Asocierea noastra cu Hristos
- II -
Edward Dennett
3 Inviati impreuna cu Hristos - Col. 2:12 si 3:1
Sa trecem acum la al doilea aspect al asocierii noastre cu Hristos. Observam ca expresia din Col. 2:20 (morti impreuna cu Hristos) este legata de cea din Col. 2:12a (inmormantati impreuna cu El), in timp ce ultima parte din Col. 2:12 (inviati impreuna) este legata de Col. 3:1 unde citim : "Deci, daca ati fost inviati impreuna cu Hristos".
Ori, daca am inviat impreuna cu Hristos, ne-am pierdut locul in scena actuala (pamanteasca). Epistola catre Coloseni este speciala in aceasta privinta. Epistola catre Romani merge pana la a spune ca am murit impreuna cu Hristos, dar nu merge mai departe. Dar cand ajungem la epistola catre Coloseni, nu doar ca am murit impreuna cu Hristos, - dar am si inviat impreuna cu El, desi suntem lasati inca pe aceasta scena pamanteasca. Trecand la epistola catre Efeseni, facem un pas mai departe, si ne gasim asezati "in locurile ceresti in Hristos Isus".
Dar consecinta faptului ca "am inviat impreuna cu Hristos" este ca nu mai apartinem deloc acestei scene actuale (pamantesti) ; trebuie sa cautam "lucrurile de sus, unde Hristos este asezat la dreapta lui Dumnezeu". Se intreaba uneori : "Care sunt aceste lucruri ?" Acestea sunt toate lucrurile care caracterizeaza locul unde Hristos este asezat la dreapta lui Dumnezeu, intreaga scena de glorie in care El este centrul ; si noi apartinem de acest loc pentru ca El este acolo.
3.1 Psalmul 63 : fara apa aici jos
Sa luam o ilustrata din Vechiul Testament. Spunem uneori, si este adevarat, ca Psalmii nu sunt experienta crestina propriu-zisa ; totusi, atunci cand abordam Psalmii, putem spune cu sinceritate ca suntem la inaltimea unora dintre expresiile folosite acolo ? Sa vedem Psalmul 63. Citim : "Dumnezeule Tu esti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut in zori de zi; sufletul meu inseteaza dupa Tine, carnea mea tanjeste dupa Tine, intr-un pamant sec si uscat, fara apa". "Fara apa", zice psalmistul ! Este aceasta si experienta noastra - in care nu gasim nicio sursa de inviorare aici jos ?
Dumnezeu ne face adesea sa invatam si sa reinvatam aceasta lectie. Iata un credincios care urmeaza o cale foarte prospera in lume ; totul i-a reusit ; el se astepta sa gaseasca apa din belsug ; se astepta, zic, caci nu exista. Cu totii am experimentat astfel de cazuri. Iar Dumnezeu ce face ? El ii iubeste prea mult ca sa lase lucrurile sa mearga asa. El starneste peste ei val dupa val ; necazurile si dezamagirile vin din toate partile ; El lasa ca sa-i invadeze moartea, pentru ca ei sa invete in mod practic ca nu exista "deloc apa" in aceasta scena pamanteasca.
3.2 Psalmul 87 : toate izvoarele mele sunt in Tine
Dar psalmistul zice in Ps. 87 : "Toate izvoarele mele sunt in Tine". Nu doar ca nu exista nimic care sa ma invioreze aici jos, nicio apa in aceasta scena actuala, pamanteasca, dar toata inviorarea mea este acolo, toate izvoarele mele sunt in Dumnezeu. Cred ca un suflet care ar raspunde la indemnul din prima parte din Col. 3, ar fi capabil sa se exprime ca in acest Psalm 87 ; el ar sti ce inseamna sa-si aiba toate izvoarele in Dumnezeu.
Putem toti de aici, in seara aceasta, sa luam aceasta pozitie ? Acceptam noi faptul ca "nu exista apa" aici ? In teorie stim cu totii ; stim ca totul aici este desertaciune, dar totusi lumea, sau ceva din ea, are o astfel de putere asupra inimilor noastre, incat gasim adesea o sursa de satisfactie si inviorare in afara lui Dumnezeu.
Nimeni nu este atat de independent de toate aici pe pamant ca un crestin, din simplu fapt ca el este dependent de Dumnezeu si, prin urmare, nu vrea nimic altceva. Sa presupunem ca de maine unii dintre noi ar naufragia pe o insula pustie, cu hrana suficienta, adapost si imbracaminte, - dar fara a putea sa vorbeasca cu cineva, am putea spune, in aceste imprejurari : "toate izvoarele mele sunt in Tine" ? Dupa cum spunea cineva cu mult timp in urma : "Noi vrem adesea altceva si Hristos.
Suntem chemati sa stim ca acesta nu este locul nostru, ci locul nostru este acolo unde Hristos este asezat la dreapta lui Dumnezeu. Daca cineva strain, din alta tara, ar veni sa se planga de caile, aranjamentele si legile tarii, cu siguranta ar trebui sa-i raspundem : dar tu nu ii apartii, asa ca nu poate avea o importanta prea mare pentru tine. La fel, crestinul este eliberat de lucrurile de pe pamant, de tot ce este in jurul lui ; el este un strain pentru toate acestea, asteptand ca Domnul sa se intoarca sa-l ia ca sa fie impreuna cu El, pentru ca acolo unde este El, sa fie si el.
3.3 Col. 3:2 - Ganditi la lucrurile de sus
Versetul din Col. 3:2 necesita un cuvant explicativ. Este vorba de a "gandi la lucrurile de sus", nu de a ne pune "afectiunea" noastra potrivit traducerii KJV (versiunea engleza autorizata). Se aud adesea oameni rugandu-se, - si, cu siguranta, nu ar trebui sa judecam niciodata rugaciunile altora, caci, ca preotul care desparte intre ce este de pret de ce este fara valoare, asa si Binecuvantatul nostru Domn, Marele nostru Preot, desparte ceea ce in rugaciunile noastre este nevrednic de El de ceea ce El poate accepta, si ofera lui Dumnezeu - iar rugaciunea este uneori facuta pentru ca afectiunile noastre sa fie puse pe lucrurile de sus ; dar acest lucru nu este posibil. Caci "unde este comoara ta, acolo va fi si inima ta". Un sot nu se roaga ca sa-si iubeasca sotia atunci cand o iubeste. Deci, ceea ce ne dorim este, ca harul, frumusetea si excelenta lui Hristos sa aiba o asemenea putere asupra sufletelor noastre, pentru ca inimile noastre sa fie atrase spre El in locul unde se afla El.
De aceea este zis "ganditi la lucrurile de sus, nu la cele de pe pamant, caci voi ati murit" (Col. 3:2) - cea mai absoluta declaratie din Cuvantul lui Dumnezeu cu privire la acest subiect. Cat despre cum va vede Dumnezeu, voi sunteti morti, si trebuie sa aveti gandurile indreptate asupra lucrurilor care sunt acolo unde Hristos este asezat, cu care ati inviat. "Voi ati murit si viata voastra este ascunsa cu Hristos in Dumnezeu" (Col. 3:3).
4 O promisiune : a fi aratati impreuna cu Hristos in gloria viitoare
"Cand Se va arata Hristos, care este viata noastra, atunci va veti arata si voi, impreuna cu El, in glorie" (Col. 3:4).
Aceasta este legata in special de pasajul din prima epistola a lui Ioan : "Preaiubitilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu si ce vom fi nu s-a aratat inca ; dar stim ca, daca Se va arata El, vom fi asemenea Lui, pentru ca-L vom vedea asa cum este" (1 Ioan 3:2). Viata noastra este ascunsa cu Hristos in Dumnezeu, dar va veni timpul cand ea va fi aratata. Noi nu apartinem de scena de aici jos, unde suntem acum ; si pentru ca noi apartinem de scena unde El este, gandurile noastre trebuie sa fie preocupate cu aceasta.
4.1 Consecinta promisiunii : o pozitie de asteptare
Trebuie sa mai spun un cuvant despre al treilea aspect al asocierii noastre cu Hristos, inainte de a trece sa vedem responsabilitatea pe care o implica aceste adevaruri.
De aceea, adaug ca aceasta asociere cu Hristos inviat ne plaseaza intr-o atitudine de asteptare. Nu suntem inca in harul in care El a plecat ; consecinta este ca asteptam momentul cand vom fi ; asteptam timpul cand El va veni, si cand vom fi aratati impreuna cu El in gloria Lui. Pasajul pe care-l analizam (Col. 3:1-4) a fost cel care mi-a indepartat din minte o dificultate care a durat ani de zile. El m-a invatat ca trebuie sa fiu cu El inainte de a putea aparea cu El ; si, prin urmare, atitudinea potrivita pentru crestin ar trebui sa fie aceea de a astepta permanent ca Hristos sa vina si sa-l ia ca sa fie impreuna cu El.
4.2 Consecintele de a nu astepta permanent pe Domnul
Inca unul sau doua cuvinte asupra acestui punct. Intreb : Putem noi sa nu fim destul de clari cu privire la adevarul venirii Domnului, si totusi sa nu-L asteptam ? Cati dintre noi ne-am intrebat astazi : "Va reveni Domnul astazi ?" Asteptarea, vedeti, presupune o vigilenta permanenta. Daca omiteti venirea lui Hristos, privati crestinismul de plinatatea sa. Daca nu am aceasta experienta, cad, cu siguranta, ori spre lume ori spre iudaism (urmand reguli fara ca inima sa fie implicata in ele). Exista un numar destul de mare de copii ai lui Dumnezeu care nu-l vad si nu vor sa-l vada (acest pericol) ; iar rezultatul este unul din aceste doua. Nu exista nicio putere atat de eficienta de a trece prin lucrurile actuale ca acela de a-L astepta pe Hristos.
4.3 Staruinta asteptarii permanente a Domnului : la ce duce ea
Sa presupune ca incredintez responsabilitati unui servitor in timpul uneia dintre absentele mele de acasa, si spun ca ma voi intoarce intr-o zi, fara a putea fixa dinainte momentul. Daca acest credincios se manifesta cu credinciosie, va fi deranjat la intoarcerea mea ca i-am luat placerea (de a fi credincios in lucrul incredintat) ? Nu, el va zice : trebuie sa ma ocup de lucrurile stapanului meu pana cand el se va intoarce. La fel, o sotie iubitoare al care sot este plecat in strainatate, nu se va intreba ea, facand cutare sau cutare aranjament in casa in lipsa lui, daca acesta sau acela ii va placea ?
Asa este si cu poporul lui Dumnezeu. In masura in care Il astept pe Hristos, caut sa am totul in ordine pentru El ; si, cu cat in ce ma priveste totul este in ordine pentru El, cu atat asteptarea mea in ce priveste venirea Lui si dorinta mea de a-L vedea vor fi mai intense. Insusi Binecuvantatul Domn nu va avea odihna pana nu se va intoarce ca sa-Si ia poporul la Sine ; iar Dumnezeu nu va avea odihna pana nu va face sa ne aratam in aceeasi glorie ca Binecuvantatul nostru Domn si Mantuitor : "Cand Se va arata Hristos, care este viata noastra, atunci va veti arata si voi, impreuna cu El, in glorie" (Col 3:4).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu