Translate

marți, 1 martie 2022




                      O schita explicativa a Apocalipsei - Cap. 4 si 5

                                                                               - II -


     Hamilton Smith


     2     Cartea - Apocalipsa 5

     In capitolele 4 si 5 din Apocalipsa suntem transportati, in duh, chiar in cer ; si acolo avem inaintea noastra, fara voal, evenimentele care vor avea loc atunci cand Biserica va fi rapita de pe pamant la cer. Este adevarat ca rapirea, desi presupusa, nu este revelata in mod direct in Apocalipsa, caci scopul profetiei nu este sa faca cunoscut tainele Bisericii, care sunt deja revelate in alte Scripturi, ci de a arata judecatile care pregatesc calea pentru stabilirea Imparatiei lui Hristos.


     2.1     Apocalipsa 5:1 - Cartea (scrisa pe dinauntru si pe din afara)

     La cap. 4, totul este centrat in jurul tronului si de a mentine gloria si sfintenia sa. La cap. 5, marele subiect este Cartea care contine sfaturile lui Dumnezeu pentru binecuvantarea lumii sub domnia lui Hristos, dupa ce tot raul a fost tratat prin judecata. Gloria tronului trebuie mentinuta inainte ca binecuvantarile cartii sa poata fi implinite.
     "O carte scrisa" indica faptul ca voia lui Dumnezeu nu se schimba. Oamenii, prin lipsa de curaj sau din motive politice, ezita adesea sa puna in scris planurile lor. Dar, pentru a vorbi in felul oamenilor, Dumnezeu Se angajeaza in scris. Astfel ca aceasta carte este completa, caci este scrisa si pe dinauntru si pe din afara, si nu este loc de adaugat ceva la ceea ce a scris Dumnezeu ; pe de alta parte nici nu este nevoie. Cand in final totul se va implini in viitor, se va vedea ca toate judecatile vestite vor fi fost executate, toate binecuvantarile vor fi realizate si ca nu va mai fi nimic de scos din carte, nici nimic de adaugat la ea.


     2.2     Apocalipsa 5:2, 3 - Apelul Ingerului : "cine este vrednic ?"

     Pe parcursul viziunii, a venit in sfarsit momentul sa se deschida cartea, iar intrebarea este pusa cu voce tare de un inger puternic : "Cine este vrednic sa deschida cartea si sa-i rupa pecetile ?" Pentru a intelege sensul declaratiei ingerului, doua lucruri trebuie tinut minte foarte clar :

     1     Caracterul cartii. Nu trebuie sa gandim ca aceasta cartea face doar cunoscute judecatile lui Dumnezeu. Ea prezinta intr-adevar aceste judecati in toata solemnitatea lor, iar partea principala a cartii este ocupata cu descrierea judecatilor care vor veni peste crestinatate, peste Israel si peste natiuni. Dar odata ce lumea este curatita de orice rau prin judecata, cartea continua prezentand imensele binecuvantari pe care Dumnezeu Si-a propus sa le stabileasca pe pamant pentru gloria lui Hristos si binecuvantarea omului.
     2     Adevarata semnificatie a deschiderii cartii. Chiar in momentul in care pecetile sunt rupte, incep sa aiba loc evenimentele. Astfel, marea semnificatie a intrebarii ingerului nu este de a sti cine poate sa interpreteze ceea ce este scris - ar fi relativ simplu - ci se refera la cine poate duce la implinirea evenimentelor anuntate.

     Daca intelegem imensitatea acestor doua adevaruri, atunci vom intelege puterea apelului  ingerului catre intreg umiversul. Caci el contine implicit doua intrebari :

     -     cine poate trata imensul sistem al raului care s-a dezvoltat prin pacatul omului in timpul celor sase mii de ani de razvratire, si aceasta intr-un mod care sa satisfaca cerintele dreptatii tronului ?
     -     cine poate sa introduca acest imens sistem de binecuvantare pe care bunatatea lui Dumnezeu l-a propus pentru lumea viitoare si pentru noul cer si pentru noul pamant ?

     Intreg universul este provocat : exista cineva in cer, pe pamant sau sub pamant care sa poata tratat raul si sa introduca binecuvantarea ? Rezultatul provocarii a fost ca nimeni nu era capabil sa deschida cartea, si ca nimeni nu era vrednic sa deschida cartea. Cele doua cerinte pentru a deschide cartea sunt capacitatea si vrednicia.

     De mii de ani, oamenii s-au straduit sa remedieze raul din lume si sa introduca timpuri de pace si de binecuvantare universala. Pentru a folosi limbajul simbolic din Apocalipsa 5, oamenii au incercat sa deschida cartea. Ei au incercat sa rezolve raul prin coduri de legi, instante de judecata, inchisori si masuri de reformare ; au cautat sa introduca timpuri de pace si de belsug prin orice forma de guvernare posibila : monarhie sau republica, dictatura sau democratie. Au fost puse la proba toate clasele sociale : regi si nobili, proletari si socialisti ; dar la niciunul dintrei ei nu s-a gasit nici capacitate, nici vrednicie. Cu toate acestea, oamenii continua sa depuna eforturi disperate, prin ligi, partide, conferinte si tratate pentru a redresa ceea ce nu merge bine in lume si pentru a introduce un timp de pace si de binecuvantare universala ; dar toate aceste eforturi nu fac decat sa dovedeasca ca ei nu au auzit inca glasul ingerului puternic. Cei care au auzit acest glas stiu foarte bine ca el proclama cu tarie ca toate eforturile oamenilor sunt sortite dinainte esecului, deoarece aceste initiative cauta sa faca ordine in lume fara Dumnezeu si fara Hristos. Oamenii nu au in vedere decat drepturile omului, dar ei ignora drepturile lui Dumnezeu si cerintele tronului Sau.


     2.3     Apocalipsa 5:4, 5a - Ioan plange

     Ioan a plans mult pentru ca nimeni nu a fost gasit vrednic sa deschida cartea si sa-i rupa pecetile. Gandind doar la incapacitatea si nevrednicia omului, si noi am plange in fata spectacolului jalnic al unei lumi care isi foloseste energia, intelepciunea, banii, resursele, tineretea si timpul pentru o sarcina cu totul fara speranta. Dar daca se poate plange mult pe pamant, lacrimile nu se potrivesc in cer. Ioan este singurul om care a plans vreodata in cer, si daca "a plans mult", nu i s-a permis sa planga mult timp, caci imediat unul din batrani i-a zis : "Nu plange". Inteligenti in gandurile cerului, batranii nu plang, caci, in timp ce realizeaza ca toate eforturile oamenilor sunt fara speranta si sortite esecului, acestea sunt in taina lui Dumnezeu. Ei stiu ca, daca sarcina este prea mare pentru om, exista Unul care este atat capabil, cat si vrednic, sa deschida cartea.


     2.4     Un Leu si un Miel

     2.4.1     Apocalipsa 5:5b - Leul

     Leul si Mielul. Avand o inteligenta data de Dumnezeu, batranii sunt capabili sa dea marturie despre Cel care poate sa deschida cartea. Ei ii spun lui Ioan : "Iata, Leul care este din semintia lui Iuda, Radacina lui David, a invins ca sa deschida cartea si cele sapte peceti ale ei". Leul este simbolul puterii, caci citim : "Leul, puternic intre animale" (Prov. 30:30). Puterea lui este deci irezistibila, astfel incat Mica a putut sa zica despre leu  "... care, daca trece, calca in picioare si sfasie si nu este nimeni care sa salveze" (Mica 5:8). Leul din semintia lui Iuda ne vorbeste despre marea putere exercitata in favoarea vechiului popor al lui Dumnezeu, potrivit profetiei lui Iacov care a vestit ca Iuda  va birui pe vrajmasii sai : "Mana ta va fi asupra gatului vrajmasilor tai" (Gen. 49:8). Pentru ca Iuda sa-i poata birui, el are puterea unui "leu tanar". Dar sursa reala a puterii lui Iuda este ca din aceasta semintie va iesi Cel la care se vor aduna popoarele (Gen. 49:8-10*). Hristos este adevaratul Leu al lui Iuda. 

     (*)  nota bibliquest : "a lui va fi ascultarea popoarelor" din Gen. 49:10 poate fi tradus prin " a lui va fi adunarea popoarelor"


     2.4.2     Apocalipsa 5:5b - Radacina lui David 

     Hristos este, de asemenea, Radacina lui David. In David, vedem pe imparatul ales de Dumnezeu ca sa castige biruinta asupra tuturor vrajmasilor sai. Cu toate acestea, Hristos este adevaratul Imparat, Cel care va pune pe toti vrajmasii Sai sub picioarele Sale. El este primul in gandul lui Dumnezeu si, prin urmare, El este Radacina din care David isi trage originea. In consecinta, Hristos, in puterea Lui irezistibila ca Leu din semintia lui Iuda, si ca Persoana divina - Radacina lui David - este Cel care singur este capabil sa deschida cartea.


     2.4.3     Apocalipsa 5:6 - Mielul

     Atunci Ioan se intoarce sa vada Leul si, iata, el vede un Miel. Dupa ce a auzit de un Leu, el se putea astepta in mod natural sa-L vada pe Hristos intr-o viziune de mare putere, dar in loc de aceasta, el vede un Miel, emblema slabiciunii, si in plus, Il vede ca injunghiat. Cel care este biruitor ca Leu este Cel care mai intai a suferit ca Miel. Puterea Sa de biruitor pentru a deschide cartea este cea prin care El a biruit intrand in moarte. Ca Miel injunghiat, El a biruit pacatul, moartea si pe diavol. Dupa ce a biruit ca Mielul care a suferit, El a dobandit puterea de a invinge orice vrajmas ca Leul puternic. El este vazut ca avand sapte coarne si sapte ochi. Cele sapte coarne vorbesc despre o putere completa si irezistibila - omnipotenta ; cei sapte ochi, care sunt cele sapte Duhuri ale lui Dumnezeu, vorbesc despre omnistienta completa si atotpatrunzatoare in puterea Duhului. Faptul ca sunt trimise pe tot pamantul vorbeste despre omniprezenta Sa.


     2.5     El a luat cartea

     2.5.1     Apocalipsa 5:7

     Ca Leu, Hristos este capabil ; ca Miel, El este vrednic sa deschida cartea. Prin urmare, El poate sa ia cartea din mana dreapta a Celui care sedea pe tron. A lua cartea inseamna ca momentul suprem, asteptat de ingeri si de sfinti, a sosit in sfarsit. Timpul rabdarii lui Isus a trecut ; a sosit timpul actiunii.


     2.5.2     Apocalipsa 5:8

     Cerul a realizat importanta imensa de a lua cartea. Este vizibil ca ceasul judecatii acestei lumi a sunat, si ca lumea viitoare nu mai este departe. De asemenea, citim : "Cand a luat cartea, cele patru fapturi vii si cei douazeci si patru de batrani s-au prosternat inaintea Mielului, avand fiecare o harfa si potire de aur pline cu tamaie, care sunt rugaciunile sfintilor". Harfele vorbesc despre laudele sfintilor, iar potirele de rugaciunile lor. A sosit timpul cand toate laudele care s-au inaltat din partea tuturor sfintilor de-a lungul veacurilor vor fi justificate public, si cand toate rugaciunile lor vor avea un raspuns glorios. Multi dintre acesti sfinti au parasit lumea ca martiri laudand un Dumnezeu care nu a intervenit pentru a-i izbavi de vrajmasii lor, iar rugaciunile lor, in acele momente, pareau ca fiind fara raspuns, si chiar neauzite. In final, laudele lor vor fi justificate, iar rugaciunile lor vor primi raspuns.


     2.6     Apocalipsa 5:9, 10 - Cantarea cea noua

     Timpul rugaciunii s-a incheiat, a sosit timpul de a canta. Cantarea pe care ei o canta este noua. Pana aici, rascumparatii Domnului fiind in drum spre glorie au cantat cantarile rascumpararii ; dar aceste cantari aveau ca subiect biruinta si gloria viitoare a Imparatiei. Erau cantari de speranta. Indata ce cartea este luata, sperantele lor se vor realiza si cantarile de speranta vor fi schimbate in cantari de biruinta. In plus, cantarile lor au ca subiect mai degraba vrednicia Rascumparatorului si maretia rascumpararii Sale decat binecuvantarea celor rascumparati. Astfel, in cea mai buna traducere, referirea lor la rascumparare nu este personala (*). In general, cantarea este cu privire la persoanele care sunt rascumparate , dar specific cu privire la Cel care i-a rascumparat. Intreg cerul este preocupat cu Mielul : "Tu esti vrednic", "Tu ai fost injunghiat", "Tu ai cumparat" si "Tu ai facut".

     (*) nota bibliquest : versiunea autorizata KJV zice " ne-ai rascumparat", in timp ce versiunea JN Darby zice "ai cumparat". 


     2.7     Apocalipsa 5:11, 12 - Multimea de ingeri

     Cantarea cea noua cantata de catre sfinti trezeste lauda intregii multimi de ingeri. Batranii intoneaza cantarea, iar ingerii continua facandu-si auzite glasurile lor. Ei atribuie vrednicia Mielului. El este vrednic sa primeasca puterea, si bogatii si intelepciune si tarie si onoare si binecuvantare. Istoria lumii a aratat ca in mainile omului, toate aceste lucruri au fost folosite pentru a-l inalta pe om si a-L scoate pe Dumnezeu afara. Numai Mielul este vrednic sa primeasca aceste lucruri, caci doar El le va folosi pentru gloria lui Dumnezeu.


     2.8     5:13 - Creatia

     Apoi, dupa cum a zis cineva : "Imensa armonie trece dincolo de hotarele cerurilor", iar sfarsitul glorios este anticipat cand pamantul se va uni cu cerul pentru a lauda pe Cel care sta pe tron si pe Miel. Orice suflare se va uni pentru a-L lauda pe Dumnezeu si pe Miel.


     2.9     Apocalipsa 5:14 - Cele patru fapturi vii

     Cele patru fapturi vii, reprezentand pe cei prin care se exercita guvernarea lui Dumnezeu, vad rezultatul binecuvantat al slujirii lor, si aduga "Amin-ul" lor. Sfintii din toate veacurile vad prin anticipatie puternicul triumf al lui Dumnezeu asupra oricarui rau si implinirea tuturor sfaturilor Sale, si prosternandu-se s-au inchinat 

                                ................................................................................................     



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze