Psalmul 46 - Dumnezeu adăpostul nostru
Hamilton Smith
1 Privire de ansamblu asupra psalmului
Acest psalm frumos ne amintește că în mijlocul tuturor furtunilor din viață, Dumnezeu este adăpostul poporului Său : un adevăr deosebit de important la care toți credincioșii ar adera ca doctrină, dar prea adesea, nu reușim să profităm de "adăpostul" nostru când ne confruntăm cu dificultățile și pericolele vieții de zi cu zi.
Psalmul începe prin afirmația că "Dumnezeu este adăpostul nostru" (46:1). Vom găsi pe parcursul psalmului că "Dumnezeul lui Iacov este un turn înalt pentru noi (sau adăpostul nostru)" (46:7). În final, psalmul se încheie repetând, pentru a treia oară, că Dumnezeu "este un turn înalt pentru noi (sau adăpostul)" (v. 11). Acesta este deci în mod clar marele adevăr asupra căruia insistă acest psalm. Când oamenii lumii caută un adăpost împotriva pericolelor și dificultăților, ei se bazează în întregime pe planuri naturale și omenești. Credincioșii au în Dumnezeu o resursă infailibilă, fără însă a disprețui mijloacele providențiale. Suntem noi înconjurați de pericole ? "Dumnezeu este adăpostul nostru" (46:1a). Suntem noi în totalitate slabi în prezența tuturor vrăjmașilor împotrivitori ? Dumnezeu este "tăria noastră" (46:1b). Avem noi nevoie de ajutor în fiecare clipă și în toate necazurile noastre ? "Dumnezeu... este un ajutor în necazuri, întotdeauna ușor de găsit" (46:1c).
La v. 1, avem deci marele subiect al psalmului : încrederea credinței care găsește în Dumnezeu o resursă infailibilă în toate încercările pe care avem să le înfruntăm prin aceasta lume. În restul psalmului, învățăm rezultatele binecuvântate ale acestei încrederi liniștite în Dumnezeu :
1. În primul rând, ea permite credinciosului să se ridice deasupra fricii de violența și de stricăciunea lumii actuale (v. 2, 3).
2. În al doilea rând, această credință îl face pe credincios să umble în lumina lumii viitoare (v. 4, 5).
3. În al treilea, în timp ce el se află încă în această lume unde națiunile vuiesc și unde împărățiile se clatină, credința realizează că Dumnezeu este "cu noi" (v. 6, 7).
4. În al patrulea, credința ne asigură că Dumnezeu, la timpul Său și în felul Său, se va ocupa de de tot răul din lume (v. 8).
5. În al cincilea, credința vede că după ce dreptatea a acționat față de rău, Dumnezeu va aduce pacea în lume. "El a făcut să înceteze războaiele" (v. 9).
6. În al șaselea, în această încredere, credința poate aștepta în liniște că Dumnezeu lucrează, știind că Dumnezeu este Dumnezeu, și că la timpul voit de El Se va înălța peste națiuni (v. 10).
7. În al șaptelea rând, în lumina acestor mari adevăruri, credința este deplin încrezătoare că, în timpul de așteptare, Dumnezeu este "un turn înalt, "adăpostul nostru", și El este "cu noi" (v. 11).
2 Starea lumii actuale - Ps. 46:2-3
Credinciosul, realizând că el are în Dumnezeu un "adăpost" și ca are nevoie de "tărie" și de "ajutor", poate să facă față la toată violența și stricăciunea care afectează lumea, cu tulburarea și confuzia care rezultă. "Pământul", ca simbol, evocă o stare ordonată și civilizată. Astfel de stare poate fi înlăturată și orice guvernare ordonată devine complet dezorganizată. Munții simbolizează ceea ce este impunător și aparent trainic pe pământ. Marile imperii ale lumii care au dăinuit de-a lungul secolelor părând de neatins ; dar vedem permanent în istorie, după cum a prezis Dumnezeu, că aceste imperii au căzut și s-au pierdut în marea națiunilor. Domnul vorbește despre imperiul roman ca despre un munte "aruncat în mare" (Matei 21:21). În Scriptură, "marea tulburată" este folosită adesea pentru a desemna pe cei răi care fac rău și nu pot să stea liniștiți (Isaia 57:20-21). "Apele" servesc pentru a desemna "popoare, mulțimi și națiuni" (Apoc. 17:15). Vuietul apelor și spuma pe care o aruncă, evocă cu siguranță masele într-un stat revoluționar care se debarasează de orice autoritate.
Dacă aceasta era starea lumii din perioada psalmistului, cu atât mai mult face să scoată în evidență violența și stricăciunea care marchează lumea din zilele noastre, pe măsură ce ne apropiem de sfârșitul acestui secol (*). Omul evlavios, care privește la starea care predomină în lume, vede eșecul total al întregii civilizații și prăbușirea guvernării lumii care a fost încredințată națiunilor (începând cu Nebucadnețar, n.t.). El vede imperiile mărețe ale acestei lumi răsturnate și pierdute în mijlocul maselor care s-au ridicat prin revoluție, astfel încât întreaga autoritate este clătinată și că inimile oamenilor tremură de frică (Luca 21:26). Dar dacă inimile oamenilor sunt pline de frică, credincioșii au încredere că Dumnezeu este adăpostul lor, ceea ce îi face să spună : "De aceea nu ne vom teme".
(*) Fratele Hamilton Smith (1862 - 1943) a trăit multe din evenimentele tulburi ale acestei lumi. Ultimele fiind cele două războaie mondiale. Când vorbește de sfârșitul acestui secol (XX) cred că putem să ne gândim la câteva evenimente care au avut loc doar în Europa : împărțirea Europei după cel de-al doilea război mondial (est - vest), destrămarea URSS, căderea zidului Berlinului, proteste (revoluții) violente care au dus la schimbări de regim în țările comuniste, și foste sovietice, etc., n.t.
3 Lumea viitoare - Ps. 46:4-5
Nu numai ca credinta invinge lumea actuala, dar ea umbla in lumina lumii viitoare cu toata pacea si binecuvantarea ei. Credinta priveste dincolo de "apele" acestei lumi care "vuiesc" si care "spumega", si ea vede fluviul lui Dumnezeu, si paraiele de inviorare care "inveselesc". Ea priveste dincolo de cetatile impunatoare ale oamenilor si vede "cetatea lui Dumnezeu". Psalmistul asteapta stabilirea Sionului - cetatea pamanteasca - de unde binecuvantarea se va raspandi peste natiuni. Avraam, la vremea lui, "astepta cetatea" al carei "mester si ziditor este Dumnezeu". Astazi, credinciosii pot sa spuna ca s-au "apropiat de muntele Sionului; si de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc" (Ev. 12:22). In starea actuala, vedem marile cetati ale lumii asaltate si pustiite de o violenta si o stricaciune nestapanita. Privind spre Ierusalimul ceresc, vedem cetatea in care nu va intra niciodata "nimic intinat, nici cine practica uraciune si minciuna" (Apoc. 21:27, 12).
In plus, psalmistul, vorbind despre Sionul pamantesc, ne aminteste ca "Dumnezeu este in mijlocul ei". La fel, pentru cetatea cereasca, citim ca "Domnul Dumnezeu Cel Atotputernic si Mielul sunt templul ei", si, de asemenea : "a luminat-o gloria lui Dumnezeu si lampa ei este Mielul" (Apoc. 21:22, 23). Mai mult, daca cetatile si imperiile acestei lumi se destrama si cad in ruina, cu privire la cetatea lui Dumnezeu citim : "ea nu se va clatina". Vedem ca cetatile oamenilor nu au o temelie corecta, si, prin urmare, sunt marcate de schimbare si decadere. Dar, precum Avraam, noi asteptam cetatea "care are temelii, al carei mester si ziditor este Dumnezeu". Ceea ce a intemeiat Dumnezeu nu va fi niciodata miscat. Nicio putere a vrajmasului nu o va asalta, niciun rau al omului nu va trece prin portile sale, nicio noapte nu va intuneca vreodata lumina ei, nicio umbra a mortii nu va aduce schimbarea, niciun blestem nu va duce la decadere. "Fluviul de apa a vietii" va inviora pentru totdeauna "cetatea lui Dumnezeu".
In plus,nu avem sa asteptam mult timp pentru ca aceasta cetate devine vizibila, caci citim : "Dumnezeu o va ajuta in revarsatul zorilor". Privind lumea care ne inconjoara, constatam ca intunericul moral creste, si ca norii furtunei judecatii viitoare se ingramadesc. Dar "faptele intunericului" in crestere nu fac decat sa asigure pe credincios ca "noaptea este mult inaintata si ziua se apropie" (Rom. 13:12). "Revarsatul zorilor" - "o dimineata fara nori" - este foarte aproape, caci "inca putin, foarte putin si Cel care vine va veni si nu va intarzia" (Ev. 10:37). Pentru crestin, ziua gloriei va veni odata cu venirea lui Hristos, "steaua stralucitoare de dimineata" (Apoc. 22:16) ; pentru lume, binecuvantarea va veni atunci cand Hristos, "Soarele dreptatii va rasari cu vindecarea in aripile Sale" (Maleahi 4:2). Atunci norii vor fi risipiti, si va rasari ziua, umbrele vor disparea (Cant. 4:6), si suferintele poporului pamantesc al lui Dumnezeu vor fi vindecate.
4 Dumnezeu cu noi - Ps. 46:6-7
In aceste zile din urma ca si in zilele psalmistului, si cu o intensitatea chiar mai mare, natiunile se agita iar imparatiile acestei lumi sunt bulversate. Atunci cand oamenii "vuiesc", ei actioneaza de-o maniera contrara regulilor naturii si bunului simt. Impinsi de Satan, printul acestei lumi, oamenii actioneaza intr-un mod nerezonabil, asemenea demonilor intrati in turma de porci care au actionat intr-un fel total opus instinctelor naturale ale animalelor, grabindu-se cu violenta spre distrugere. Conduse de Satan, natiunile de astazi se agita fara motiv unele impotriva altora pentru distrugerea lor comuna, si toate imparatiile pamantului vuiesc. Cu toate acestea, Dumnezeu nu are de spus decat un cuvant, si toata agitatia omului va inceta. Este ceea ce au constatat ucenicii atunci cand, la cuvantul Domnului, "o furtuna mare" s-a schimbat intr-o "liniste mare" (Matei 8:24-26). La cruce, natiunile s-au agitat si poporul si-a inchipuit lucruri desarte, - pentru a descoperi apoi ca Dumnezeu a vrut sa le vorbeasca in mania Sa si sa-i ingrozeasca in furia Sa (Ps. 2:1-5).
Totusi, oricare ar fi furtuna care urla cu furie printre natiuni, Domnul ostirilor este "cu" poporul Sau, si de aceea el poate sa zica "Dumnezeul lui Iacov este un turn inalt pentru noi". Dumnezeul care este in "mijlocul" cetatii de care noi apartinem (46:5) este "cu" poporul Sau in drum spre cetatea cereasca. Cand Iacov era un strain fara camin, Dumnezeu a putut sa-i spuna : "Eu sunt cu tine si te voi pazi... nu te voi parasi, pana cand nu voi face ceea ce ti-am promis" (Gen. 28:15). Dumnezeul care a fost cu Iacov - un om al credintei, in ciuda numeroaselor sale esecuri - a zis, de asemenea, si credinciosilor de astazi : "Nicidecum nu te voi lasa si cu niciun chip nu te voi parasi" (Evrei 13:5). Daca El este cu noi, El este "adapostul nostru", si credinciosul poate sa spuna cu indrazneala : "Domnul este ajutorul meu si nu ma voi teme; ce-mi va face omul?" (Evrei 13:6).
5 Dreapta judecata a Domnului - Ps. 46:8
Daca Domnul este cu poporul Sau, El este impotriva celor rai si ii va pustii atunci cand va actiona fata de natiuni cu dreapta judecata. Atunci se vor implini cuvintele solemne ale profetului : "Caci mania Domnului este impotriva natiunilor, si furia Lui impotriva tutur ostirilor lor; le-a dat cu totul nimicirii, le-a dat macelului" (Isaia 34:2).
6 Pacea lumii - Ps. 46:9
Dreapta judecata a lui Dumnezeu va conduce la pacea universala printre oameni, caci, dupa cum profetul a putut sa spuna : "Lucrarea dreptatii va fi pace; si rodul dreptatii, liniste si siguranta pentru totdeauna" (Isaia 32:17). Oamenii vorbesc despre o noua ordine, prin care spera sa puna capat razboiului si sa instaureze o pace universala. Dar pacea la care ei viseaza ignora atat sfintenia lui Dumnezeu, cat si rautatea oamenilor. Este o pace fara dreptate. Toate eforturile oamenilor vor fi zadarnice, caci Domnul este cel care "face sa inceteze razboaiele", iar pacea Lui va fi universala, caci razboaiele "vor inceta pana la marginea pamantului" (46:9). Atunci se va implini Scriptura care zice : "Nicio natiune nu va ridica sabia impotriva altei natiuni, nici nu vor mai invata razboiul" (Isaia 2:4).
7 Rabdarea credintei - Ps. 46:10
Stiind ca Dumnezeu este adapostul nostru in mijlocul agitatiei natiunilor, si ca El Insusi este pe cale sa pedepseasca natiunile si a face sa inceteze razboaiele, credinciosul este chemat sa "stea linistit". Faptul de a sti ca Hristos este asezat in locul de putere, la dreapta lui Dumnezeu, si ca El asteapta ca toti vrajmasii Sai sa fie facuti asternut al picioarelor Sale, este mai mult decat suficient ca sa-l faca pe cel credincios in stare sa ramana "linistit" intr-o lume in framantare, si sa astepte interventia lui Dumnezeu la venirea Domnului. Increzandu-se in cuvantul Domnului : "Iata, Eu vin curand", credinciosul va pazi cuvantul rabdarii Sale, si astfel "va sta linistit" (Ps. 110:1 ; Apoc. 3:10-11). Totusi, "a sta linistit" este un test foarte mare pentru credinta. Carnea nu poate sta linistita, si energia naturala ar vrea sa fie intotdeauna activa. Ori, cand nu mai avem obligatia de a le respecta (nu mai suntem robi acestora, n.t.), locul nostru este de a "ramane linistiti" si de a astepta cu rabdare ca Dumnezeu sa lucreze la timpul si in felul Sau, pentru gloria si inaltarea Sa. "Fiti deci indelung-rabdatori, fratilor, pana la venirea Domnului" (Iac. 5:7-8). Cat de des activitatea agitata a carnii se naste din dorinta de a se inalta pe sine. Omul este intotdeauna activ pentru a cauta propria lui glorie si inaltarea sa. Credinciosul este chemat sa "ramana linistit" pentru ca Dumnezeu sa fie inaltat.
8 Dumnezeu este turnul nostru inalt - Ps. 46:11
Avand harul de a "ramane linistiti", vom vedea, in experienta noastra practica, ca Dumnezeu "este cu noi" si "adapostul nostru" sau "turnul nostru inalt". In duhul acestor versete, profetul Isaia a putut sa spuna : "Pe Tine Te-am asteptat ! Fii bratul lor in toate diminetile si salvarea noastra in timp de stramtorare !" (Isaia 33:2). Daca Domnul "este cu noi" in aceasta lume de conflicte, este ca noi sa fim impreuna cu El in gloria viitoare ; aceasta este dorinta inimii Sale dupa propriile Sale cuvinte : "Tata, doresc ca aceia pe care Mi i-ai dat Tu sa fie si ei cu Mine unde sunt Eu" (Ioan 17:24).
Ce binecuvantare pentru credincios sa patrunda in inima acestui psalm, si sa traiasca in liniste ca :
1. Dumnezeu este adapostul nostru in orice furtuna ;
2. Dumnezeu este taria noastra in toate slabiciunile noastre ;
3. Dumnezeu este ajutorul nostru in toate dificultatile ;
4. Dumnezeu va actiona in judecata impotriva oricarui rau ;
5. Dumnezeu va aduce pacea pana la marginile pamantului ;
6. Dumnezeu va fi inaltat pe pamant ;
7. Dumnezeu este "cu noi" in timp ce inaintam spre gloria cereasca printr-o lume de conflicte, si El este "adapostul nostru".
Furtuna poate urla in jurul meu,
Inima mea poate fi foarte jos,
Dar Dumnezeu este totul in jurul meu,
Pot eu sa fiu nelinistit ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu