Smerenia si inaltarea lui Hristos
- II -
Arend Remmers
5 Fiul Omului
5.1 Fiul Omului, ca nascut din femeie, capabil sa moara si sa apara in glorie
Locul Domnului nostru pe pamant a fost de cel de "Fiu al Omului". A fost deja vestit in acest fel in Vechiul Testament (Ps. 8:5 ; Dan. 7:13). Acesta era titlul Sau de onoare ca Om. Primul om, Adam, a fost creat de Dumnezeu din tarana pamantului. Hristos, in schimb, este nascut ca Intaiul-nascut al fecioarei Maria (conf. Gal. 4:4). Deci, El era cu adevarat "Fiul Omului", ceea ce nu se poate spune despre Adam. Aceasta denumire se refera atat la viata cat si la moartea Domnului Isus pe pamant, precum si la glorificarea Lui care a urmat in cer. Ea (denumirea, n.t.) caracterizeaza smerenia Sa cea mai profunda si inaltarea Lui cea mai inalta ! In viata Lui pe pamant, Domnul S-a numit cel mai adesea "Fiul Omului". Ca atare, El trebuia sa moara, sa fie inmormantat si sa invieze dupa trei zile, si tot in aceasta pozitie El va reaparea intr-o zi in glorie (conf. Mt. 12:40 ; 16:27 ; 17:22, 23). Este ceea ce oamenii nu au inteles (conf. Ioan 12:34).
5.2 Psalmul 8 : inferior ingerilor, dar incununat cu glorie si onoare
Psalmul 8:4-6 zice despre El : "Ce este omul, ca sa-Ti amintesti de el, si fiul omului ca sa-l cercetezi? L-ai facut cu putin mai prejos decat ingerii si l-ai incununat cu glorie si onoare. L-ai facut sa stapaneasca peste lucrarile mainilor Tale; ai pus toate sub picioarele lui".
Fiul Omului este vazut aici in doua pozitii fundamental diferite. El este Cel care a fost facut "mai prejos decat ingerii", iar pe de alta parte El este si Cel care este "incununat cu glorie si onoare". Prima pozitie este cea de Om pe pamant, a doua cea de Om glorificat la dreapta lui Dumnezeu. Smerenia "mai prejos decat ingerii" este explicata in Evrei 2:9 "datorita mortii pe care a suferit-o". Pe tot parcursul drumului Sau pe pamant, El a fost ca "Intaiul-nascut din toata creatia", mai presus decat ingerii care-I slujeau si erau la dispozitia Lui (Mt. 26:53 ; Mc. 1:13). Dar cand ascultarea Sa L-a dus la moartea pe cruce, El S-a coborat mai jos decat ingerii, caci ingerii nu mor (*).
(*) Este o "ironie divina" ca punctul cel mai de jos al smereniei Fiului Omului a fost "inaltarea" Lui pe cruce (conf. Ioan 3:14 : 8:28 ; 12:32, 34). El a fost atarnat intre cer si pamant - pamantul unde era respins, si cerul de unde nu venea nicin raspuns la strigatul Sau.
5.3 Smerit de Dumnezeu, smerit prin El Insusi
Observati ca Dumnezeu este Cel care L-a smerit pe Fiul Omului pana acolo sa fie "mai prejos decat ingerii" si ca El este Cel care apoi L-a incununat ! De asemenea, El L-a zdrobit pe cruce, si sabia Lui s-a ridicat impotriva "tovarasului Sau". Acesta este nemarginitul har al lui Dumnezeu fata de noi, cei pierduti, prin care Hristos a gustat astfel moartea pentru toti (sau : toate) (Ev. 2:7-9 ; Is. 53:10 ; Zah. 13:7).
"Totusi Domnului I-a placut sa-L zdrobeasca; L-a supus suferintei" (Isaia 53:10).
Dar Fiul Omului S-a smerit, de a semenea, pe Sine Insusi. El S-a smerit pe Sine Insusi ca om, si a zis : "Fiul Omului n-a venit ca sa I se slujeasca, ci ca El sa slujeasca si sa-Si dea viata ca rascumparare pentru multi" (Matei 20:28). El a venit si a murit nu doar din ascultare de Tatal Sau, ci si din propria voie. Impulsul actiunilor Sale era dragostea pentru Tatal Sau si pentru noi, cei pierduti. In aceasta dragoste, El a coborat din locurile cele mai inalte pana in partile cele mai de jos ale pamantului, pentru a urca apoi "mai presus de toate cerurile, ca sa umple totul" (Efes. 4:10 : conf. Ioan 3:13). Ce adorare I Se cuvine pentru aceasta !
5.4 Smerit de catre poporul Sau
De asemenea, Hristos a fost smerit ca Mesia al lui Israel. A fost respins de catre poporul Sau, "ai Sai", dar, de asemenea, a fost lovit de Dumnezeu. Zaharia vorbeste in mod profetic despre ranile care I-au fost facute in casa prietenilor Sai, adica de catre propriul Sau popor (Zah. 13:6). Dar el continua la v. 7 : "Trezete-te, sabie, impotriva pastorului Meu si impotriva omului care este tovarasul Meu, zice Domnul ostirilor; loveste pastorul, si oile se vor risipi". Aici nu este vorba in mod direct de judecata asupra pacatului, care ar conduce in schimb sa "adune intr-unul singur pe copiii lui Dumnezeu cei risipiti" (Ioan 11:52). Pastorul a fost lovit de Dumnezeul Sau deoarece timpul domniei Sale ca Mesia al lui Israel nu putea incepe in acel moment din cauza respingerii Lui de catre iudei. Rezultatul a fost imprastierea iudeilor in lumea intreaga. Daniel a scris despre El ca va fi "nimicit si nu va avea nimic" (Dan. 9:26).
Exemplele smereniei Domnului Isus venite din partea poporului Sau se gasesc in evanghelii. Cand S-a nascut, oamenii nu au avut niciun loc pentru El in lume. A fost culcat intr-o iesle in grajd (Luca 2:7). Ce loc pentru Imparatul lui Israel ! Mai marii iudeilor I-au fost ostili si L-au atacat permanent cu cuvinte rautacioase. Ei L-au acuzat ca are demon si ca nu este in toate mintile (Ioan 7:20 ; 8:48 ; 10:20). Intr-o aluzie dispretuitoare cu privire la nasterea Sa miraculoasa din fecioara Maria, ei au raspuns : "Noi nu suntem nascuti din curvie" (Ioan 8:41).
5.5 Smerenia suprema, smerenia tacuta
Prin ura, invidie si inselatorie, Domnul nostru ajunge sa fie tradat si acuzat in mod fals. Batjocura, deraderea, loviturile si scuipatul si in final rastignirea ca cea mai rusinoasa forma de moarte din imperiul roman la acea vreme, iata ceea ce L-a umilit din ce in ce mai mult pe Domnul gloriei in ochii oamenilor. El a indurat aceste injosiri intr-o renuntare tacuta. "El a fost asuprit si El a fost chinuit, dar nu Si-a deschis gura. A fost dus ca un miel la injunghiere si ca o oaie muta inaintea celor care o tund, asa nu Si-a deschis gura" (Isaia 53:7). Intreaga stricaciune a omului natural si pacatos s-a aratat acolo, dar in acelasi timp harul si dragostea lui Dumnezeu in "al doilea om venit din cer", care le-a intrecut pe toate. In Hristos si in viata Lui, vedem modelul desavarsit sau imaginea "omului nou" pe care El l-a creat prin lucrarea Lui de la cruce. Dar in acelasi timp, vedem necesitatea absoluta a judecatii lui Dumnezeu asupra "pacatului in carne", care a fost indurata pe cruce de Singurul care a fost fara pacat. In aceasta lucrare, "omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El" (conf. Rom. 6:6 ; 8:3 ; Efes. 2:15).
5.6 Smerenie care pregateste calea spre Dumnezeu, smerenie careia ii place sa slujeasca
Smerenia Fiului lui Dumnezeu in umanitatea Sa a servit pentru a-L apropia pe Dumnezeu de lume, si sa descopere, dar si sa pregateasca o cale spre Dumnezeu pentru pacatosii pierduti. Harul si indurarea lui Dumnezeu s-au aratat in Hristos si in felul Sa de a actiona cu oamenii. Totodata, ura si dusmania oamenilor s-au aratat prin faptul ca L-au umilit atat de mult si L-au respins. Cu toate acestea, Fiul Omului a indurat totul cu rabdare. El nu a venit ca sa I se slujeasca, ci ca sa slujeasca si sa-Si dea viata ca rascumparare pentru multi (Matei 20:28). In mijlocul ucenicilor Sai care se certau adesea pentru a sti care dintre ei era mai mare, El a luat locul de slujitor : "Caci cine este mai mare, cel care sta la masa, sau cel care slujeste ? Nu cel care sta la masa ? Iar Eu sunt in mijlocul vostru ca Cel care slujeste" (Luca 22:27). Ce Persoana minunata ! El face cel mai mare contrast posbil cu omul natural. Egoismului nostru ii place sa fie slujit ; dar dragostei lui Dumnezeu revelata in Hristos ii place sa slujeasca. El sa fie modelul nostru.
6 Inaltarea Lui ca Om
6.1 Inaltarea lui Hristos ca raspunsul lui Dumnezeu la smerenia profunda a Fiului Sau
Atunci cand Domnul Isus a atins punctul cel mai de jos al smereniei Sale in moarte si mormant, atunci a venit randul sa intervina raspunsul divin. "De aceea si Dumnezeu L-a inaltat foarte sus si I-a daruit un Nume care este mai presus de orice nume" (Filip. 2:9). Cu toate acestea, ultima etapa a smereniei Sale, moartea, nu este descrisa in Filipeni 2:7 ca o moarte ispasitoare, ci ca rezultatul ascultarii Sale absolute ca Om, si placuta lui Dumnezeu. Aici este vorba de acest gand al lui Domnului, care ne este prezentat ca un exemplu perfect. In lucrarea Lui ispasitoare, El este unic. Nimeni nu ar putea sa-L urmeze pe aceasta cale. Inaltarea lui Hristos este raspunsul lui Dumnezeu Tatal la smerenia profunda a Fiului Sau Preiubit ca Om. El L-a inaltat foarte sus si I-a dat Numele mai presus de orice nume. Orice genunchi se va pleca intr-o zi inaintea Lui si orice limba va marturisi "spre gloria lui Dumnezeu Tatal, ca Isus Hristos este Domn" (Filip. 2:11),
6.2 Ridicat in glorie in timpul inaltarii - Aceasta este glorificarea
Hristos a fost salvat din moarte (Ev. 5:7). Invierea Lui a avut loc prin gloria Tatalui dupa Romani 6:4, si a fost primul pas al inaltarii Sale. Al doilea pas a fost inaltarea Lui la cer, prin care El a fost inaltat la cer "in glorie" si a fost glorificat (adica inconjurat cu glorie) (Ioan 17:5 ; 1 Tim. 3:16 ; 1 Pet. 1:21). Aceasta glorificare a Domnului Isus nu a avut deci loc la invierea Sa dintre morti, ci la inaltarea Lui la cer.
Ce semnifica "glorificare" in acest context ? Este prezentarea si punerea in valoare a tuturor trasaturilor esentiale si ale lucrarii lui Dumnezeu, prin care divinitatea Lui se exprima in lumina si dragoste. Fiul, ca Om, L-a glorificat pe Dumnezeul si Tatal in viata si in moartea Lui. Atunci si Tatal L-a glorificat pe Fiul Sau ca Om. Daca vrem sa-L glorificam pe Dumnezeu, o putem face prin faptele si prin adorarea noastra (Rom. 15:6 ; 1 Cor. 6:20).
6.3 Invierea face parte din trecerea spre glorie, dar este o incununare a suferintelor
Este remarcabil ca invierea Domnului este mentionata mult mai des decat inaltarea Sa. Invierea si inaltarea sunt cele doua etape ale "trecerii" Sale de la moarte la gloria cerului. Cele patruzeci de zile intermediare, care au intrerupt aceasta trecere, nu au servit decat sa marturiseasca inaintea alor Sai "cu multe dovezi" ca invierea Sa era un fapt divin si era incununarea si confirmarea suferintelor Sale si a mortii Sale (fapte 1:3). Importanta acestei marturii este aratata de Pavel in 1 Cor. 15:4-8 unde el prezinta sapte grupe diferite de martori, in total mai mult de cinci sute de frati. Dar niciun necredincios nu L-a vazut pe Domnul Isus inviat. Oamenii din lume nu-L vor vedea pe Hristos pe care L-au dispretuit si respins decat atunci cand El va reapare "cu putere si cu glorie mare" (Matei 24:30).
6.4 Invierea si inaltarea : distincte dar asociate
In epistolele Noului Testament, nu se gaseste aproape niciun pasaj unde invierea si inaltarea Domnului Isus sa fie mentionate una langa alta. In Rom. 8:34, este spus : "Hristos este Cel care a murit si, mai mult, a si fost inviat, Cel care si este la dreapta lui Dumnezeu, Cel care si mijloceste pentru noi". Efes. 1:20 zice : "... inviindu-L dintre morti, si L-a asezat la dreapta Sa, in locurile ceresti...", si 1 Pet. 1:21 : "... Dumnezeu, care L-a inviat dintre morti si I-a dat glorie". Invierea si inaltarea la cer sunt considerate unul si acelasi fapt.
Cand Domnul va reveni pentru a ne duce in casa Tatalui, va fi exact la fel : Rapirea noastra in glorie va fi asociata in mod direct cu invierea celor morti in Hristos. Nu va exista "niciun timp" intre invierea noastra sau schimbarea noastra si rapirea noastra in glorie. Acesta va fi unul si acelasi eveniment :
- invierea celor morti in glorie,
- schimbarea trupurilor lor smerite, ale credinciosilor vii, in asemanare cu trupul Sau de glorie,
- si rapirea impreuna pentru a-L intalni pe Domnul in vazduh,
pentru a fi apoi "totdeauna cu Domnul" (1 Cor. 15:52 ; Filip. 3:21 ; 1 Tes. 4:16, 17).
7 La dreapta lui Dumnezeu
7.1 Mana dreapta, expresia puterii
Hristos a fost inaltat la cer ca Om prin dreapta lui Dumnezeu (adica prin mana dreapta ; Fapte 2:33 ; 5:31). Dumnezeu a intins (ca sa zicem asa) mana dreapta catre Cel care fusese atat de profund smerit, si astfel L-a scos din adancimile mortii. Dreapta lui Dumnezeu este expresia exercitarii celei mai mari puteri din tot universul (Ex. 15:6, 12 ; Ps. 20:7).
7.2 La dreapta ca loc de onoare, loc de autoritate si putere
Locul pe care Domnul Isus l-a luat prin inaltarea Sa este locul "la dreapta lui Dumnezeu" (Mc. 16:19 ; Fapte 7:55, 56 ; Rom. 8:34 ; Col. 3:1 ; 1 Pet. 3:22). Iata ce a spus David : "Domnul a zis Domnului meu: Sezi ladreapta Mea, pana ii voi pune pe vrajmasii Tai ca asternut al picioarelor Tale" (Ps. 110:1). De asemenea, acesta este locul "la dreapta puterii" (Mt. 26:64 ; Mc. 14:62), "la dreapta puterii lui Dumnezeu" (Luca 22:69), "la dreapta Sa" (Efes. 1:20). In epistola catre Evrei, gasim expresi extraordinare pentru acest loc : "la dreapta Maririi in cele inalte" (Ev. 1:3), "la dreapta tronului Maretiei, in ceruri" (Ev. 8:1), "la dreapta lui Dumnezeu" (Ev. 10:12), "la dreapta tronului lui Dumnezeu" (Ev. 12:2).
Chiar si in ziua de astazi, locul de la dreapta este locul de onoare. Invitatul de onoare este asezat la dreapta gazdei. dar locul pe care l-a dat Dumnezeu este de departe cel mai mare "loc de onoare". Este locul celei mai inalte puteri si al celei mai mari glorii. Acolo L-a inaltat Dumnezeu pe Domnul Isus ca Om. Dar si El Insusi S-a asezat acolo dupa pasajele citate din epistola catre Evrei. El are autoritate sa faca aceasta, dar a facut-o in dependenta de Tatal. Caci, chiar si in glorie, El este "slujitorul" desavarsit "al locurilor sfinte" (sau "slujitorul adevaratului cort"), dupa Evrei 8:2. Cu toate acestea, este important de inteles ca Domnul Isus este acum ca Om inaintea lui Dumnezeu. In aceasta pozitie, El este numit "Inainte-mergatorul" nostru, Cel care a mers inaintea noastra si pe care Il vom urma in curand (Evrei 6:20).
7.3 Profetia din Psalmul 110 v. 1 si 4
Cu privire la locul glorios de la dreapta lui Dumnezeu si de cel pe care El S-a asezat, David a profetit deja in Ps. 110, v.1 : "Domnul (in ebraica : Yahve/l'Eternel in fr.; in rom. este redat prin Domnul cu litera "D" cu caracter italic) a zis Domnului meu: Sezi la dreapta Mea, pana ii voi pe vrajmasii Tai ca asternut al picioarelor Tale". David vorbeste aici de "Domnul meu" (Adonai in ebraica). Dar la versetul 4, Il numeste cu Numele divin de "Domnul" (Adonaï in ebraica). Acesta, acum, nu sta doar la dreapta lui Dumnezeu, ci este in acelasi timp "preot pentru totdeauna, dupa randuiala lui Melhisedec" (Ps. 110:4). O mie de ani mai tarziu, aceasta profetie a devenit realitate. Dupa ce Domnul Isus S-a oferit ca jertfa pentru pacate, El S-a asezat la dreapta lui Dumnezeu si asteapta momentul cand va aparea pe pamant in glorie (Evrei 10:12, 13).
La momentul aparitiei Sale, va birui pe toti vrajmasii Sai, si va intra apoi in domnia Sa. Va stapani timp de o mie de ani "in mijlocul vrajmasilor Sai". Caci in acest timp, judecata va fi executata in fiecare zi peste cei ravratiti (Ps. 101:8 ; Is. 66:24). De aceea 1 Cor. 15:25, 26 spune in mod asemanator : "Caci El trebuie sa imparateasca pana ii va pune pe toti vrajmasii sub picioarele Sale. Cel din urma vrajmas desfiintat va fi moartea". Aceasta nu va fi decat la judecata de pe marele tron alb, adica la sfarsitul Imparatiei milenare, cand moartea va fi aruncata in iazul de foc impreuna cu Hadesul (Locuinta mortilor in rom., n.t.).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu