trecerea este sigura. Credinciosul care vrea sa umble cu Domnul nu are nevoie sa cunoasca glasurile straine, ci doar glasul Pastorului cel bun. Avem nevoie sa cunostem "adevarul" si de a fi plini de Hristos si de Cuvantul Sau. Atunci ne vom putea bucura cu bucurie si placere de hrana pe care ne-o ofera El.