Ramasita iudaica si Speranta crestina
- II -
Michael Hard
3 Existenta unei ramasite distincte de crestinii actuali rezulta, de asemenea, din trei legaminte stabilite de Dumnezeu
Prezentam acum inca trei motive biblice pentru care aceasta grupa de credinciosi, ramasita, trebuie sa existe, dar care nu va putea exista decat dupa timpul Adunarii.
Independent de faptul ca Isaia a vestit intoarcerea unei ramasite (Isaia 10:20-22) si ca Pavel a plasat acest eveniment in viitor (Rom. 9:27 ; 11:26), aceste alte trei motive au legatura cu trei legaminte stabilite de Dumnezeu :
1 - legamantul cu Avraam
2 - legamantul cu David
3 - legamantul cel nou
Aceste trei legaminte au in comun urmatoarele puncte :
- Acestea sunt legaminte neconditionate.
- Ele se adreseaza descendentilor naturali ai lui Avraam.
- Ele contin promisiuni care nu s-au implinit inca si care nu se pot realiza in timpul Adunarii.
Nu ramane deci decat o singura concluzie : daca Dumnezeu Isi tine cuvantul Sau, si El a facut-o intotdeauna, trebuie sa existe intr-o zi descendenti ai lui Avraam care sa ia in stapanire mostenirea in cauza, adica sa primeasca binecuvantarile pe care Dumnezeu le-a promis in aceste legaminte.
3.1 Legamantul cu Avraam
Dumnezeu i-a promis lui Avraam ca va da descendentilor sai stapanirea necontestata a tarii Canaan - de la Nil la Eufrat (Gen. 12:1-3 ; 15:18). Dar Israel nu a stapanit niciodata tara in aceasta masura. Prin urmare, implinirea acestui legamant nu a avut inca loc. Deci, trebuie sa existe intr-o zi descendenti ai lui Avraam care vor lua in stapanire aceasta mostenire.
In Geneza 17, acest legamant este inca odata confirmat si concretizat. Si aici, legamantul se refera atat la Avraam cat si la urmasii sai. Pentru a face acest lucru, tara care i-a fost promisa, sau care le este promisa, este inca odata clar definita : tara unde Avraam a fost strain.
Aceasta promisiune este absolut sigura. Tara este numita in mod explicit o stapanire "pentru totdeauna" (Gen. 17:8) si legamantul este un legamant pentru totdeauna (Gen. 17:7, 13, 19 ; 1 Cr. 16:16, 17 ; Ps. 105:8-10).
3.2 Legamantul cu David
Dumnezeu a incheiat, de asemenea, un legamant cu David (2 Sam. 7:11-16 ; Ier. 33:20, 21 ; Ps. 89:3, 4). Acest legamant prevedea ca lui David nu-i va lipsi niciodata un descendent care sa stea pe tronul sau si care sa imparateasca "pentru totdeauna". In timpul Vechiului Testament, acest legamant nu s-a realizat, caci niciunul din urmasii lui David nu a avut o domnie de necontestat si pentru totdeauna.
Aceasta profetie nu poate fi implinita decat in Hristos 9Luca 1:32). Intrebarea este daca s-a intamplat vreodata. Hristos este glorificat in cer si este asezat pe un tron. Dar este vorba despre tronul Tatalui Sau (Apoc. 3:21) si nu despre tronul lui David, caci tronul lui David a fost intotdeauna pe pamant, niciodata in cer. Expresia "tronul lui David" desemneaza intotdeauna o imparatie pamanteasca, reala, al carei centru este in Israel.
Prin urmare, legamantul cu David nu s-a implinit pana in ziua de astazi.
Unii s-au intrebat daca nu cumva legamantul cu David nu a fost rupt, deoarece David a falimentat in multe privinte. Bineinteles, David a falimentat, dar legamantul nu a depins de aceasta. Era un legamant neconditionat.
O confirmare suplimentara este ca la mai multe secole dupa esecul lui David, se face inca referire la acest legamant, si Dumnezeu arata ca el va fi implinit (Is. 9:5, 6 ; Ier. 33:15-21).
3.3 Legamantul cel nou
Ieremia a spus ca Dumnezeu va face un legamant nou, si ca el va fi cu Israel si cu Iuda (Ier. 31:31-34). Acest legamant nou nu contine nicio conditie. Dumnezeu Isi asuma intreaga responsabilitate si promite sa dea urmasilor israelitilor eliberati din Egipt (mai clar de atat nu se poate) binecuvantari bogate, atat spirituale cat si materiale - ca de exemplu stapanirea tarii in pace (Ier. 31:8 ; 32:37-41).
Dupa cum a explicat Domnul Isus la instituirea mesei de amintire (Cina), sangele Sau este sangele noului legamant, adica temelia pe care Dumnezeu poate sa dea in dreptate binecuvantarile acestui legamant. Sangele deja a curs, dar noul legamant este inca in viitor. El nu a fost transferat nicidecum Adunarii (*). Dimpotriva : atunci cand Adunarea exista deja de mai mult timp, a fost confirmat ca noul legamant va fi incheiat "cu (pentru) casa lui Israel si cu (pentru) casa lui Iuda" (Evrei 8:8).
(*) Este foarte adevarat ca credinciosii din timpul harului au inca de acum binecuvantarile spirituale pe care le va primi Israel sub noul legamant (de exemplu iertarea). Dar ei nu le au pe baza sau datorita noului legamant (ci doar prin har, n.t.).
Acest legamant, care nu poate fi rupt atat timp cat exista sistemul nostru solar (Ier. 31:31-37), asteapta inca, si el, implinirea sa. Dumnezeu este credincios si darurile Sale de har sunt neconditionate (sau : "fara parere de rau" ; Rom. 11:27). Dumnezeu tine ceea ce a promis.
4 De ce "Ramasita" nu exista decat dupa timpul Adunarii ?
In timpul Adunarii (adica in perioada crestina), nu exista, pentru credinciosi, "zid de ingradire" intre iudei si natiuni (Efes. 2:14, 15). In trupul lui Hristos, aceste deosebiri au disparut (Col. 3:10, 11). Prin urmare, decat dupa timpul Adunarii va putea sa existe o ramasita iudaica ca entitate autonoma. In prezent, credinciosii iudei, la fel ca si cei dintre natiuni, sunt pur si simplu madulare ale trupului lui Hristos, neformand un grup separat.
Aceasta ramasita va avea sperante si asteptari iudaice care se raporteaza in mare parte la pamant, si care nu sunt deci compatibile cu asteptarea crestina (cereasca).
Dumnezeu a dat trei legaminte incheiate neconditionat. Toate trei isi asteapta inca implinirea lor. Si niciunul dintre ele nu poate fi implinit daca nu exista o grupa de credinciosi descendenti din Avraam, ceea ce este tocmai cazul "Ramasitei" iudaice.
Dar din moment ce nu exista astfel de distinctii in functie de nationalitate in trupul lui Hristos, aceasta neavand loc decat dupa timpul Adunarii (Rom. 11:25, 26).
5 In concluzie
Prin urmare, este esential sa intelegem ca in viitor, va exista o minoritate in sanul poporului Israel care se va indrepta spre Dumnezeu si care isi va pune increderea in El ; ea este numita "Ramasita". Este vorba de credinciosi - dar nu crestini in sensul actual al termenului - care vor trai pe pamant in timpul necazului cel mare, dupa rapirea Adunarii. In multe privinte, ei sunt intr-un contrast total cu crestinii de astazi : sperantele, binecuvantarile si relatiile lor cu Dumnezeu sunt total diferite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu