temelia si adevarul

 

                               A rata scopul ? - un apel actual

     Manuel Seibel

     Introducere

     Dumnezeu ne-a dat Cuvantul Sau, noua crestinilor. In el avem temelia divina a vietii noastre de credinta. Inainte de toate, el ne permite sa judecam tot ceea ce ni se intampla. Lucrul acesta este inca adevarat in vremurile noastre dificile ! De asemenea, este deosebit de important datorita faptului ca atat de multe glasuri diferite ne asalteaza. Viata de credinta a celor rascumparati trebuie sa aiba un scop. Ar fi pacat sa ratam adevaratul nostru scop din cauza luptelor inutile sau a convingerilor gresite.

     Dar este unul care vrea sa ne abata de la acest drum bazat pe Scriptura, unde suntem lumini in Domnul : acesta este diavolul. Uneori el testeaza rezistenta noastra printr-un atac direct, alteori foloseste viclenia. In vremurile noastre actuale da impresia ca isi urmeaza cele doua strategii in acelasi timp. Lucrul acesta este tocmai ceea ce ne poate deruta, pe noi crestinii, si sa ne faca sa ne pierdem scopul. Pentru aceasta avem nevoie sa fim pregatiti prin Cuvantul lui Dumnezeu pentru a evalua corect cele doua tactici ale vrajmasului.

     Numerosi credinciosi se intreaba ce se ascunde in spatele situatiei actuale a virusului Corona. Bineinteles, noi stim ca Dumnezeu este deasupra tuturor. Din mana Lui vine nu doar lumina si pacea, dar si intunericul si nenorocirea (Is. 45:7) dupa un punct de vedere omenesc. El este Cel care ii pune pe oameni la incercare, inclusiv pe cei din poporul Sau, prin dificultati (nenorociri). Este ceea ce traim astazi.

     1     Prima viclenie a diavolului : sa impiedice o judecata corecta si sa-i ridice pe crestini unii impotriva altora

     Fara nicio indoiala, diavolul este cel care vrea sa impiedice lauda adusa lui Dumnezeu (de exemplu, cantarile de lauda in adunari). Vrajmasul este cel care vrea sa impiedice comuniunea credinciosilor in orele de strangere si in afara acestor ore. Totusi, este la fel de adevarat ca Dumnezeu a ingaduit situatia Covidului si deciziile guvernamentale corespunzatoare. Aceasta ne pune pe noi, crestinii, in pericol de a sublinia exclusiv fie ca Dumnezeu este activ, fie ca vrajmasul se afla in spate la toate. Adevarul este ca Dumnezeu este activ, si diavolul la fel. Pentru a avea o viziune echilibrata, trebuie sa vedem si sa luam in seama cele doua parti. Putem recunoaste aici doua aspecte ale activitatii lui Satan si a vicleniei sale :

     1     Prin atac frontal, impiedica exercitarea practica a ceea ce este pretios pentru noi credinciosii. Dar, datorita faptului ca acest atac se pretinde a nu fi indreptat impotriva crestinilor, ci este destinat spre binele vietii si al sanatatii, aceasta vicleniei este destul de dificil de depistat.

     2     Vrajmasul incearca sa ridice pe crestini unii impotriva altora. Cat de multe conflicte au aparut si continua sa apara deoarece crestinii au opinii diferite asupra chestiunilor de actualitate si le aduc in comunitatea credinciosilor !

     Din pacate, avem tendinta de a judeca privind doar intr-o parte. Vedem atacul frontal al diavolului, si neglijam viclenia lui Satan, sau invers. Sau vedem activitatea lui Dumnezeu, si uitam ca diavolul este la fel de activ (prin actiunea guvernelor), si chiar cu zambet, ceea ce da o aparenta buna. Cu atat mai mult trebuie sa punem la inima indemnul apostolului de a imbraca armura completa a lui Dumnezeu, in special scutul credintei, pentru a rezista puterilor spirituale ale rautatii care sunt in locurile ceresti. Acestea sunt atacuri puternice, dar sunt si viclenii ale celui rau (conf. Efes. 6:11, 12).

     2     A doua viclenie a diavolului : a face sa ne implicam in lume ca cetateni ai cerului

     Dar asta nu este totul. Diavolul are o a doua viclenie. Am aflat recent acest lucru printr-un videoclip care a circulat pe retelele de socializare despre frumosul si importantul subiect al inaltarii Domnului nostru.

     Se spune ca noi nu apartinem de aceasta lume, ci de cer, domeniul ceresc : lui Hristos glorificat. El a inviat dintre morti si este asezat acum pe tron la dreapta lui Dumnezeu. Noi suntem, spiritual vorbind, inviati impreuna cu El, si suntem asezati deja in locurile ceresti in Hristos Isus (Efes. 2:4-6). Toate acestea sunt in mod efctiv afirmate in Biblie. 

     Dar iata ca unii au tras o concluzie care duce la ratacire : Din moment ce noi apartinem adunarii lui Dumnezeu si, prin urmare, facem parte din lumea cereasca, se zice ca autoritatile acestei lumi nu au dreptul de a porunci nimic cu privire la adunare. In fond, autoritatile  nu au o misiune decat pentru acest pamant. Acest ultim punct este adevarat. Dar concluzia nu este corecta :

     1     Domnul nostru nu a argumentat in acest fel. Atunci cand a stat inaintea judecatorilor lumesti si pamantesti, El i-a spus clar lui Pilat, care, ca judecator al lumii, nu trebuia sa-L judece pe baza legilor religioase si iudaice, ca nu putea sa-si exercite puterea daca nu i-o dadea Dumnezeu (Ioan 19:11). Dar El S-a supus acestui stapanitor al lumii, desi condamnarea Lui s-a bazat tocmai pe o acuzatie religioasa, si deci era complet nedreapta.

     2     De asemenea, ar trebui sa remarcam ca nu doar adunarea lui Dumnezeu, ci si toti cei rascumparati apartin noii creatii (2 Cor. 5:17). In aceste doua cazuri, exista un "aspect" care nu apartine decat de noua creatie, si un alt aspect care apartine si de aceasta creatie (vezi 1 Cor. 14:34-36 ; Apoc. 2 la 3, in ceea ce priveste adunarea - Ev. 4:13 ; Rom. 8:23-26, in ce-i priveste pe cei rascumparati in mod personal). Prin urmare, daca cineva crede ca nu trebuie sa urmeze cerintele autoritatilor in adunari, in chestiuni pentru care nu avem o porunca clara din partea lui Dumnezeu in Biblie, acest lucru s-ar aplica in aceeasi masura si in viata de credinta personala. Sub pretextul ca noi suntem "in Hristos" (1 Cor. 1:2 ; Rom. 8:39), ar putea aceasta lume si autoritatile ei sa faca ceva impotriva noastra ? Raspunsul este nu, dar totusi apostolul Pavel spune foarte clar in Romani 13 ca trebuie sa fim supusi autoritatilor. Nu exista limita.

     3     Nu este adaugata nicio restrictie la chemarea la ascultare din Tit 3:1. Nu suntem nicidecum liberi sa vorbim de rau autoritatile inaintea altora si sa denigram actiunile lor ("autoritati mincinoase", etc.), chiar daca lucrul acesta este adevarat. Cuvantul lui Dumnezeu numeste aceasta vorbire de rau (Tit 3:2). Aceasta nu inseamna ca trebuie sa fim orbi cu privire la continut, la decizii si la semnificatia legilor. Dar noi nu avem nici misiunea, nici dreptul de a vorbi public de rau autoritatile.

     4     Inca un aspect esential, care are legatura cu pozitia noastra cereasca : Ca cetateni ai cerului care nu apartinem acestei lumi, ne putem implica in discutii despre corectitudinea sau eroarea unei politici pamantesti si lumesti ? Lucrul acesta este in contradictie cu pozitia noastra cereasca.

     Si aici intervine viclenia diavolului. Caci auzim deseori : "Tocmai cetatenii cerului sunt cei care sunt in masura sa judece eroarea directivelor guvernamentale", sau chiar : "Cum ar putea un guvern sa impuna astfel de legi sau interdictii la cei care apartin cerului ?! Nu este corect!"

     Dar se uita foarte usor aceasta : dupa acest punct de vedere, cum ar putea un guvern pamantesc sa guverneze corect, deoarece el apartine acestei lumi ? El nu stie sa faca deosebire intre cer si pamant, intre ceea ce este din cer si ceea ce este din lume. De aceea, argumentele credinciosilor care vorbesc astazi impotriva autoritatilor sunt de natura pamanteasca in timp ce se pretinde a fi ambasadori ai cerului - pe langa greseala unei judecati publice cu privire la "greselile" si "minciunile" autoritatilor.

     Tocmai aceasta este viclenia diavolui. El ne provoaca sa folosim pozitia noastra cereasca ca argument pentru a ne permite sa ne amestecam in problemele pamantesti si de a transmite public prin diverse canale cat de gresite sunt restrictiile impuse de autoritati. Dar facand asa, renuntam in mod practic la pozitia noastra cereasca si Il dezonoram pe Domnul.

     3     A treia viclenie a diavolului : sa incercam sa ne adresam autoritatilor cum o faceau profetii Vechiului Testament

     Modul crestinilor de a proceda, asa cum a fost mentionat mai sus, este favorizat de catre diavol prin intermediul unei alte curse : se zice : Profetii Vechiului Testament, precum Ilie, Ieremia si Amos nu au vorbit ei public constiintei conducatorilor ? Ioan Botezatorul nu a acceptat el moartea pentru a vorbi in felul acesta ? Acestea sunt exemple puternice pentru noi - spun ei.

     Intr-adevar, acesti oameni ai lui Dumnezeu sunt exemple pentru noi in multe privinte. Dar, nu trebuie sa uitam ca ei traiau intr-o vreme cand poporul Israel nu era inca pus de-o parte in mod complet ca popor al lui Dumnezeu. Ei se adresau deci autoritatilor lor ca o autoritate care apartinea poporului lui Dumnezeu. Conducatorii lor erau supusi legii lui Dumnezeu. De aceea este usosr de inteles ca Dumnezeu le-a trimis profeti. Atunci cand profetii se adresau natiunilor invecinate, era doar pentru ca ele actionau cu violenta si rautate fata de poporul lui Dumnezeu.

     Toate acestea sunt fundamental diferite astazi. Cei care cred in Domnul Isus au fost scosi din aceasta lume (Gal. 1:4). Ei nu mai apartin acestei lumi. Este adevarat ca trebuie sa ne rugam pentru acesti conducatori (1 Tim. 2:2). Si cei care sunt  insarcinati s-o faca, de asemenea, trebuie sa le vesteasca Evanghelia. Dar noi nu am primit porunca sa le spunem ceea ce trebuie sa faca sau sa nu faca pe plan politic, chiar si atunci cand ne priveste in mod direct pe noi, crestinii. Noi nu apartinem de lumea lor (cea a politicii). Nici ei nu sunt responsabili fata de noi in acest domeniu. Bineinteles, nu suntem obligati sa credem minciunile. Putem foarte bine sa avem o parere personala asupra ceea ce ei fac. Dar chiar si asa, adesea ne supraestimam pentru ca ne folosim de surse discutabile si ca nu suntem in masura sa emitem o judecata cu adevarat corecta. Mai presus de toate, pierdem prea mult timp cercetand astfel de chestiuni in loc sa ne indeplinim propria noastra misiune, si anume de a servi ca lumini ceresti necredinciosilor si credinciosilor.

     Viclenia nr. 3 este deci ca diavolul ne face sa ne  agatam de o misiune spirituala, ceea ce ne face sa ratam adevaratul scop al vietii si al slujbei noastre. Trebuie sa marturisim despre paradis si iad, despre lumina si dragoste, si nu despre politica buna sau rea.

     4     A patra viclenie a diavolului : Afirmatia ca marturia si responsabilitatea inaintea lumii ar fi o prioritate

     Am ajuns acum la un ultim subiect, care arata mai degraba o alta latura a convingerilor. Noi trebuie sa fim martori buni in aceasta lume )1 Tim. 3:7 ; 1 Tes. 1:8). De asemenea, trebuie sa avem grija ca sa nu fie hulit Cuvantul lui Dumnezeu prin comportamentul nostru (Tit 2:5).

     Cu toate acestea, diavolul argumenteaza cu inca o viclenie. In 2020, in primavara si in vara, oamenii au inceput sa spuna : "Cum puteti sa cantati inca impreuna si sa va adunati intr-o situatie in care intreaga lume evita contactele si face totul pentru ca nimeni sa nu fie infectat ! Atunci voi, crestinii, sunteti responsabili de infectare si de raspandire, si chiar de mortii din aceasta lume ! Cum puteti fi responsabi pentru acest lucru ?"

     In unele locuri, aceasta a condus la a nu se mai strange, desi era posibilitatea de a face aceasta. In alte locuri, au incetat sa cante chiar inainte sa fie interzis. Nu s-a dorit sa se faca acuzati de o marturie rea fata de lume.

     Atunci, care este viclenia diavolului ? Este de a folosi cuvantul cheie "marturie" pentru a da o prioritatea mai mare avizului (!) necredinciosilor decat misiunii biblice si Cuvantului lui Dumnezeu.

     Necrestinii sau necredinciosii vorbesc unii intr-un fel si altii in alt fel. Printre necrestini, exista evaluari diferite ale comportamentului crestinilor. Multi necredinciosi au fost uimiti sa vada cat de multi crestini au aratat public cat de nesemnificativa este inchinarea pentru ei, pana acolo de a o opri imediat. Altii au laudat prudenta acestor crestini. Pe ce baza ar trebui sa ne judecam ?

     Aceasta este o viclenie a vrajmasului de a face ca aprecierile noastre sa depinda de opiniile oamenilor. Ori, acestea sunt rareori la fel si oamenii sunt deseori schimbatori. Pe deasupra, lumea aceasta nu este interesata de gandurile lui Dumnezeu. Pe de alta parte, un credincios care nu isi duce viata sa in primul rand inaintea lui Dumnezeu si a Cuvantului Sau, ci inaintea oamenilor, se va deforma rapid si nu va actiona dupa convingerile biblice. Cel care isi bazeaza modul lui de a actiona pe considerente de sanatate si pe ideea ca o autoritate necredincioasa a acestei lumi inca vrea binele - acela a cazut in viclenia diavolului. Binele este ceea ce vrea Dumnezeu. In cel mai bun caz, lumea poate sa vrea ceva care nu este rau. Acesta nu poate fi binele. Binele se afla in Cuvantul lui Dumnezeu : a sluji pe Dumnezeu si a-L asculta.

     5     Ajutorul Cuvantului lui Dumnezeu

     Asa cum am spus la inceput, noi avem in mainile noastre un mijloc, si chiar mijlocul mantuirii : Cuvantul lui Dumnezeu. Ca raspuns la atacurile diavolului, Domnul Isus a zis : "Este scris !" (Mt. 4:4, 6, 7). Citim de mai multe ori ca El, care a dat El Insusi Cuvantul lui Dumnezeu, Se refera la Cuvantul scris si ca El este, de asemenea, un exemplu pentru noi in aceasta privinta (Mt. 21:13 ; 26:24, 31 ; Mc. 7:6 ; 9:12, 13 ; 14:27 etc.).

     Bineinteles, Cuvantul lui Dumnezeu nu a zis ca in anul 2020, un virus va fi obiectul atentiei intregii lumi. Dar se vorbeste in el despre ciuma si boli grave. El arata cum lucreaza Satan. Vedem in el cum Dumnezeu este in spatele a tot ceea ce se intampla pe pamant. Citim in el cum trebuie sa se comporte credinciosii in situatii de necaz si persecutii, de certuri si dezbinari, de impotriviri interne sau externe, etc. Referitor la diavol, Cuvantul lui Dumnezeu spune : "Nu suntem in necunostinta de planurile lui" (2 Cor. 2:11). Avem deci in el tot ceea ce ne trebuie pentru a nu ne rataci.

     In plus, Dumnezeu ne-a dat Duhul Sau, prin puterea caruia putem spune "nu" atunci cand diavolul vrea sa ne insele personal. Lucrul acesta arata cat este de important de a citi si a lua seama la Cuvantul lui Dumnezeu cu rugaciune si de a-l aplica la propria noastra viata. Atunci vom trai si vom actiona intr-un fel biblic si vom fi supusi autoritatilor atat timp cat ele nu vor porunci ceea ce Cuvantul lui Dumnezeu interzice, sau nu vor interzice ceea ce Cuvantul lui Dumnezeu cere de la noi. Sa nu uitam, avem multe misiuni de indeplinit, ca nu trebuie sa ne preocupam cu lucrurile pamantesti mai mult decat este necesar (pentru viata noastra, in vederea educatiei, pentru copii la scoala...). Pe langa aceasta, in agenda noastra trebuie sa fie si acest "plan de slujire" : 

     *     A-L onora si adora pe Dumnezeu Tatal si pe Dumnezeu Fiul !

     *     A-L face vizibil pe Dumnezeu in natura Sa pe acest pamant : lumina si dragoste !

     *     A vizita pe credinciosii care sunt singuri, pe vaduve, pe orfani !

     *     A citi si a cerceta Cuvantul lui Dumnezeu !

     *     A ne ruga pentru necredinciosi ; a ne ruga pentru bolnavi ; pentru misionari,                                  evanghelisti, pastori, invatatori !

     *     A tine scoli dumnicale, a sta de vorba cu tinerii, cu persoanele in varsta, fie personal,                fie sub o forma adaptata la un grup anume !

     *     A raspandi Evanghelia (distribuire de tractate, pliante si parti din Biblie, standuri                        de prezentare, social media...) !

     *     A relata despre continutul strangerilor la credinciosi care nu au putut sa fie prezenti !

     *     si multe altele...

     Sa folosim acest timp pentru Domnul si nu vom cadea in vicleniile diavolului. Exista destul de facut, prea mult pentru a ne rata scopul nostru, scopul potrivit al vietii de credinta, - si mai ales sa nu-l ratam prin lucrari care folosesc vrajmasului si nu Domnului, si care, in final, nu folosesc nici credinciosilor, nici necredinciosilor.