Aratarea Domnului
- I -
Hamilton Smith
Cand istoria lumii va fi incheiata, se va constata ca doua elemente ale timpului le depasesc incomparabil pe toate celelalte : acestea sunt prima venire a lui Hristos, venirea Lui in smerenie, si a doua Sa venire, aratarea in glorie.
Spre aceasta a doua venire a lui Hristos pe pamant, pentru a domni in glorie, dorim sa ne oprim. Acest mare eveniment nu este pur si simplu visul unor vizionari, ci adevarul solemn al Cuvantului lui Dumnezeu. Multi crestini pot sa ignore acest adevar, amvoanele crestinatatii il pot perverti adesea sau il pot reduce complet la tacere, dar, in ciuda ignorantei, a neglijentei si a pervertirii, a doua aratare a lui Hristos este vestita clar de Dumnezeu ca urmatorul mare eveniment al istoriei lumii.
Acest eveniment mare ocupa mai mult loc in Cuvantul lui Dumnezeu decat gandesc multi credinciosi. Profetiile Vechiului Testament sunt pline de descrieri stralucitoare ale gloriilor domniei lui Hristos care vor fi introduse prin cea de-a doua Sa aratare. In Noul Testament, aceasta are un loc deosebit in fiecare Evanghelie ; ea este vestita in Fapte, si are un loc important in epistole si Apocalipsa.
Vom analiza mai intai cateva pasaje care stabilesc marele fapt al celei de-a doua aratari. Apoi vom cauta in Scriptura motivele principale ale importantei acordate acestei aratari.
1 Pasajele care prezinta adevarul Aratarii
In Evrei 9:26-28, cele doua aratari ale lui Hristos figureaza in acelasi pasaj. Mai intai citim ca "acum, la sfarsitul veacurilor, S-a aratat o singura data, pentru desfiintarea pacatului prin jertfa Sa". Atunci cand punerea la proba a omului de-a lungul veacurilor s-a incheiat, si ca toti oamenii s-au dovedit a fi sub pacat, a rasarit ziua cea mare cand Hristos S-a aratat in smerenie pentru a indeparta pacatul prin jertfa Sa de la cruce.
Citim apoi in acelasi pasaj ca "Se va arata a doua oara", nu pentru a trata chestiunea pacatului, ci pentru mantuirea, eliberarea deplina a celor ai Sai din orice asuprire si putere potrivnica in care sunt tinuti.
Avem deci aici prima si a doua aratare a Domnului Isus. Toti cei care sunt supusi Cuvantului lui Dumnezeu vor fi de acord ca acest pasaj stabileste clar marele fapt ca Hristos Se va arata a doua oara in aceasta lume.
Este bine totusi sa ne intoarcem spre alte pasaje din epistole pentru a arata ca apostolii Pavel, Petru si Ioan erau cu toti de acord sa prezinte inaintea credinciosului aratarea Domnului Isus ca perspectiva glorioasa care trebuie sa-l conduca pe credincios in calea Lui, si sa-l sustina in mijlocul necazurilor si incercarilor sale.
1.1 Marturia apostolului Pavel
1.1.1 Tit 2:11-13
In Tit 2:11-13, cele doua aratari sunt puse din nou inaintea noastra. La v. 11, citim : "harul lui Dumnezeu... s-a aratat" ; si, la v. 13, este spus ca cei credinciosi asteapta "fericita speranta si aratarea gloriei marelui nostru Dumnezeu si Mantuitor, Isus Hristos". Avem astfel aratarea harului (v. 11), si aratarea gloriei (v.13). Gloria se va arata acolo unde harul s-a aratat. Harul duce la glorie. Acest pasaj nu vorbeste despre credinciosi care se vor arata in glorie in cer, ci de gloria aratata pe pamant. Acum, gloria omului, asa cum este ea, este cea care se arata ; in curand, cea care se va arata va fi gloria lui Dumnezeu. Harul ne-a adus mantuire. Fiind salvati, harul ne invata sa traim cu cumpatare, dreptate si evlavie, in vederea gloriei viitoare. Manifestarea gloriei lui Hristos trebuie sa conduca viata.
1.1.2 1 Timotei 6:14
In 1 Timotei 6:14, ii este data lui Timotei o anumita porunca prin care este indemnat s-o pazeasca "fara pata, fara vina, pana la aratarea Domnului nostru Isus Hristos". In prima parte a capitolului, apostolul vorbeste de manifestarile rele ale carnii - mandrie, invidie, certuri, defaimari, banuieli rele (1 Tim. 6:4) - si poftele care dau nastere la multa durere, si lacomia (1 Tim. 6:9, 10). Apoi, adresandu-se omului lui Dumnezeu, zice la v. 11 : "fugi de aceste lucruri". Mai mult, nu trebuie doar sa fugim de rau, ci trebuie sa urmarim binele, dupa cum zice apostolul : "urmareste dreptatea, credinta, dragostea, pacea" (2 Tim. 2:22). In plus, ni se aminteste ca exista o lupta de dus. Oamenii sunt angajati in lupte de-o maniera carnala, pentru interese materiale. Acestea sunt lupte nenorocite care au in vedere viata actuala. Noi avem de luptat lupta cea buna pentru a pastra adevarul, in vederea vietii eterne.
Aceasta porunca (1 Tim. 6:14) trebuie sa fie pazita, nu pur si simplu in vederea mortii sau in vederea de a merge in cer, ci pentru a se manifesta"aratarea Domnului nostru Isus Hristos" pe pamant (1 Tim. 6:14), caci, doar atunci, vom primi rasplata unei vieti responsabile aici jos, cu toate suferintele, dureririle si greutatile ce implica faptul de a fugi, a urmari si a lupta. Inca odata, lucrul acesta nu este pentru a produce rezultate mari aici pe pamant. Acest fapt de a fugi, urmari si a lupta s-ar putea sa ne faca sa vedem doar un mic rezultat acum ; uneori s-ar putea chiar sa fim obositi datorita luptei, dar sa cautam sa pazim porunca, caci aceasta va avea un raspuns glorios in momentul Aratarii.
1.1.3 2 Tim. 4:1-2
Sa trecem la 2 Tim. 4:1-2 unde vom gasi o datorie suplimentara prescrisa, de asemenea, in legatura cu aratarea lui Hristos Isus. Citim aici : "Te indemn inaintea lui Dumnezeu si a lui Hristos Isus, care ii va judeca pe cei vii si pe cei morti, si pentru aratarea Sa si pentru Imparatia Sa : vesteste Cuvantul, staruie la timp si nelatimp, mustra, cearta, incurajeaza cu toata indelunga-rabdare si invatatura". Timotei primeste aici misiunea de a vesti cu staruinta, la timp si nelatimp. Doua lucruri ii vor arata urgenta staruintei : Primul, faptul ca judecata va cadea peste cei care resping evanghelia, si al doilea, pentru cei care primesc aceasta evanghelie, rezultatele glorioase la aratarea Domnului Isus Hristos. Aici, de asemenea, aratarea este legata de Imparatia lui Hristos, caci aratarea introduce Imparatia.
In alt pasaj din acest capitol (2 Tim. 4), Pavel vorbeste din nou despre aratare. In versetele 6-8 vorbeste despre el insusi. Batranul apostol vede ca plecarea lui se apropie. El l-a indemnat pe Timotei sa duca lupta cea buna, iar ceea ce a predicat altora a practicat el insusi. Deci el zice aici : "m-am luptat lupta cea buna, am terminat alergarea, am pazit credinta" (2 Tim. 4:7). Contempland un viitor stralucit, vede ca Domnul i-a pregatit o cununa a dreptatii. El si-a dedicat viata pentru Domnul, iar Domnul i-a pregatit o cununa. El a umblat pe calea dreptatii (2 Tim. 2:22) si a urmarit instruirea dreptatii (2 Tim. 3:16) : acum asteapta sa poarte cununa dreptatii. Dar cand va purta aceasta cununa ? "In ziua aceea". Care este ziua aceea ? Era ziua mortii, sau ziua cand avea sa moara ca martir, sau ziua cand sufletul sau fericit va pleca pentru a fi impreuna cu Hristos ? Oh nu ! Aceasta ar fi ziua aratarii glorioase a lui Hristos pe pamant. Cand Hristos va iesi incununat cu multe diademe, atunci Pavel va avea cununa sa, si nu doar Pavel, dar si toti cei care "iubesc aratarea Sa". A iubi aratarea Sa presupune ca traim intr-un mod care se potriveste cu aratarea Lui. Daca nu umblam pe calea dreptatii, nu vom iubi nicidecum gandul aratarii Sale. Imediat dupa, el vorbeste despre unii care nu urmaresc dreptatea. Dima s-a intors spre lume ; el n-a "fugit de aceste lucruri". Alexandru a aratat "multa rautate" fata de apostol ; nu a "urmarit binele". Apoi, citim ca Pavel a fost parasit de "toti" ; ei n-au luptat lupta cea buna a credintei (2 Tim. 4:10, 14, 16).
1.2 Marturia apostolului Petru
In 1 Petru1, apostolul aminteste credinciosilor ca avem o mostenire nestricacioasa, neintinata si care nu se vestejeste, pastrata in ceruri pentru noi (v. 4).
Apoi, la v. 5, el ne spune ca pana vom intra in posesia mostenirii suntem paziti de puterea lui Dumnezeu prin credinta pentru mantuirea gata sa fie descoperita in timpul din urma. Cu toate acestea, in timpul de acum, apostolul spune ca suntem "intristati prin felurite incercari" (1 Pet. 1:6). Poporul lui Dumnezeu este adesea inca impovarat de multe incercari ; pentru mangaierea noastra, apostolul pune inaintea noastra trei lucruri in legatura cu aceste incercari ( 1 Pet. 1:6-7) :
- Primul, apostolul spune ca ele nu sunt decat "pentru putin timp" (v. 6). In Evrei 11:25, citim ca placerile pacatului nu sunt decat pentru "un timp" (in rom. "trecatoare"). Placerile lumii si necazurile sfintilor nu sunt decat pentru "un timp" sau "putin timp".
- Al doilea, Petru spune ca aceste incercari pot fi necesare. Nu exista incercare sau durere prin care trecem, mica sau mare, de care nu avem nevoie. Tatal nostru nu intristeaza de bunavoie pe copiii Sai (Plan. 3:33), nici nu face sa curga lacrimi inutile. Noi nu suntem intotdeauna in masura sa intelegem felul in care El lucreaza, nici de a intelege necesitatea incercarii : intr-o zi vom sti. Domnul poate sa ne spuna si noua ceea ce i-a spus lui Petru : "Ce fac Eu, tu nu stii acum, dar vei intelege dupa aceea". In "dupa aceea" vom vedea clar toate lucrurile, si vom canta :
"Cu indurare si cu judecata,
El a tesut in timp panza vietii mele,
Si chiar roua intristarii
Stralucind de dragostea Lui".
- Al treilea, pentru a ne mangaia in necazurile noastre, ne este spus ca toate incercarile de acum vor avea un raspuns glorios intr-o zi viitoare. Acum, este timpul pentru incercarea credintei ; in ziua aceea va fi rasplata credintei, atunci cand incercarile se vor intoarce spre lauda, glorie si onoare. Dar cand va fi ziua aceea ? Ziua mortii, sau ziua cand vom merge in cer ? Oh nu ! Aceasta va fi la aratarea lui Isus Hristos (1 Pet. 1:7).
1.3 Marturia apostolului Ioan
Sa trecem la 1 Ioan 3:1-3. Apostolul ne aminteste ce fel de dragoste ne-a daruit Tatal. Ioan nu pune inaintea noastra simplul fapt al dragostei Sale, ci maretia acestei dragoste care ne-a introdus in pozitia de copii ai lui Dumnezeu. Lumea nu poate vedea ca suntem copiii lui Dumnezeu. Ea nu ne poate cunoaste in aceasta pozitie, caci nu L-a cunoscut nici pe El. Daca lumea nu a putut sa vada ca acest Om smerit si binecuvantat, cu toata perfectiunea Sa nemarginita, era Fiul lui Dumnezeu, nu este de mirare ca ea nu poate sa vada pe copiii lui Dumnezeu in acesti sarmani oameni cu slabiciuni asa cum suntem noi. Totusi va vedea, dar in ziua de astazi, ceea ce vom fi nu s-a aratat inca. Acum ne asemanam mult cu ceilalti oameni, avem semnele varstei, boli care ne afecteaza si tratamente ; dar sa asteptam putin : la timpul lui Dumnezeu, vom fi aratati asemenea lui Hristos. Cand va fi aceasta ? Nu cand vom muri sau cand vom merge in cer, ci "cand Se va arata El, vom fi asemenea Lui, caci Il vom vedea asa cum este" ; iata ce ea ce spune Ioan.
Aceste pasaje sunt suficiente pentru a arata ca Duhul Sfant i-a folosit pe apostolii Pavel, Petru si Ioan pentru a arata ca viata actuala trebuie sa fie guvernata de perspectiva celei de-a doua aratari a lui Hristos in glorie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu