Cum ii indruma Dumnezeu pe credinciosi
J. N. Darby
"Nu fiti ca un cal sau ca un catar, care n-au pricepere, a caror podoaba sunt fraul si zabala pentru a-i struni cand nu vor sa se apropie de tine (sau : "sa nu se apropie de tine")" Psalmul 32:9.
Ne intrebam deseori cum sa cunoastem voia lui Dumnezeu si sa fim condusi pe calea pe care El a pregatit-o pentru noi. Ne dam seama cat de mult ne inselam daca nu Dumnezeu este cel care ne conduce. Pentru a raspunde la aceasta intrebare, Duhul Sfant foloseste doua imagini : noi putem fi condusi prin "frau si zabala", sau prin "ochiul" lui Dumnezeu (v. 8).
Adesea suntem precum "calul" sau "catarul", carora li se indica directia pe care trebuie sa mearga cu o zabala pusa intre falcile lor si un frau pentru a-i opri ; a-i face sa mearga la dreapta sau la stanga, sau a-i opri tragand de fraie, poate fi dureros pentru ei. Aceasta este o imagine pe care Dumnezeu o foloseste pentru a ne arata cum ar trebui sa ne conduca atunci cand inimile noastre nu sunt lucrate in prealabil de dorinta de a-I fi atenti si de a-L asculta. El poate folosi imprejurari, dureroase sau nu, pentru a ne arata directia, si o urmam fara prea mult discernamant. Aceasta se intampla deoarece vointa noastra este la lucru si nu ascultam de voia lui Dumnezeu.
Domnul ne conduce atunci, sau mai degraba ne controleaza prin imprejurari adecvate, astfel incat sa nu putem gresi, chiar daca "nu avem inteligenta", precum calul sau catarul. Si putem fi recunoscatori ca o face ! Dar noi nu suntem chemati a fi animale domestice, noi suntem copii carora Dumnezeu le spune : "Eu te voi sfatui, avand ochiul Meu asupra ta" (v.8). Intr-adevar, acesta este un cu totul alt mod de comunicare pe care Domnul vrea sa-l aiba cu noi : El nu vrea sa ne conduca prin frau, ci cu "ochiul" Sau. Dar pentru aceasta inima noastra trebuie sa fie dispusa sa asculte. Domnul nu ne va lasa sa descoperim calea Sa daca noi nu manifestam un duh de ascultare.
Exista un fel inteligent de a fi condusi, care este privilegiul nostru binecuvantat. Sa dorim sa fim condusi fara "frau si zabala", supunand vointa noastra, de bunavoie, Celui care ne conduce, caci El este plin de dragoste.
"Eu te voi instrui si te voi invata calea pe care trebuie sa mergi; Eu te voi sfatui, avand ochiul Meu asupra ta" Psalmul 32:8.
Am vazut ca putem fi condusi de Dumnezeu in doua moduri : mai intai prin "frau si zabala" (v. 9), adica controlati si pastrati prin imprejurari pe calea pe care vrea Dumnezeu sa mergem. Poate fi necesar ca Dumnezeu sa ne conduca astfel datorita lipsei noastre de intelepciune, dar nu aceasta este modul prin care vrea Dumnezeu să-l conducă pe cel "a carui faradelege este iertata, si al carui pacat este acoperit" (v. 1).
Atunci cand toata inima noastra este in contact cu El, El ne conduce cu "ochiul" Sau. "Lampa trupului este ochiul; cand ochiul tau este curat, tot trupul tau este, de asemenea, plin de lumina; iar cand ochiul tau este rau, si trupul tau este plin de intuneric" (Luca 11:34). Atat timp cat ochiul nu va fi "curat", nu va exista o comuniune deplina cu Dumnezeu in inima si afectiuni ; dar cand inima este intr-o stare potrivita, se percepe rapid voia lui Dumnezeu. Prin ochiul Sau asupra noastra, Dumnezeu ne invata in mod simplu tot ceea ce El vrea, si actioneaza in noi pentru ca, in teama de El, sa intelegem rapid voia Sa. Acesta este rolul Duhului Sfant care locuieste in noi : ne face sa fim asemenea cu Hristos, care nu avea alta voie decat cea a Tatalui Sau si care avea ca scop gloria Lui in tot ce facea : "Este desfatarea mea, Dumnezeul meu, sa fac placerea Ta, si legea Ta este inauntrul inimii mele" (Psalmul 40:8). La Betania (vezi Ioan 11), de exemplu, ascultarea Sa nu avea decat un singur motiv : sa-L glorifice pe Tatal Sau. Si gloria Tatalui nu s-a aratat prin vindecarea lui Lazar, ci prin invierea sa. In umanitatea Sa, toate facultatile Sale au ascultat de Tatal intr-un mod perfect echilibrat si erau instrumente supuse vointei divine. "Ascultarea credintei" (Romani 1:5), tocmai aceasta era : inima trebuie sa fie dispusa sa asculte, asa cum a fost cea a lui Hristos.
Consecinta unei astfel de stari de duh, este ca Dumnezeu va putea sa ne conduca in mod simplu cu ochiul Sau, si atunci vom cunoaste imensa bucurie a comuniunii si a ascultarii, chiar daca imprejurarile sunt amare si dureroase. Sa dorim sa cunoastem si sa facem voia lui Dumnezeu. Chestiunea nu este atat de a cunoaste aceasta voie, ci de a vrea s-o facem. Atunci vom avea cunostinta sigura si binecuvantata de a fi condusi cu ochiul Sau asupra noastra.
"Nu incetam sa ne rugam pentru voi si sa cerem ca sa fiti umpluti de cunostinta voii Lui, in orice intelepciune si pricepere spirituala" Coloseni 1:9.
Se vorbeste deseori despre Dumnezeu ca de Providenta care ne conduce. Dumnezeu este vazut ca o putere superioara, divina, care guverneaza lumea, care vegheaza asupra destinelor indivizilor - si, cu siguranta, acesta este un rol pe care Dumnezeu si-l asuma in viata noastra - dar ea nu ne conduce strict vorbind. Ea asigura uneori controlul, dar aceasta doar in absenta oricarui discernamant spiritual din partea noastra. Daca, de exemplu, eu merg intr-un loc pentru a predica, si observ, cand ajung la gara, ca trenul a plecat deja. Dumnezeu a randuit lucrurile cu privire la mine (si pot sa fiu recunoscator pentru aceasta decizie superioara) ; dar nu Dumnezeu a fost cel care m-a condus, caci voia mea era sa merg acolo. Tot ceea ce obtinem din aceste directii ale Providentei este foarte pretios ; dar aceasta nu se poate numi cu adevarat a fi condus de Duhul lui Dumnezeu, nu inseamna a fi condus de "ochiul" Sau, ci mai de graba de "fraul" lui Dumnezeu (Psalmul 32:7, 8). Cu toate acestea, Dumnezeu doreste sa-i conduca altfel pe copiii Sai, nu ca o Providenta oarecum impersonala, ci ca un Tata care comunica cu copiii Sai.
Versetele 9 la 11 din Coloseni 1 ofera o serie intreaga de indicatii pentru cei care sunt in comuniune cu Dumnezeu. Credinciosul este chemat sa fie "umplut de cunostinta voii Sale". Cum ? Prin Duhul Sfant, care ne conduce in cunoasterea voii divine. El ne face sa crestem in aceasta cunostinta. Exista lucruri despre care acum nu am nicio indoiala ca sunt gandul lui Dumnezeu, in timp ce poate acum cinci ani a trebuit sa ma rog de mai multe ori inainte de a le vedea clar. Si acum nu mai trebuie sa ma rog pentru aceasta. Dar cresterea in aceasta cunoastere a gandurilor divine presupune ca noi sa umblam cu Dumnezeu, si aceasta ca aplicatie. Lucrul acesta presupune disparitia vointei proprii, incat carnea noastra (acest principiu activ al raului din noi care ne impinge inca sa pacatuim) sa fie tinuta in moarte. Aceasta inseamna ca sunte eliberati de noi insine, de vointa noastra proprie. Daca umblam smeriti pe aceasta cale, atunci este sigur, Dumnezeu ne va conduce cu ochiul Sau, descoperindu-ne gandurile Sale, cum vede El toate lucrurile.
Preluat din calendarul "Le Seigneur est proche".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu