Luni de dezamagire si nopti de necaz - Iov 7:3
Asa lucreaza Dumnezeu fata de noi ? Care sunt scopurile Sale ?
Philippe Laügt
Nu este necesar sa fi inaintat mult in alergarea crestina, pentru a realiza ca Dumnezeu lucreaza in viata noastra, in vederea implinirii planurilor Sale de dragoste fata de noi. Adesea interventia divina provoaca multe dezamagiri, deoarece gandul lui Dumnezeu se arata a fi foarte diferit de gandurile noastre personale. Atunci suntem gata sa strigam : "Zilele mele au trecut, planurile mele s-au naruit, chiar si gandurile dragi ale inimii mele" (Iov 17:11). "Dar daca Dumnezeu face o spartura in viata noastra, lucrul acesta este de a trece prin ea si de a pune sufletul nostru si afectiunile noastre intr-o relatie mai stransa cu El Insusi" (JND).
1 Spre ce sunt indreptate gandurile noastre ?
Se foloseste adesea parabola fermierului bogat pentru a prezenta Evanghelia, dar exista in aceasta relatare si invataturi pentru fiecare. Gasim aici in special doua ganduri foarte diferite : In primul rand cel al acestui om, gandind in sine insusi, zicand : "Iata ce voi face", si apoi afirmatia Creatorului sau : "Dar Dumnezeu i-a zis" (Luca 12:18 la 20). Exista adesea o diferanta mare intre intentiile noastre si planul divin pentru viata noastra. Cautam noi cu grija sa cunoastem si sa ne supunem voii Sale ? (Ps. 86:11).
Acest om bogat, al carui "ogor a rodit din belsug" (Luca 12:16), este departe de a fi singurul care a fost ruinat pe plan spiritual, pentru ca s-a increzut nebuneste in bunurile sale materiale. Adevaratele noastre interese pot fi inabusite rapid de lucrurile vietii, si ce este mai grav, Domnul este lipsit de rodul pe care credinciosul ar trebui sa-l aduca la vremea lui spre gloria Sa (2 Tim. 2:3 ; Marcu 4:19).
Daca "Eu" este de obicei in centrul gandurilor noastre, si ca drepturile lui Dumnezeu asupra vietii noastre nu mai sunt recunoscute in practica, atunci trebuie sa ne asteptam ca Domnul sa intervina pentru a ne elibera de o stare spirituala atat de nenorocita : "Domnul il disciplineaza pe acela pe care-l iubeste" (Ev. 12:6). Dar chiar in mijlocul unei incercari care era necesara gasim intotdeauna ajutor la El (1 Cor. 10:13).
"Dar Dumnezeu i-a zis" : Chiar daca cuvintele Lui par aspre, ele sunt intotdeauna, fata de copilul Sau, expresia intelepciunii si a bunatatii Sale. Grija Tatalui nostru este intotdeauna expresia dragostei Sale : "Dar orice disciplinare pentru timpul de acum nu pare a fi de bucurie, ci de intristare; dar dupa aceea le da celor deprinsi prin ea rodul datator de pace al dreptatii" (Ev. 12:11). Ce bucurie, de a gusta din nou comuniunea Sa dupa furtuna !
Sa nu uitam niciodata cu Cine avem de-a face. Planurile Sale sunt mai presus fata de intelegerea noastra limitata (Ps. 95:5, 6). Cand imprejurarile sunt dificile, nu trebuie sa uitam ca "de la Domnul este lucrul acesta" (1 Imp. 12:24).
2 Proiecte mari
David era un om "dupa inima lui Dumnezeu" (Fapte 13:22). El a avut marea dorinta sa zideasca o casa unde Dumnezeu sa poata locui : "Nu voi ingadui ochilor mei sa doarma, pleoapelor mele sa dormiteze, pana nu voi gasi un loc pentru Domnul, locasuri pentru Puternicul lui Iacov" (Ps. 132:4, 5).
Dar prin cuvantul Sau, Domnul i-a zis : "Nu vei construi o casa Numelui Meu" (1 Cr. 22:8). Aceasta era totusi o dorinta buna, o manifestare fericita a evlaviei sale, dar lucrul acesta nu era in acord cu gandul divin.
David, afectat (1 Cr. 22:14), pregateste cu toata puterea, in afectiunea si in dreptatea inimii sale, tot ceea ce va fi necesar pentru constructia acestei case. De asemenea, el incurajeaza poporul sau sa ofere Domnului cu o inima perfecta si de bunavoie (1 Cr. 29:2-3, 5, 9, 17). El se da la o parte si il asigura pe fiul sau Solomon ca "Domnul Dumnezeul, Dumnezeul meu" va fi cu el : "El nu te va lasa, nici nu te va parasi, pana nu se va termina toata lucrarea pentru slujba casei Domnului" (1 Cr. 28:20).
Multi crestini, ca si David, ar dori sa faca ceva mare pentru Domnul. Ar dori, de exemplu, sa-L slujeasca pe un camp misionar indepartat. Dar Dumnezeu gandeste ca este bine uneori sa bareze drumul cu pietre cioplite ! (Plan. 3:9).
3 Drumuri blocate sau restrictionate de Dumnezeu
Se aude adesea de misionari care relateaza cum le-a deschis Dumnezeu drumul. Ar fi util sa-i putem asculta si pe cei care au dorit sa plece, explicand cum Domnul i-a condus sa accepte ca usa este inchisa, uneori definitiv (Ps. 131:2). "Nu a existat o singura imprejurare in viata mea in care Dumnezeu sa nu fi avut o vointa pozitiva de a ma indruma ca Tata, astfel ca eu sa nu fac un pas fara ca dragostea Lui sa nu-l fi prevazut" (JND).
Dumnezeu nu vrea sa franeze ravna copilului Sau sau sa smulga speranta lui "cum se smulge un copac" (Iov 19:10) ! Dar El vrea sa ne conduca "pe carari ale dreptatii, datorita Numelui Sau" Ps. 23:3). Acolo, vom putea sa-L slujim cu adevarat, spre gloria Lui, pe calea voii Sale. Trebuie sa-L asteptam cu rabdare pe Domnul (Ps. 40:1), El va avea grija de fiecare din copiii Sai si bucuria Lui va fi sa-i ajute ca sa invete sa realizeze ce inseamna cu adevarat viata inaintea Lui, cea pe care numai Hristos poate s-o umple (1 Tim. 6:19 ; Filip. 1:21). "El, care nu L-a crutat pe propriul Sau Fiu, ci L-a dat pentru noi toti, cum nu ne va darui, de asemenea, toate impreuna cu El ?" (Rom. 8:32). Credinta asteapta in totul pe Cel care ne-a dat darul de nespus al Preaiubitului Sau Fiu.
Slujitorul Pavel a incercat in zadar sa se duca impreuna cu tovarasii sai de calatorie in Bitinia. Dar Duhul lui Isus nu i-a permis. A trebuit sa astepte si sa se roage, si la scurt timp dupa aceea, intr-o viziune, el a primit asigurarea ca Domnul l-a chemat sa predice Evanghelia in Macedonia (Fapte 16:7-10). Dumnezeu a intervenit pentru a-l indruma pe slujitorul Sau in lucrarea lui si a-l conduce pe un camp nou de slujire. Pentru prima data, fara indoiala, Evanghelia va fi predicata in Europa, prin apostol, si tovarasii sai de lucrare ! De asemenea, El doreste sa ne conduca pas cu pas (Prov. 3:6 ; Fapte 8:29).
Prin aceste restrictii, prin aceste opriri pe care Dumnezeu le impune slujitorilor Sai, intentia Lui este de a-i imbogati spiritual (Prov. 10:22).
4 Exemple de oameni ai lui Dumnezeu
4.1 Iosif in inchisoare
Iosif a fost smuls, impotriva vointei sale, din bucuriile pasnice, ale casei tatalui sau. Dar groapa unde a fost aruncat de fratii sai (Gen. 37:24), inchisoarea nedreapta decretata de Potifar, slujitorul lui Faraon, turnul unde pare uitat de tovarasul sau de captivitate, capetenia paharnicilor (Gen. 39-40), erau pregatiri necesare in ochii lui Dumnezeu, pentru ca el sa devina guvernator peste Egipt si sa implineasca planurile divine (Gen. 41:40 ; Ps. 105:18-22).
Dar in acest timp de incercare, el s-a supus voii lui Dumnezeu. Prezenta Domnului era cu el, oriunde se afla (Gen. 39:21, 23). De asemenea, atunci cand, in final, el este ridicat si poate sa "pastreze pe poporul sau in viata printr-o mare eliberare", el mangaie pe fratii sai care realizeaza vinovatia lor : "Nu voi m-ati trimis aici, ci Dumnezeu" (Gen. 45:7-8) !
4.2 Lazar bolnav
Cand surorile lui Lazar au trimis la Isus acest mesaj presant : "Acela pe care il iubesti este bolnav" (Ioan 11:3), ele erau convinse ca El Se va grabi sa vina in ajutorul lor. Dar, in loc de a raspunde imediat, Domnul a ramas doua zile in locul unde Se afla.
Cu toate acestea, se va spune ca, venind indata la Betania, l-ar fi smuls pe Lazar din moarte (Ioan 11:32) ! Dar aceasta boala nu era spre moarte, ci spre gloria lui Dumnezeu (Ioan 11:4). Isus Se va face cunoscut tuturor ca Invierea si Viata (Ioan 11:24).
Patru zile dupa moartea lui Lazar, stricaciunea si-a facut lucrarea sa (Ioan 11:39). Inainte de a interveni, Domnul atribuie dinainte, prin multumire, puterea Lui Celui care L-a trimis. Apoi arata, inviindu-l pe acest om, ca El este biruitorul mortii (Ioan 11:41-44 ; 5:25).
4.3 Pavel si tepusul sau
Pentru ca apostolul Pavel sa nu se ingamfe, datorita revelatiei extraordinare pe care a primit-o, Dumnezeu i-a dat un tepus in carne, "un sol al lui Satan care sa-l palmuiasca" (2 Cor. 12:7). Cu privire la acesta, el L-a rugat de trei ori pe Domnul ca sa il ia.
Dar, in loc de raspunsul asteptat, Dumnezeu ii da o binecuvantare mai mare. "El mi-a zis : Harul Meu iti este de ajuns; caci puterea Mea in slabiciune este facuta desavarsita" (2 Cor. 12:9). Pavel ar fi vrut sa fie eliberat de slabiciunea lui ! Dar, el a primit o binecuvantare si mai mare : Puterea lui Hristos ramanand peste el !
Dupa ce a inteles voia lui Dumnezeu in privinta sa, apostolul afirma : "De aceea, am placere in slabiciuni, in insulte, in nevoi, in persecutii, in stramtorari, pentru Hristos; caci, cand sunt slab, atunci sunt tare" (2 Cor. 12:10). Suntem noi gata sa acceptam de bunavoie tot ceea ce contribuie sa slabirea vointei omului, pentru a permite ca puterea lui Dumnezeu sa se manifeste fara rezerve ?
4.4 Pavel in inchisoare
Cand acelasi apostol se adreseaza inca odata copilului sau Timotei, el ii aminteste imprejurarile din viata lui. Inchis la Roma, pe punctul de a sfarsi ca martir, Pavel scrie : "La intaia mea aparare, nimeni n-a stat cu mine, ci toti m-au parasit". La fel a fost si pentru Domnul sau (Mt. 26:56 ; Mc. 14:50). Ca si El, Pavel cere pentru fratii sai, totusi atat de lasi in comportamentul lor : "Sa nu li se tina in seama" (2 Tim. 4:16).
Cu mult timp inainte, apostolul a scris o epistola catre acesti crestini din Roma. El s-a adresat lor ca "preaiubitii lui Dumnezeu" (Rom. 1:7). Ii multumea lui Dumnezeu deoarece credinta lor era vestita in toata lumea. Mai tarziu, in timp ce se apropia de Roma, la sfarsitul unei calatorii foarte incercate, sfintii au venit in intampinarea lui, primindu-l cu mare afectiune. "Pavel, cand ia vazut, a multumit lui Dumnezeu si a prins curaj" (Fapte 28:15).
Este de inteles tristetea lui sa-i vada pe acesti frati parasindu-l acum in ceasul cel mai dificil al luptei sale pentru credinta. Dar este bucuros sa adauge : "Dar Domnul a stat langa mine si m-a intarit" (2 Tim. 4:16). Fratii sai in Hristos l-au dezamagit, dar el s-a increzut deplin in acest "Prieten mai apropiat decat un frate" (Prov. 18:24). Sa invatam sa ne sprijinim pe Cel care singur este tare si ii sustine pe ai sai (Ps. 62:5-6).
5 Planurile lui Dumnezeu
Voia lui Dumnezeu trebuie sa aiba pret pentru inima noastra, chiar si atunci cand ea este impotriva asteptarilor noastre. "Dumnezeu, calea Lui este desavarsita" (Ps. 18:30). El are un plan de dragoste si face sa lucreze toate lucrurile impreuna pentru a atinge scopul pe care El l-a propus : Gloria Sa si fericirea noastra (Filip. 1:6). Planul Lui este de a-i face pe ai Sai "asemenea chipului Fiului Sau" (Rom. 8:29). Cel care, pe pamant, chiar atunci cand slujirea Sa plina de iubire a fost respinsa de oameni, zicea cu o dependenta perfecta : "Da, Tata, pentru ca asa a fost placut inaintea Ta" (Mt. 11:26).
Astfel, in ciuda rautatii si a necredintei inimii noastre naturale, care nu poate face decat sa ne fie rusine cand privim inapoi, planurile Sale, in care Hristos este centrul, vor fi incurand implinite deplin. Cei rascumparati, schimbati in asemanarea Domnului (1 Ioan 3:2), imbracati intr-un trup glorios, vor face parte din suita celor rascumparati, care vor canta lauda Sa in toata eternitatea (Apoc. 5:9-10).
Tu ne-ai destinat la glorie,
Care incununeaza Mielul in cetatea sfanta.
Noi vom fi cu El in fericire,
Rod al lucrarii Sale ispasitoare.
Tu pregatesti pe pamant pe preaiubitii Tai copii,
Fii laudat, Parinte iubitor, pentru grija Ta veghetoare !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu