Ce spune Scriptura ? (Rom. 4:3)
- XXI -
Raspunsuri (date de W.J.Lowe si apoi de catre Élie Périer) la intrebarile puse de cititorii revistei "Mantuirea lui Dumnezeu " intre anii 1873 si 1917
147 Cum ar trebui, dupa Scriptura, sa asteptam intoarcerea Mantuitorului nostru ? Multe pasaje afirma in mod evident ca El ar putea sa vina fara niciun semn prealabil ; altele, dimpotriva, par sa demonstreze ca anumite evenimente trebuie sa aiba loc mai inainte : acestea fiind, de exemplu, aratarea lui Antihrist si judecatile detaliate in Apocalipsa.
Sensul strict al expresiei : venirea Domnului, in original, este mai dergraba starea de a fi prezent, in contrast cu absenta. Gandurile noastre se indreapta mult mai usor asupra detaliilor unui mare fapt istoric decat asupra unui adevar moral. Din acest fapt rezulta adesea o anumita confuzie in minte atunci cand se parcurge pasaje din Cartea sfanta a lui Dumnezeu. Dar Duhul Sfant vrea ca sufletele noastre sa pastreze intotdeauna inainte acest adevar, pentru a exersa constiinta noastra si de a atrage inima noastra in sus.Duhul adevarului ne face sa ne ocupam cu Hristos ; El obisnuieste inimile si gandurile noastre in legatura cu Persoana Sa glorioasa, care este acum in cer, si, de asemenea, in legatura cu intoarcerea Sa personala, caci Il vom vedea asa cum este, si vom fi cu El pentru totdeauna (1 Ioan 3:2 ; 1 Tesaloniceni 4:17).
Ori, in evanghelii, sunt prezentate constant doua lucruri : mai intai, marele fapt ca Domnul va veni personal ; apoi, ca El poate veni intr-un moment sau altul, intr-un ceas pe care nimeni nu-l stie, si care "Tatal le-a asezat sub propria Sa autoritate" (Marcu 13:31-37 ; Fapte 1:6-11). Acest moment poate fi "seara, sau la miezul noptii, sau la cantatul cocosilor, sau dimineata". Cunoasterea acestui moment binecuvantat de toti, ne-a fost ascuns in mod special, pentru a ne mentine inimile in mod constant treze si in asteptare. Domnul va veni, trebuie sa-L asteptam cu "mijlocul incins si lampile aprinse", preocupati cu sarguinta de interesele Sale, astfel incat fiecare din preaiubitii Sai sa poata avea parte de binecuvantare (Luca 12:37, 43).
S-ar putea chiar adauga ca Domnul, in timp ce a venit deja pentru a implini lucrarea pe care Tatal I-a dat-o s-o faca, nu a implinit inca multe lucruri prezise in Vechiul Testament ca dependente de venirea Lui : El nu a vrut sa fie facut Imparat ; nu a venit ca sa judece, ci sa mantuiasca ; si daca Si-a aratat gloria Sa pe muntele schimbarii la fata, aceasta nu a fost decat pentru o clipa. Coborand de pe munte, El vorbeste de apropiatele Sale suferinte si le spune ucenicilor Sai ca drumul lepadarii si al necazului este cel pe care trebuie sa-l urmeze. Comparati Ioan 6:15 ; 12:47 ; 16:33, cu Matei 16:26-28 ; 17:1-12, si Psalmul 96.
Cu privire la detaliile venirii Sale, trebuie sa distingem clar :
1- Venirea Domnului in legatura cu lucrarea de rascumparare deja implinita, si locul Sau actual in cer. Avem un exemplu in cuvintele Domnului adresate talharului pocait : "Astazi vei fi cu Mine in paradis". Domnul arata clar ucenicilor Sai, in capitolul 14 din Evanghelia dupa Ioan, ca inaltarea Lui la Tatal avea sa le asigure, si lor de asemenea, un loc in casa Sa.
2- Venirea Domnului infatisata in legatura cu pamantul si implinirea profetiilor, fie din Vechiul, fie din Noul Testament. In mod necesar, multe lucruri ar trebui sa aiba loc pentru ca pamantul sa fie in stare sa-L primeasca pe Mesia : el trebuie sa fie curatit prin judecata. Pe de alta parte, Dumnezeu nu vrea sa judece inainte ca pacatul sa ajunga la culmea. El asteapta in har, in aceasta zi a mantuirii.
Primul aspect al venirii Domnului nu este legat de profetie. Este vorba despre valoarea lucrarii Sale, de gloria persoanei Sale si de planul Tatalui care L-a facut sa stea la dreapta Sa (Ioan 17:4, 5). Mai departe, in acelasi capitol, versetul 24, Domnul zice : "Tata, doresc ca aceia pe care Mi i-ai dat Tu sa fie si ei cu Mine unde sunt Eu, ca sa priveasca gloria Mea pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca M-ai iubit mai inainte de intemeierea lumii". Domnul Isus, in aceasta rugaciune, avea in vedere, pe Tatal care I-a dat-o s-o faca, si pe ai Sai pentru care ea a fost implinita, considerandu-i intotdeauna pe acestia din urma ca cei pe care Tatal I-a dat , si carora, dupa autoritatea primita de la Tatal, le-a dat viata eterna. De asemenea, atunci cand le vorbeste despre apropiata Sa plecare (cap. 14), le spune ca le va pregati un loc in casa Tatalui Sau, si ca Se va intoarce pentru a-i lua la Sine. Se vede ca aceasta este o chestiune cu totul personala, care nu are nimic de-a face cu pamantul. Casa este sus ; El a intrat acolo ca Fiu ; prezenta Domnului Isus, Fiul lui Dumnezeu si Fiul Omului in gloria cereasca, a pregatit de fapt locul pentru cei care sunt ai Lui (comparati cu Evrei 2:10-16). Acolo ei trebuie sa fie pentru totdeauna cu Domnul ; si ca ei sa fie acolo, El va reveni pentru a-i lua. Isus nu le-a spus atunci in ce fel va reveni ; lucrul acesta a fost revelat mai tarziu apostolului Pavel ( 1 Tesaloniceni 4:13-18). Dar faptul este anuntat clar de Domnul Insusi. Prin urmare, atunci cand, dupa invierea Sa, S-a infatisat Mariei Magdalena, i-a spus : "Nu Ma atinge, pentru ca inca nu M-am suit la Tatal Meu; ci mergi la fratii Mei si spune-le: Ma sui la Tatal Meu si Tatal vostru, si la Dumnezeul Meu si Dumnezeul vostru", - ca si cum i-ar spune : de acum incolo nu va veti mai bucura de prezenta si puterea Mea pe pamant, caci nu mai raman aici jos ; dar intreaga voastra binecuvantare si cunoasterea relatiei cu Dumnezeu in care lucrarea Mea va asezat, depind de locul pe care il voi ocupa in glorie la Tatal Meu. Si fiindca Domnul trebuie sa vina pentru a ne lua cu El in aceasta glorie cereasca, fericirea noastra este de a-L astepta. Este ceea ce Domnul spune cu privire la Ioan, in ultimul capitol al Evangheliei lui : "Daca vreau ca el sa ramana pana vin...". Ucenicii au crezut ca acest cuvant insemna ca Ioan nu va muri deloc, dar Duhul Sfant ne arata cu nu aceasta a vrut Domnul sa spuna. El a insistat asupra asteptarii permanente care trebuie sa caracterizeze pe ucenic in timpul absentei Stapanului sau.
Asteptarea actuala a Bisericii si fericita speranta a celor care fac parte din ea, sunt deci legate in modul cel mai intim de gloria actuala a Domnului nostru Isus Hristos care este asezat la dreapta Maretiei in locurile cele mai inalte. Subiectul profetiei este cu totul diferit : ea a vestit destul de clar ca Domnul va intra in gloria Sa (Luca 24:25, 26 ; comp. si Psalmul 68:18 ; si 110:1 ; Daniel 7:13, 14, etc.). Dar ea este o lampa care straluceste intr-un loc intunecos (2 Petru 1:19). Cei care sunt ai zilei nu au nevoie sa fie asigurati cu privire la lucrurile care le sunt rezervate din partea lui Dumnezeu. Caci unde este Domnul totul este lumina. Cuvantul profetic a fost si mai tare prin lucrurile pe ca Domnul i-a facut sa le vada si sa le auda pe ucenicii Sai pe muntele schimbarii la fata (2 Petru 1:12-21). Crestinul este chemat sa caute lucrurile de sus, unde Hristos este asezat la dreapta lui Dumnezeu, si sa gandeasca la ele (Coloseni 3:4). Apostolul Pavel scrie in alta parte : "Iar despre timpuri si vremuri, fratilor, nu aveti nevoie sa vi se scrie, pentru ca voi insiva stiti prea bine ca ziua Domnului asa vine, ca un hot in noapte. Cand spun: Pace si siguranta !, atunci deodata vine pieirea peste ei, ca durerile peste cea insarcinata; si nicidecum nu vor scapa. Dar voi, fratilor, nu sunteti in intuneric, ca ziua sa va surprinda ca un hot...". Observati aici cum apostolul deosebeste pe crestini de oamenii lumii : ei, vor fi surprinsi de pieire, dar "voi", credinciosii, nu sunteti in intuneric, astfel ca ziua, - ziua teribila despre care au vorbit profetii (Ioel 2:1, 2, 11 ; Tefania 1:14-18, etc.), - sa va surprinda ca un hot ; si el continua : "Caci voi toti sunteti fii ai luminii si fii ai zilei; noi nu suntem ai noptii, nici ai intunericului" (1 Tesaloniceni 5:1-5). Peste tot gasim acelasi adevar, ca fericita speranta a crestinilor decurge imediat din lucrarea lui Hristos, adica, ea este ceva personala pentru El, o relatie deja formata cu El si in care fericirea eterna, pentru noi, se exprima prin aceste cuvinte : "Si astfel vom fi intotdeauna impreuna cu Domnul" ; toate detaliile venirii Sale pentru credinciosi sunt oferite in pasajul care se incheie prin aceasta siguranta divina si infinit de pretioasa pentru inimile noastre (1 Tesaloniceni 4:13-17) ; vezi de asemenea Tit 2:11-14).
Din momentul in care parasim acest aspect al adevarului care se refera la locul actual al Domnului in ceruri, pentru a ne intoarce la pamant (unde domneste intunericul - Efeseni 2:2, 3, ; 5:6-8 ; 6:11, 12), la lume care L-a respins pe Domnul Isus, adevarata lumina, si care zace in cel rau, - atunci avem nevoie de lampa care straluceste in acest mediu intunecat. Si gasim, in Cuvantul lui Dumnezeu, marturii din belsug, si foarte clare, cu privire la evenimentele care trebuie sa se deruleze, mai intai pentru a curati scena acestei lumi prin judecata, apoi pentru a stabili in glorie autoritatea recunoscuta in mod universal a lui Mesia. Dar atunci cand va veni cu ingerii Sai pe norii cerului pentru a sta pe tronul gloriei Sale, sfintii din perioada actuala vor fi deja rapiti ca sa-L intalneasca pentru a fi impreuna cu El in casa Tatalui. Cand Domnul va veni ca sa imparateasca, Dumnezeu ii va aduce impreuna cu El (1 Tesaloniceni 4:14). Si observati ca, in Apocalipsa (cap. 19), nunta Mielului va fi celebrata in cer inainte ca ostirile care sunt acolo sa iasa ca sa-L insoteasca pe Cel care "judeca si Se lupta cu dreptate". Crestinii sufera acum impreuna cu Domnul, dar ei vor imparati impreuna cu El, atunci cand El va imparati (2 Timotei 2:12 ; Apocalipsa 20:4-6). Domnul va imparati pe pamant ; iar rascumparatii Sai vor imparati impreuna cu El. Aceasta diferenta este usor de inteles ; ea este de toata importanta. Rascumparatii vor avea partea lor de binecuvantare in "Imparatia cereasca" a Domnului, dupa cum a zis apostolul (2 Timotei 4:18) ; si ei nu vor pierde aceasta binecuvantare atunci cand Domnul va intra in posesia "Imparatiei lumii" (Apocalipsa 11:15-18 ; 12:10-12) ; "atunci cei drepti vor straluci ca soarele in Imparatia Tatalui lor" (Matei 13:43). Capitolele 21, 22 din Apocalipsa ne ofera un frumos tablou a domniei milenare a Domnului. Se vede partea cereasca in cetatea luminata de gloria lui Dumnezeu, a carei lampa este Mielul, si partea pamanteasca a acestei domnii in natiunile care vor umbla in lumina ei, bucurandu-se de binecuvantarile de care au parte prin "raul de apa a vietii,... iesind din tronul lui Dumnezeu si al Mielului".
Dupa rapirea Bisericii, pamantul va fi lasat la dispozitia lui insusi, - nu va mai exista nici macar un singur crestin care sa se roage pentru autoritati, - pana la momentul in care nelegiuirea lui va fi deplina prin Antihrist. Atunci Domnul va veni pentru judecata. In 1 Tesaloniceni 4, nu este spus ca Domnul va veni pana pe pamant. Dimpotriva, ai Sai sunt rapiti la intalnirea cu El "in vazduh" ; dar, mai tarziu, El va veni sa-l nimiceasca pe Antihrist si sa adune pe alesii Sai din cele patru vanturi ale cerului, "picioarele Lui vor sta in ziua aceea pe muntele Maslinilor, care este inaintea Ierusalimului, spre rasarit" (Zaharia 14:1-5), si este adaugat : "Si Domnul Dumnezeul meu va veni, si toti sfintii impreuna cu Tine".
A doua epistola catre Tesaloniceni vorbeste despre acest moment ingrozitor care va veni pentru aceasta lume, al carei stapan este deja judecat (Ioan 16:11), dar care asteapta executarea sentintei din partea Celui care este incet la manie si rabdator. Pentru lumea necredincioasa, "ziua Domnului va veni ca un hot" (2 Petru 3:10).
148 Cine va locui pe pamant in timpul Mileniului ? Ce se va intampla cu cei care vor avea parte de cea dintai inviere ? Cei care fac parte din Biserica vor fi impreuna cu Israel sub domnia lui Mesia ?
Mileniul, sau perioada de "o mie de ani" a domniei lui Hristos (Apocalipsa 20:6), va fi implinirea, din partea lui Dumnezeu, a binecuvantarilor promise lui Avraam, Isaac si Iacov, si confirmate de atatea ori si cu atatea detalii lui David, "imparatul dupa inima lui Dumnezeu", si profetilor. Acestea sunt "timpurile de inviorare" despre care apostolul Petru a vorbit iudeilor la Ierusalim (Fapte 3:12-26). Israel va fi atunci, ca popor, intors la Dumnezeu, "toti Il vor cunoaste" (Ieremia 31:34) ; si, prin ei, cunostinta Domnului va fi raspandita pe intreg pamantul ; Satan va fi legat si pacatul nu va mai fi atat de evident in aceasta lume asa cum este acum. "Pamantul va fi plin de cunostinta Domnului, asa cum apele acopera fundul marii" (Isaia 11:9). Temelia pentru toate aceste binecuvantari, de altfel cuprinse in "legamantul cel nou", este sangele lui Hristos (Matei 26:28). Atunci poporul pamantesc, samanta lui Avraam dupa carne, se vor recunoaste vinovati si isi vor marturisi pacatele, privind la Cel care L-au strapuns, si vor intra in bucuria domniei lui Hristos. Aceasta domnie trebuie sa fie precedata, totusi, de judecati teribile, care vor lovi pamantul necredincios, si, intr-un mod special, crestinatatea marturisitoare fara Dumnezeu. Este evident ca inaintam cu pasi mari spre aceasta criza finala (*).
(*) Aceste lucruri au fost scrise intre anii 1873 - 1917 ! Cat de clare sunt ele privind la situatia de astazi (n.t.).
Referitor la cei care vor avea parte de cea dintai inviere, este spus, in capitolul 20 din Apocalipsa, ca ei vor imparati cu Hristos. De asemenea, Domnul Insusi a spus (Luca 20:35, 36) ca ei vor fi la fel ca ingerii si ca nu vor mai avea acelasi fel de viata asa cum o cunoastem pe pamant : totul se va schimba.
De asemenea, nu este nimic care sa sugereze ca Domnul Isus va fi in mod personal pe pamant, asezat in mod efectiv pe tronul lui David pe intreaga durata a domniei Sale. Dimpotriva, se vorbeste in detaliu, la sfarsitul profetiei lui Ezechiel, despre voievodul (sau "printul", n.t.) care va domni la Ierusalim, care va putea sa dea proprietati speciale fiilor sai, si care va avea jertfe de oferit, etc. Pe de alta parte, totul va fi supus autoritatii lui Mesia, si, datorita acestui fapt, El va fi cel care va imparati, indiferent care va fi persoana care Il va reprezenta. Hristos va veni pe pamant la inceput ; picioarele Sale vor sta pe muntele Maslinilor (Zaharia 14), si-l va desfiinta pe Antihrist prin aratarea venirii Sale. Vor exista atunci comunicari constante intre cer si pamant. Vedem o indicatie in scara lui Iacov (Geneza 28). Cei care vor avea parte de cea dintai inviere vor avea trupuri glorificate. Israel va fi poporul ales peste care Mesia va imparati, si toate natiunile (adica toate cele care vor scapa de judecatile apocaliptice), vor fi binecuvantate prin el.
Referitor la Biserica in sine, partea ei este in totul cereasca ; ea este mireasa Mielului, formata acum prin Duhul Sfant, in legatura cu pozitia actuala a Domnului Isus Hristos, Omul in glorie. Apostolul Ioan a vazut-o in viziune, "coborand din cer, de la Dumnezeu, avand gloria lui Dumnezeu", dar nu este spus ca vine pana pe pamant. Ea va pastra pentru totdeauna caracterul sau ceresc, fiind unita intr-un mod foarte intim cu Domnul Insusi si manifestata astfel in ziua gloriei Sale (comparati cu Matei 13:43).
Biserica nu face parte din profetia propriu-zisa, adica din revelatia lui Dumnezeu care se refera la pamant ; ea este aceasta taina ascunsa de veacuri, dupa cum a spus apostolul Pavel, caruia Dumnezeu i-a dat harul ca s-o faca cunoscut sfintilor dupa ce Domnul Isus a fost inaltat ca Om la dreapta lui Dumnezeu. Epistola catre Efeseni ne-o prezinta in diferite aspecte, dar intotdeauna in legatura cu rascumpararea implinita de Domnul pe pamant, si cu locul Sau actual in glorie. Este ceea ce explica, pe de-o parte, caracterul ceresc al Bisericii ; si, pe de alta parte, deoarece Biserica, ca mireasa credincioasa, trebuie sa-L astepte din cer pe Domnul ei pentru ca El s-o faca partasa gloriei Sale, fara ca sa fie vorba de-o implinire prealabila a profetiilor Vechiului Testament sau chiar a celor din Apocalipsa.
Capitolul 12 din Apocalipsa, prin imaginea "copilului de parte barbateasca" ridicat in cer, prezinta dintr-o singura lovitura, si ca un singur eveniment, inaltarea Domnului Isus si rapirea Bisericii "care este trupul Sau, plinatatea Celui care umple totul in toti" (Efeseni 1:23). Vedem aici in imagine si reunite ca intr-un tablou, nasterea Mantuitorului (Matei 2), inaltarea Sa la cer (Fapte 1), venirea Lui pentru Adunarea Sa ( 1 Tesaloniceni 4), si inaltarea acesteia pentru a imparati impreuna cu El (comparati Apocalipsa 2:27 si 12:5 cu Psalmul 2:7-9) ; caci in acest sens Biserica face parte din Hristos, "o singura carne (sau, trup, n.t.)" ; aceasta este marea "taina" despre care vorbeste apostolul in cap. 5 din epistola catre Efeseni. Apocalipsa nu repeta aceste detalii care sunt de o valoare inestimabila pentru sufletele noastre, ci prezinta faptele care sunt consecinta necesara, si totul din punctul de vedere al implinirii profetiilor care privesc in mod special poporul iudeu. Rapirea Bisericii va fi un moment de criza pentru pamant, ultimul act al cailor divine de har care caracterizeaza aceasta zi a mantuirii ; va fi indepartat orice obstacol pentru manifestarea lui Antihrist, omul pacatului, si va permite ca judecatile prezise sa cada asupra crestinatatii corupte si asupra natiunii iudaice necredincioasa ; Dumnezeu va relua, totusi, relatiile Sale cu Israel pe baza noului legamant, si va actiona in putere pentru manifestarea celor care, intarindu-se in credinta parintilor, spera sa ajunga la lucrurile glorioase care le-au fost promise (Fapte 26:6, 7). Acestia, sau cel putin toti aceia dintre ei care vor scapa de persecutiile care vor servi domniei lui Antihrist, vor alcatui nucleul natiunii destinate binecuvantarilor mileniale ; in jurul lor se vor regrupa, sub sceptrul lui Mesia, cele zece semintii ale lui Israel regasite prin credinciosia lui Dumnezeu. Si prin ei, fara indoiala, cunostinta Domnului va fi raspandita pe pamant, eliberat de acum inainte de ororile razboiului.
Mai multe pasaje par sa demonstreze ca, in timpul imparatiei Domnului, poporul Domnului nu va cunoaste moartea, cu conditia, totusi, de a-I fi credincios ; caci este scris ca cel rau va fi nimicit din tara in fiecare dimineata (Psalmul 101:8) ; adica, raul va fi pedepsit indata ce se va manifesta. Trebuie sa ne amintim ca domnia lui Mesia va fi o continua exercitare a judecatii si a dreptatii dupa gandul lui Dumnezeu, dar atunci nu va mai fi o atragere spre rau asa cum exista acum, caci Satan va fi legat (Apocalipsa 20). La inceputul mileniului, intreg poporul Israel Il va cunoaste pe Domnul (Ieremia 31:34) dupa ce au trecut prin profunde exercitii de inima (Zaharia 12:10-14 ; 13:1, 2) ; ramane de vazut ce se va intampla cu cei care se vor naste in mijlocul tuturor binecuvantarilor si a gloriei Imparatiei si carora le va fi greu sa realizeze stricaciunea inimii omenesti care nu intarzie sa se manifeste atunci cand se va oferi o ocazie favorabila. Oricum ar fi, este foarte clar ca Satan va gasi la sfarsit multe inimi nesupuse lui Dumnezeu, si va reusi sa adune natiunile care sunt in cele patru colturi ale pamantului pentru o ultima batalie impotriva lui Dumnezeu si impotriva sfintilor (Apocalipsa 20:7-10). Aceasta va fi proba finala a inimii omenesti, a carei stare iremediabila a fost aratata sub lege si in timpul predicarii actuale a Evangheliei harului. Doar Dumnezeu, prin interventia Sa directa, poate s-o zdrobeasca si sa lucreze nastrea din nou.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu