temelia si adevarul

 

                                            Asocierea noastra cu Hristos

                                                                                  - I -

     Edward Dennett

     1     Coloseni 2:20 la 3:4

     Aici avem trei aspecte ale asocierii noastre cu Domnul nostru binecuvantat. Este spus ca noi suntem "morti impreuna cu Hristos", ca suntem "inviati impreuna cu Hristos" si ca vom fi in curand "aratati impreuna cu El in glorie".

     Aceste trei aspecte ale asocierii noastre impreuna cu Hristos ne fac sa vedem ceva binecuvantat. Si anume ca, Dumnezeu, in harul Sau nemarginit, nu ne poate vedea in afara de Hristos (sau : separati de Hristos). Daca El a murit, si noi am murit impreuna cu El ; daca El a inviat, si noi am inviat impreuna cu El ; si, in ce priveste aratarea Sa viitoare in glorie pentru a domni, suntem atat de legati de El incat, atunci cand Se va arata, ne vom arata si noi impreuna cu El. Dumnezeu nu poate privi la binecuvantatul nostru Domn si Mantuitor fara sa ne vada impreuna cu El.

     Mi-am propus mai intai sa luam in considerare intr-un mod simplu aceste trei aspecte ale asocierii noastre impreuna cu El, si - apoi de a trece la responsabilitatile pe care ele le implica.

     2     Morti impreuna cu Hristos

     Citim mai intai : "Daca ati murit impreuna cu Hristos". Este exagerat sa se spuna ca multi dintre noi nu au intrat in acest aspect al asocierii noastre impreuna cu Hristos ? Probabil ca fiecare dintre noi aici in aceasta seara, am cunoscut iertarea pacatelor. Este prea mult sa intreb daca acesta este cazul pentru toti ? Caci, de fapt, se intampla ca, chiar si la masa Domnului, intalnim persoane care nu stiu ca pacatele lor sunt iertare. Presupunand, totusi, dupa aceasta atentionare, ca stim ca avem pacatele iertate, lasati-ma sa pun o alta intrebare : Stim noi cu toti ce inseamna a fi "morti impreuna cu Hristos" ?

     Lucrul aceasta este ceva minunat si pe care am face bine sa-l luam in seama ; caci nu vom putea cunoaste niciodata libertatea sufletului inainte de a intra in faptul asocierii noastre cu Hristos in moartea Lui. Caci in aceasta moarte, nu numai ca am iertarea pacatelor, nu numai ca vina mea a disparut, dar eu insusi am disparut. Cunoscand astfel identificarea cu El, pot sa ma socotesc ca fiind disparut total ; pot sa spun impreuna cu apostolul : "Am fost rastignit impreuna cu Hristos si traiesc, dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine; iar viata pe care o traiesc acum in trup, o traiesc prin credinta in Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine Insusi pentru mine" (Gal 2:20). Traiesc ; totusi nu eu sunt cel care traiesc : eul a disparut.

     Ingaduiti-mi sa insist putin asupra acestui punct inainte de a continua. Ingaduiti-mi sa spun un cuvant despre ceea ce suntem eliberati prin adevarul mortii impreuna cu Hristos.

     2.1     Eliberati de pacat

     Daca va intoarceti la Romani 6, veti gasi acolo primul aspect de ceea ce suntem eliberati. Nu vreau sa intru in detalii in aceasta seara, ci pur si simplu sa va atrag atentia asupra Scripturii. Citim : "stiind aceasta, ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, pentru ca trupul pacatului sa fie" - nu "nimicit", ci "desfiintat (sau : anulat), ca noi sa nu mai fim robi ai pacatului. Caci cine a murit este indreptatit (sau : eliberat) fata de pacat" (Rom. 6:6-7). Este vorba de pacat, nu de pacate, observati bine. Astfel, primul lucru de care suntem eliberati prin moartea lui Hristos este pacatul.

     Multi dintre noi, care se stiu iertati de Dumnezeu, sunt adesea abatuti de constienta pacatului care locuieste in ei. La inceput, dupa convertire, exista o bucurie mare ; dar putin dupa aceea, poate, bucuria s-a stins, iar pacatul inradacinat a aparut pana la punctul de a forta indoiala in suflet, si pana acolo sa ridice intrebarea : "Am fost vreodata salvat ?" De aceea, spun, daca nu depasim simpla cunoastere a iertarii pacatelor, nu vom cunoaste niciodata eliberarea de pacat.

     Ori, pacatul nu mai are niciun drept asupra celui care a murit impreuna cu Hristos. Daca cineva cu adevarat mort zace acolo in fata mea, n-as putea sa-l ispitesc in niciun fel sa pacatuiasca. Si nu exista alt mijloc de a rezista ispitei decat de a te socoti ca fiind mort impreuna cu Hristos. Altfel, nu am niciun teren pe care sa stau, in timp ce, prin acest mijloc, am devenit imun la atacurile lui Satan. Dupa cum am spus deja, cum ati putea sa ispititi un om mort ? Nu este cu adevarat trist ca experienta multora dintre noi a fost cea a infrangerilor succesive ? Cred ca motivul este ca nu am stiut niciodata ce inseamna a fi mort impreuna cu Hristos, si astfel Satan este capabil sa ne prinda in cursa cu vicleniile sale.

     Preiubitilor, haideti sa intram in ceea ce Dumnezeu ne invata aici cu privire la pozitia noastra in Hristos ; El ne socoteste ca fiind "morti impreuna cu Hristos" ; in Hristos, El a "condamnat pacatul in carne", astfel ca El m-a condamnat in moartea Sa, pe mine, precum si pe pacatele mele (vezi Rom. 8:3).

     2.2     Eliberat de lege

     Trecand la cap. 7 din Romani, aflam, in al doilea rand, ca suntem eliberati de lege. Abordand aceste subiecte, urmaresc ceea ce este adevarul fundamental. Apostolul se ocupa aici de lege. Citind v. 6, va fi suficient pentru scopul nostru : "dar acum am fost dezlegati de lege, fiind morti fata de ceea ce ne tinea, ca sa slujim intr-un fel nou, duhovnicesc, si nu in cel vechi, potrivit literei". Nu am nevoie, referitor la acest subiect, sa repet afirmatia familiara potrivit careia legea nu are nicio aplicare ca regula de viata pentru cei care sunt in Hristos.

     2.3     Eliberati de lume

     Trec la al treilea lucru de care suntem eliberati potrivit cu cele pe care le gasim in Galateni 6 unde citim : "Dar departe de mine sa ma laud cu altceva decat cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este rastignita fata de mine si eu fata de lume" (v. 14). Moartea lui Hristos ne-a eliberat si de lume. Mai intai am fost eliberati de pacat ; apoi, am fost eliberati de lege ; si acum suntem morti fata de lume, si, prin urmare, eliberati de lume. S-a spus ca orice urma a Egiptului este un dispret pentru crestin (Ios. 5:9). De aceea, daca sunt rastignit fata de lume si astfel mort fata de lume prin crucea lui Hristos, orice fapta prin care ma asociez cu lumea este o afirmatie, sau mai degraba o tagaduire a faptului ca am murit impreuna cu Hristos. Trebuie sa ne cercetam pe noi insine, cu privire la acest subiect, in lumina Cuvantului lui Dumnezeu, care este "viu si lucrator si mai ascutit decat orice sabie cu doua taisuri si patrunzand pana la despartirea sufletului si a duhului, a incheieturilor si a maduvei, si in stare sa judece gandurile si intentiile inimii" (Evrei 4:12). Daca ne-am lua cu indrazneala locul de a fi morti impreuna cu Hristos, ar trebui sa fim eliberati de lume. Nu puteti trece pe o strada, indiferent in care oras, fara sa fiti solicitati din toate partile de pofta ochilor, pofta carnii si mandria vietii. Cum sa facem fata si sa rezistam la aceste atractii ? Socotindu-ma ca fiind mort. Am un raspuns la orice ispita care ma solicita, deoarece Dumnezeu, in harul Sau, mi-a spus ca sunt mort impreuna cu Hristos.

     Astfel, si numai astfel, suntem eliberati de pacat, de lege si de lume.

     2.4     Eliberati de om

     Sa ne intoarcem acum la pasajul citit din Coloseni. Aici, suntem eliberati de om. "Daca ati murit impreuna cu Hristos fata de cunostintele elementare ale lumii, pentru ce, ca si cum ati fi inca in viata in lume, va supuneti la randuieli : nu pune mana, nu gusta, nu atinge! (care sunt toate spre distrugere prin intrebuintare), dupa poruncile si invataturile oamenilor (care au, in adevar, o aparenta de intelepciune in inchinarea voita si in smerenie si in necrutare a trupului, nedandu-i vreo onoare), pentru satisfacerea carnii ?" Am sa parafrazez ultima parte : "Aceste lucruri n-au nicio valoare ; ele nu folosesc decat la satisfacerea carnii".

     Ori, dupa cum toti stim, inaintea lui Dumnezeu nu exista decat doi oameni : Adam si Hristos (1 Cor. 15:45-47). Acest pasaj ne invata ca noi suntem separati de om, de Adam, si legati de Hristos. Daca nu cunosc acest adevar ca sunt asociat cu Hristos, nu voi putea scapa de om. Eu nu am dreptul sa ma supun niciunui om ca avand autoritate asupra mea, mai ales cand are pretentii religioase ca aici ; eu sunt supus doar lui Hristos. Atunci de ce, va intreba cineva, sotiile trebuie sa fie supuse sotilor lor, slujitorii stapanilor lor, copiii parintilor lor ? Deoarece Domnul i-a asezat pe fiecare intr-o pozitie de supunere. Imi asum toate relatiile in care ma pune Domnul, si Ii sunt ascultator in aceste relatii. Asa ca trec prin aceasta scena pamanteasca ca un om liber ; sunt eliberat complet de om cu toate pretentiile sale religioase ; nu trebuie sa ascult decat de Hristos, si celor carora El imi spune sa ma supun.

     Sa luam cateva exemple pentru a ilustra acest adevar.

     Oamenii vin sa-mi spuna : noi ne-am unit ca sa facem un lucru mare si bun pentru lume, un lucru folositor pentru umanitate : vreti sa ne-ajutati ? Raspund : sunt bucuros ca faceti un lucru mare si bun, dar, in ce ma priveste, nu pot lua parte la el impreuna cu voi decat daca el are autoritatea lui Hristos.

     In acelasi mod, daca un om politic cauta sa ma faca sa cooperez impreuna cu el, ingaduiti-mi de a invoca faptul ca eu am murit impreuna cu Hristos : apoi voi exclude ceea ce este politic, caci ce are de-a face un mort cu guvernarea lumii ? Exclud societatile si organizatiile omenesti ; de fapt, refuz orice pretentie, oricare ar fi sfintenia sa in ochii omului, pentru motivul ca, prin asociere cu moartea lui Hristos, am iesit din sfera in care aceste lucruri isi au locul si caminul lor.