Translate

duminică, 6 martie 2022

 


                                                       Aratarea Domnului

                                                                             - II -


     Hamilton Smith


     2     Rezultate Aratarii

     Ne putem intreba : de ce se da atata importanta celei de-a doua veniri a Domnului Isus Hristos in Scriptura, mai degraba decat faptul ca vom merge in cer. Capitolul 1 din a doua epistola a lui Pavel catre Tesaloniceni ne da trei motive precise pentru aceasta importanta a Aratarii. 

      - Primul, aceasta va fi ziua de razbunare pentru lume.
      - Al doilea, aceasta va ziua de odihna si de rasplatire pentru poporul lui Dumnezeu.
     - Al treilea si in mod special, aceasta va fi ziua triumfului lui Hristos, raspunsul glorios la umilul Sau drum de smerenie.


     2.1     Aratarea este ziua razbunarii pentru lume

     De-a lungul secolelor, Dumnezeu, in indurarea Lui a ramas un martor tacut, dar nu indiferent, fata de inaintarea raului in lume - aceasta lume care L-a respins si Il respinge inca pe Hristosul lui Dumnezeu. Dar in final, cand Dumnezeu va interveni, aceasta va fi intr-o flacara de foc, pentru a pedepsi pe cei rai. Oamenii se intreaba : De ce Dumnezeu nu intervine public in problemele oamenilor ? De ce sunt permise razboaiele, rautatea si coruptia ? - Raspunsul este clar : faptul ca Dumnezeu nu intervine in mod direct in problemele oamenilor este datorita indurarii Sale ; caci atunci cand o va face, va trebui sa actioneze in judecata impotriva oricarui rau. Pentru moment, Dumnezeu retine judecata, in timp ce in har El vesteste iertarea pacatelor fata de o lume de pacatosi. Dar ziua harului se apropie curand de sfarsit, si va fi urmata de interventia directa a lui Dumnezeu. Acest pasaj (2 Tes. 1:6-9) ne spune ca atunci cand Dumnezeu va interveni, vor avea loc trei lucruri in legatura cu lumea.
     Primul, in ce-i priveste pe cei care au persecutat pe poporul lui Dumnezeu, necazul va fi partea lor (2 Tes. 1:6). Apoi, referitor la cei care "nu-L cunosc pe Dumnezeu" si au respins toate marturiile creatiei (Rom. 1:28), razbunarea va fi peste ei (2 Tes. 1:8). Al treilea, fata de cei care au adaugat la ignoranta lor despre Dumnezeu respingerea pozitiva a revelatiei harului Sau in Evanghelie, ei vor avea parte de o nimicire eterna dinaintea Domnului si dinaintea gloriei puterii Sale (2 Tes. 1:9).
     Dar cand va avea loc aceasta ? Acelasi pasaj ne spune clar ca aceasta va fi la aratarea lui Hristos, caci citim ca aceasta va fi "la descoperirea (sau "aratarea") Domnului Isus din cer, cu ingerii puterii Sale" (2 Tes. 1:7).


     2.2     Pentru poporul lui Dumnezeu, Aratarea va fi ziua de odihna si de rasplatire

     Sa ne-amintim ca de-a lungul tuturor secolelor de la cruce, si chiar inainte de cruce, istoria poporului lui Dumnezeu a fost o istorie lunga de suferinta, de batjocura si de persecutie continua intr-o parte sau alta a lumii ostile. De la moartea lui Abel inainte de potop si pana in zilele noastre, a avut loc neincetat impotrivire si necaz pentru poporul lui Dumnezeu din partea lumii care Il uraste pe Dumnezeu.
     Poate ca nicio estimare adevarata nu poate fi facuta despre numarul ingrozitor de crestini omorati sub Roma pagana, dar s-a calculat ca sub Roma papala, si in alte persecutii religioase, mai mult de cincizeci de milioane de crestini au fost vanati pana la moarte. Ganditi-va ce inseamna acest lucru : Milioane si milioane de barbati, femei si copii abandonati violentei, batjocorii, martiriului si masacrului, in formele cele mai odioase pe care ura diabolica si ingeniozitatea umana au putut sa le conceapa. Pentru a satisface placerile multimii Romei culte, crestinii au fost aruncati cu miile la lei. Imbracati in piei de animale salbatice, au fost dati la caini pana la moarte. Infasurati in camasi cu smoala, au fost trasi in teapa, si arsi pentru a lumina petrecerile lui Nero. Mai tarziu, au fost supusi la tot felul de torturi inspaimantatoare in temnitele Inchizitiei. Au fost mutilati in cele mai ingrozitoare moduri ; au fost sfartecati, inmormantati de vii, arsi unul dupa altul pe ruguri, si masacrati cu zecile de mii.
     Intorcandu-ne in timp la aceasta istorie a persecutiei, sa ne-amintim un fapt, atat de tainic la prima vedere : absenta interventiei lui Dumnezeu
     Torturile, martirurile si masacrele au continuat fara incetare fara ca Dumnezeu sa intervina . Lumea, carnea si diavolul se pare ca au avut cale libera, fara ca Dumnezeu sa le acorde, in aparenta, nicio atentie. Strigatele impovarate ale poporului torturat al lui Dumnezeu s-au inaltat pana la cer, dar cerurile au ramas tacute. Mainile lor s-au ridica in rugaciune, dar nu a venit nicio eliberare.
     A asistat deci Dumnezeu ca spectator indiferent la persecutia poporului Sau ? Este El indiferent la necazurile si la incercarile lor ? Este El surd la rugaciunile lor, orb la lacrimile lor ? De-o mie de ori Nu! Dumnezeu care tine registrul cu numele noastre, si care pune lacrimile noastre in burdufurile Sale (Ps. 56:8), si care tine cont de firele de par de pe capetele noastre (Mt. 10:30), nu poate ramane insensibil la durerea celor ai Sai. Toate lacrimile varsate, toate necazurile trecute, toate incercarile indurate pentru dragostea lui Hristos, - totul va avea un raspuns glorios. Necazurile si incercarile nu sunt uitate, ele nu sunt in zadar, nici pierdute, caci Dumnezeu zice : "ele vor fi gasite (sau : se vor intoarce) spre lauda si glorie si onoare" ; dar cand aceasta ? "La descoperirea (sau : aratarea) lui Isus Hristos" (1 Pet. 1:7).


     2.3     Aratarea va fi ziua triumfului lui Hristos

     Cel mai mare eveniment rezervat viitorului acestei lumi, este incontestabil aratarea Domnului Isus. Din punct de vedere al importantei, el nu este depasit decat de prima aratare a lui Hristos pentru a implini lucrarea de ispasire. Suntem bucurosi sa vedem ca crucea sta singura in toata vrednicia ei fara egal in timp, si unica in eternitate. Biruintele omului, care apar atat de mari in istoria acestei lumi, vor fi in curand reduse la propria lor neinsemnatate pana vor trece in uitare absoluta ; dar biruinta puternica a crucii va ramane singurul eveniment marcant al istoriei lumii. Gloria marilor biruinte ale oamenilor se  sterge deja in timp, si va fi uitata in eternitate ; dar timpul nu face decat sa adauge o noua stralucire crucii, si eternitatea nu va inceta niciodata sa-i dezvaluie gloriile sale. Dar in timp ce ne-amintim de gloria unica a crucii, sa nu uitam de gloria viitoare a Imparatiei care va fi introdusa prin aratarea Domnului Isus. Aceasta va fi raspunsul la prima Lui aratare in smerenie. Aceasta va fi raspunsul lui Dumnezeu la toata rusinea, insultele si batjocorile pe care lumea le-a aruncat asupra Fiului lui Dumnezeu la cruce. Inconjurat de aceste insulte, Domnul a putut sa priveasca dincolo de toata rusinea, dincolo de suferinte si dureri, la ziua gloriei Sale viitoare, si a putut sa rosteasca aceste cuvinte solemne si triumfatoare : "de acum veti vedea pe Fiul Omului sezand la dreapta puterii si venind pe norii cerului" (Matei 26:64). El a fost rastignit in slabiciune, va veni in putere. La cruce, omul L-a incununat cu o cununa de spini ; la a doua Sa aratare, va inainta incununat cu multe diademe. La cruce, a purtat judecata care aduce pacea ; la a doua Sa aratare, citim, ca El "judeca si Se lupta cu dreptate" (Apoc. 19:11). Ultima data cand omul L-a vazut pe Hristosul lui Dumnezeu, El era pironit pe o cruce intre cer si pamant. Urmatoarea data, lumea Il va vedea pe Hristos venind cu norii, si "orice ochi Il va vedea si cei care L-au strapuns; si toate semintiile pamantului se vor jeli din cauza Lui" (Apoc. 1:7).
     Apoi se va manifesta "gloria puterii Sale, cand va veni ca sa fie glorificat in sfintii Sai si sa fie privit cu uimire (sau "sa fie admirat"), in ziua aceea, in toti cei care au crezut" (2 Tes. 1:10).
     Invatam astfel din acesta mare pasaj ca aratarea Domnului Isus din cer, impreuna cu ingerii puterii Sale, va demonstra inaintea intregului univers, in primul rand ca Dumnezeu nu a fost indiferent la tot raul, coruptia si violenta care s-au acumulat de-a lungul veacurilor ; apoi, ca Dumnezeu nu a fost insensibil la durerile poporului Sau ; si in final, ca Dumnezeu nu a trecut peste dezonoarea si batjocorile pe care oamenii le-au aruncat asupra Domnului Isus Hristos.

                                   .........................................................................................   
       

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze