Adâncimile lui Satan
Élie Argaud
A subestima puterea Adversarului sau a ignora practic existența sa, acestea sunt gânduri extrem de periculoase. Cineva a zis : "Cu cât un om Îl cunoaște pe Hristos, cu atât mai mult înțelege că va avea de-a face cu Satan". Poate fi util să vedem pe scurt : mai întâi sub ce nume îl înfățișează Scriptura, apoi care sunt originea, caracterele și activitatea acestui îngrozitor vrăjmaș, în final, ce judecata grozavă îl așteaptă.
1 Numele lui Satan
El poartă, în Cuvântul lui Dumnezeu, diferite nume :
- Satan (de ex. în Mt. 16:23), adică adversar, cel care se împotrivește lui Dumnezeu și sfinților Săi;
- diavol (Luca 4:2), ceea ce înseamnă acuzator, calomniator, și în special "acuzatorul fraților" (Apoc. 12:10);
- șarpe (2 Cor. 11:3), din cauza vicleniei sale, și pentru că s-a folosit de acest animal pentru a înșela pe Eva în Eden;
- șarpele cel vechi (Apoc. 12:9), pentru că l-a târât la rău pe om de la început;
- balaur (Apoc. 12:9), cel care folosește puterea lumii pentru a face rău;
- ispititor (Mt. 4:3);
- vrăjmaș (Mt. 13:25);
- stăpânitorul lumii acesteia (Ioan 12:31);
- căpetenia autorității văzduhului (Efes. 2:2);
- dumnezeul acestui veac (2 Cor. 4:4);
- cel rău (1 Ioan 3:12).
Toate aceste nume ne spun deja multe despre caracterele sale.
2 Originea, istoria și caracterele lui Satan
Satan este o creatură a lui Dumnezeu, și care a fost împodobit cu cele mai excelente daruri. Mare parte din expresiile care în Ezechiel 28:12‑19 se referă în mod direct la împăratul Tirului par să se aplice, în imagine, la Satan. El era "măsură desăvârșirii, plin de înțelepciune și desăvârșit în frumusețe". El era pe muntele sfințeniei lui Dumnezeu și umbla prin mijlocul pietrelor de foc. El a existat înainte de crearea omului. Într-o zi, inima lui s-a ridicat împotriva lui Dumnezeu. Atunci el a fost aruncat de pe "muntele lui Dumnezeu" că ceva întinat, atrăgând în căderea lui îngeri care-i slujeau. Dezbrăcat de gloria sa, el a exercitat de atunci "puterea întunericului" (Luca 22:53; Efes. 6:12), cu o mulțime de demoni aflați sub autoritatea sa.
El "a fost ucigaș de la început și n-a stat în adevăr, pentru că nu este adevăr în el... este mincinos și tatăl minciunii" (Ioan 8:44).
El a provocat căderea omului, și îl stăpânește prin patimi și pofte. Știe să le provoace, datorită inteligenței sale pătrunzătoare, crescute, după cum l-a descris cineva, printr-o lungă experiență pe care o are asupra inimilor oamenilor. El a ridicat întrega lume, politică și religioasă, împotriva lui Hristos, pentru a-L omorî, și atunci Hristos l-a numit în mod expres stăpânitorul lumii (Ioan 14:30), apoi el nu a încetat să lupte împotriva ucenicilor lui Hristos. Chiar și astăzi știe să provoace persecuții împotriva creștinilor fideli, așa cum a făcut în secolele trecute, în măsura în care Dumnezeu i-a îngăduit, și după cum o va face împotriva credincioșilor în viitor. Din leu care răcnește (1 Pet. 5:8) poate să se transforme în înger al luminii (2 Cor. 11:14), și în acest fel activitatea sa este cu mult mai periculoasă pentru noi.
El este deci o ființă puternică, un duh plin de înțelepciune și de viclenie căruia nu trebuie să-i disprețuim stăpânirea, deoarece chiar arhanghelul Mihail nu a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată insultătoare, atunci când se certa cu el pentru trupul lui Moise (Iuda 9).
3 Activitatea lui Satan până la crucea lui Hristos
Pământul a devenit locul unde își exercită fără încetare activitatea sa, în timp ce are încă acces în cer pentru a-i acuza pe oameni, și acolo el este căpetenia "puterilor spirituale ale răutății în cele cerești" (Efes. 6:12). Scriptură îl arăta umblând dintr-un loc în altul pe pământ și plimbându-se pe el, venind apoi în prezența lui Dumnezeu cu acuzațiile și calomniile sale (Iov. 1:6‑12). El acționează permanent împotriva lui Dumnezeu, înșelând pe oameni, antrenându-i spre râu, căutând să contracareze dintotdeauna planurile divine de har în favoarea omului vinovat. El este cel care a împins lumea înainte de potop la corupție și la violență. El este cel care i-a condus pe urmașii lui Noe la idolatrie și la satisfacerea patimilor lor. El este cel care l-a provocat pe Faraon să omoare pe toți fiii care se nășteau în mijlocul israeliților, și pe Atalia, fiica Izabelei, la nimicirea familiei imperiale a lui Iuda, pentru a nimici astfel promisiunea divină. Dar, Dumnezeu a dejucat întotdeauna vicleniile sale, și promisiunea unui Eliberator s-a împlinit la timpul său: Hristos a venit în lume.
Îndată ce Fiul lui Dumnezeu a apărut pe această scenă, Satan a desfășurat o energie extremă: toate forțele sale sunt puse în joc, împotriva lui Dumnezeu, pentru a-L învinge pe Domnul Isus. Nu știa el ca Acesta este "sămânța femeii", care trebuia să-i zdrobească capul, după cea mai veche profeție? (Gen. 3:15). A încercat să omoare la Betleem pe Copilul care este Mântuitorul lumii. L-a ispitit de trei ori pe Isus în pustie, căutând în zadar să-L facă să păcătuiască. În Ghetsimani, el se dedă la un ultim asalt: el face că Isus să întrevadă care va fi prețul ispășirii păcatului, mânia lui Dumnezeu, fără nicio cruțare. Ar fi vrut să-L oprească pe Isus de pe drumul de jertfă. Dar Maintuitorul a mers până la capăt.
A mers până la capăt și a triumfat. Dacă El i-a jefuit deja bunurile omului tare (Mt. 12:29), acum îi va zdrobi puterea. Prin moarte, Hristos l-a făcut fără putere pe cel care avea puterea morții, adică pe diavol, și i-a eliberat pe toți cei care, prin frica de moarte, erau supuși robiei toată viața lor (Ev. 2:14). El a dezbrăcat stăpânirile și autoritățile și le-a expus public, triumfând asupra lor prin cruce (Col. 2:15). Satan care ținea captivi pe păcătoși este el însuși făcut captiv (Efes. 4:8).
Dar, deși a fost învins la cruce, și această biruința a fost arătată prin învierea lui Hristos, Satan nu dezarmează. După cum L-a răstignit pe Învățătorul, îi va persecuta pe ucenici, și pe toți cei care cred în El. Activitatea lui este fără odihnă. Din zorii creștinismului, el a intrat în inima lui Anania pentru a-l face să mintă pe Duhul Sfânt, la alții pentru a-i conduce la cele mai triste păcate, iar la alții chiar pentru a răspândi sau a primi învățături greșite. Și el a continuat, și continuă. Nu se odihnește niciodată.
4 Activitatea lui Satan după crucea lui Hristos
Totuși, după cruce, chiar dacă este îmbrăcat încă cu demnitate, el și-a pierdut toată autoritatea asupra credinciosului. A fost făcut fără putere și, dacă noi ne împotrivim lui, va fugi de la noi (Iac. 4:7).
La puțin timp după răpirea sfinților, după o luptă mare dusă în cer, între Mihail și îngerii săi împotriva lui Satan și a îngerilor săi (Apoc. 12:7‑9), Satan va fi aruncat din cer pe pământ. El va fi cuprins de o mare furie, căci va ști că mai are puțin timp pentru a-și continua lucrarea sa de distrugere și amăgire. El va avea în slujba să două puteri auxiliare: una politică, conducătorul imperiului roman restabilit, și o altă religioasă, Antihristul, sau falsul profet. Se vor alia toți trei într-o trinitate a răului. Ei vor trimite îngeri îmbrăcați cu o putere diabolică și vor face minuni (Apoc. 16:13, 14). Înșelați de ei, oamenii se vor pregăti pentru ravratire împotriva lui Dumnezeu. Sfinții care vor fi pe pământ în acel timp, și în special credincioșii din rămășiță iudaică, vor fi persecutați îngrozitor (Apoc. 12:17). Cei care vor vrea să păzească poruncile lui Dumnezeu și care vor avea mărturia lui Isus (Apoc. 12:17) vor refuza să se supună lui Antihrist, pe care poporul iudeu, în ansamblul său, îl va aclama. Această rămășiță credincioasă, va fi adusă în același timp să-și recunoască vinovăția sa față de Mesia, și vor predica Evanghelia Împărăției în toate cetățile lui Israel. Persecutată cu și mai multă violență, datorită credincioșiei sale, de către Antihrist care vă instaura idolatria în templu, această rămășiță va fugi (citiți Mt. 24:16‑21), și va găsi scăpare la diferite națiuni. Atunci se va predica încă Evanghelia Împărăției; mulți, o vor primi, se vor converti și dintre ei vor fi și martiri
Atunci împărații pământului, în rătăcirea lor, se vor aduna ca să lupte împotriva Domnului, coborât din cer cu oștirile Sale. Ei vor fi nimiciți, conducătorul imperiului roman și falsul profet vor fi aruncați de vii în iazul de foc (Apoc. 19:20), iar Satan, legat, va fi aruncat în Adânc pentru o mie de ani (20:1‑3). El nu va mai putea, în acest timp, să-și exercite puterea lui nefastă.
La sfârșitul celor o mie de ani, Satan va fi dezlegat pentru ultima încercare (în sensul de a proba, n.t. ) a omului (Apoc. 20:7). Lunga lui captivitate nu-l va schimba, și imediat va căuta să-i amăgească pe oameni. Mulți îl vor asculta și vor face război împotriva sfinților (Apoc. 20:8, 9). Dar Dumnezeu va pune capăt activității îngrozitoare a adversarului: va fi aruncat "în iazul de foc și pucioasă, unde sunt fiară și falsul profet; și vor fi chinuiți zi și noapte, în vecii vecilor" (Apoc. 20:10). El va fi acolo, pentru totdeauna, în mijlocul îngerilor căzuți și a oamenilor nefericiți care au respins mântuirea lui Dumnezeu, și care vor ține companie vechiului lor stăpân, în "focul etern", pe care Dumnezeu nu l-a pregătit pentru ei, ci "pentru diavol și îngerii săi" (Mt. 25:41).
5 A lua seama și a veghea
Acesta este vrăjmașul sufletelor noastre. Fie că necredinciosul care refuză pe Isus că Mântuitor să știe bine ca soarta lui eternă este legată de cea a lui Satan, iar lucrul acesta trebuie cântărit cu atenție ! Fie că credinciosul, avetizat de puterea Adversarului, să ia seama și să vegheze ca să nu cadă în cursele lui. Singura să scăpare este să stea aproape de Cel care, după ce l-a legat pe Satan prin Cuvânt, în pustie, și l-a deposedat de bunurile lui în timpul lucrării Sale aici jos, l-a făcut fără putere prin cruce. În curând "Dumnezeu va zdrobi pe Satan sub picioarele voastre", le este spus sfinților (Rom. 16:20). Evenimentele finale pe care le-am amintit sunt aproape. Cei care nu au cunoscut "adâncimile lui Satan" sunt îndemnați să țină cu tărie ceea ce au, până va veni, pentru a face judecată, Cel care, Fiul lui Dumnezeu, a fost Fiul Omului (Ioan 5:22, 27; Apoc. 18, 24).
6 Lucrurile ascunse
De ce i-a lăsat Dumnezeu lui Satan, până acum, locul lui în cer și activitatea sa pe pământ? De ce a amânat aplicarea judecății față de acest răzvrătit? Aceste întrebări și multe altele aparțin de lucrurile ascunse ale lui Dumnezeu, iar noi trebuie să ne mulțumim cu ceea ce este descoperit pentru folosul nostru: "Cele ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru, dar cele descoperite sunt ale noastre și ale fiilor noștri pentru totdeauna, ca să împlinim toate cuvintele legii acesteia" (Deut. 29:29). Din momentul în care creatura a pierdut din vedere dependență sa de Dumnezeu, nu exista nimic pentru ea care s-o atragă, ca și cum ar deveni egalul Creatorului ei. Aceasta a fost tocmai vină marelui nostru adversar, și în același păcat ar vrea să ne atragă, după cum l-a atras pe primul Adam.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu