Prima epistolă către Corinteni
- XVI -
Henri Rossier
16 Capitolul 15:20-34
"Dar acum Hristos a fost înviat dintre morți, pârga celor care au adormit". Observați că tot acest capitol tratează învierea creștinului, și nu spune niciun cuvânt de cea a necredinciosului. Dacă se face o referire îndepărtată, ea ar fi cuprinsă în aceste cuvinte : "Atunci va veni sfârșitul". Cu privire la creștini, apostolul arată că partea lor este legată de cea a lui Hristos într-un mod atât de intim încât, dacă Hristos a înviat dintre morți, toți trebuie să fim înviați în același fel. Acest adevăr este de nedespărțit de toată doctrina Bisericii, trupul lui Hristos, pe care Pavel a prezentat-o corintenilor. Doar Hristos a înviat mai întâi, El singur, dintre morți, căci El trebuie să aibă primul loc în toate lucrurile. El este, în înviere, primul rod, pârga viitoarei recolte. Oricine este în "Adam" este sortit morții ; singura cale de a scăpa de ea, este de a fi "în Hristos", de a fi una cu Acela care, după ce a murit, precum bobul de grâu căzut pe pământ, aduce multă roadă în înviere. Dacă aparțin de primul om, Adam, aceasta înseamnă moarte, după cum este scris : "După cum în Adam toți mor", și din nou : "Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată" ; dacă aparțin de al doilea Adam este exact contrariul. Nu mai este pentru mine nicio necesitate de a muri, și chiar moartea trupului meu nu mai este considerată ca moarte, ci este comparată cu un somn din care pot să mă trezesc dintr-un moment într-altul.
La pârga, Hristos, sunt adăugați : "cei ai lui Hristos, la venirea Lui". Această venire este deci semnalul învierii, completarea celor două adevăruri pe care ni le prezintă Evanghelia : moartea și învierea lui Hristos. Se poate ca El să vină astăzi, mâine, peste un an, peste un secol ; noi nu știm, iar El ne spune, ca să-L așteptăm ; și astfel ne păstrează continuu în speranța venirii Sale. Dacă am ști ce evenimente trebuie să aibă loc înaintea venirii Sale, am aștepta evenimente și nu pe El. Prin urmare, în acel moment va avea loc învierea dintre morți. Dar este mai mult decât atât : venirea Domnului, acest eveniment unic, cuprinde două acte : venirea Sa în har și venirea Sa pentru întemeierea Împărăției Sale. În timpul acestor două acte, vor fi înviate două grupuri de sfinți. Primul grup, înviați la primul act, va cuprinde două categorii de sfinți : prima, cei de dinaintea întemeierii Bisericii, adică toți sfinții Vechiului Testament care au realizat dinainte, prin credință, jertfa Mielului lui Dumnezeu - apoi, Biserica, Mireasa lui Hristos ! (*) Toți împreună vor fi răpiți în văzduh, pentru a-L întâlni pe Domnul, ca să fie pentru totdeauna cu El. - Dar venirea Domnului cuprinde, după cum am spus, un al doilea act. Acestuia din urmă îi corespunde un nou grup de sfinți, alcătuiți ei înșiși din mai multe categorii : 1. La cap. 6:9, din Apocalipsa, veți găsi o primă categorie de persoane care au suferit martiriul, după răpirea Bisericii, în timpul perioadei profetice care urmează după ultima jumătate de săptămână a lui Daniel. Acești credincioși sunt văzuți în starea sufletelor de sub altar și strigă : "Până când !" Li se spune că trebuie să mai aștepte încă puțin timp. 2. La cap. 11 din Apocalipsa, vom găsi o a doua categorie de martiri, omorâți la Ierusalim în timpul ultimei jumătăți de săptămână a lui Daniel. 3. La cap. 13:15, o a treia categorie de sfinți martiri, dintre iudeii care au refuzat să se închine Fiarei. 4. În final, la cap. 15:2-4, o a patra categorie de martiri dintre națiuni, care au câștigat biruința asupra Fiarei, și asupra chipului ei, și asupra numărului numelui ei. - Așa cum am văzut, aceștia nu sunt decât martirii care alcătuiesc al doilea grup de înviați la al doilea act al venirii Domnului.
(*) Aceasta din urmă este alcătuită din sfinții adormiți, înviați, și din sfinții vii, schimbați, dar apostolul păstrează menționarea acestora din urmă pentru sfârșitul capitolului, căci lucrul acesta era o taină care nu era cunoscută încă de corinteni.
La cap. 20:4, din Apocalipsa, ambele grupuri sunt reunite în înviere. Ele sunt așezate pe tronuri și le este dată judecata. Tot ceea ce tocmai am spus este rezumat în capitolul de care ne ocupăm, prin această expresie simplă : "Apoi cei ai lui Hristos, la venirea Lui" (v. 23).
Apostolul adaugă : "Atunci va veni sfârșitul". Acest singur cuvânt cuprinde judecata morților înviați, dinaintea tronului mare și alb, după cei o mie de ani ai Împărăției lui Hristos, și momentul când Domnul va da această Împărăție Celui care este Dumnezeu și Tată, păstrând pentru toată eternitatea caracterul Său de Cap și de Mire al Adunării. Atunci Dumnezeu va fi totul în toți. Astfel se prezintă această paranteză importantă.
La v. 29, apostolul reia subiectul întrerupt la v. 19 : "Astfel, ce vor face cei care sunt botezați pentru cei (lit. "în locul") morți, dacă morții nu înviază nicidecum ? De ce mai sunt botezați pentru ei ?" Acest verset nu oferă dificultate, dacă îl puneți lângă v. 18. Atunci când credincioșii adormeau (mureau), alții intrau prin botez în bucuria privilegiilor creștine aici jos. Rândurile se subțiau, dar Dumnezeu are grijă să acopere golurile pentru a păstra completă oștirea Sa în această lume. Alții luau locul celor care adormeau, ca să poată continua astfel o mărturie colectivă pentru Domnul. Sunt înclinat să cred că "cei morți", ca și în Apoc. 14:13, indică martirii, dar acest aspect are puțină importanță. Exista un botez pentru cei morți ; acest botez introducea noi convertiți, în locul celor care au părăsit scena acestei lumi, pentru ca oștirea Domnului să continue lupta până la venirea Sa.
Apostolul adaugă : De ce, dacă morții nu înviază, eu însumi "m-am luptat cu fiarele în Efes ?" (expresie alegorică, ca cea despre "gura leului", 2 Tim. 4:17). La ce au folosit toate necazurile mele ; de ce, să mor în fiecare zi ? În acest caz "să mâncăm și să bem, căci mâine vom muri" ; să ne bucurăm de lume și de viață, căci totul se sfârșește odată cu ea. Putem spune și noi : Cu ce scop toate încercările noastre, dacă nu există înviere dintre morți ? Prin aceste încercări, precum aurul încercat în cuptor, Domnul ne pregătește pentru glorie. Apostolul nu dădea înapoi dinaintea necazurilor, ci se glorifica în ele. El nu a văzut ceva mai înalt aici jos, decât să sufere pentru Hristos. Pentru el, era mai mult decât toate gloriile căutate de oameni. De aceea, el îi îndeamnă pe corinteni să se trezească și să trăiască drept, și să nu caute, așa cum au făcut-o destul de mult, tovărășia lumii care a corup creștinismul lor și i-a făcut pe mulți dintre ei să piardă cunoașterea adevăratului caracter al lui Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu