Smerenia si inaltarea lui Hristos
- III -
Arend Remmers
8 Marele nostru preot
8.1 Preot dupa randuiala lui Melhisedec
Hristos este acum in locul de onoare la dreapta lui Dumnezeu si a tronului Sau, ca "preot pentru totdeauna, dupa randuiala lui Melhisedec" (Ps. 110:4). Preotia eterna a lui Melhisedec este mult mai excelenta decat cea a lui Aaron, cel dintai preot dupa lege. Acest lucru este explicat in detaliu in Evrei 7. Este adevarat ca Domnul Isus a actionat si in caracterul lui Aaron. Astfel, El a implinit lucrarea de ispasire, in care El era atat jertfa cat si Marele Preot (Ev. 2:17 ; 7:27 ; 9:12, 14), si a intrat in locurile sfinte ceresti (Evrei 9:12). Dar spre deosebire de marii preoti ai lui Israel, El S-a asezat "pentru totdeauna" la dreapta lui Dumnezeu (Evrei 10:12). El nu a avut nevoie sa aduca jertfe neincetat. El a facut-o odata pentru totdeauna (Ev. 7:27 ; 9:12 ; 10:10).
8.2 Lucrarea actuala ca Mare Preot
In locul Sau de putere si onoare, El lucreaza acum pentru ai Sai inaintea lui Dumnezeu (Ev. 2:17, 18 ; 4:14-16 ; 7:25 la 8:2 ; conf. Rom. 8:34). Este ceea ce am mai citit, de asemenea, cu privire la Aaron in Numeri 17:6-15 : Mania lui Dumnezeu a fost potolita prin tamaia cu care el a stat inaintea poporului. Putem vedea cum Domnul Isus exercita aceasta slujba de mijlocire (sau reprezentare) in cuvintele pe care le adreseaza lui Petru cu putin inaintea tagaduirii sale. El i-a zis : "Simone, Simone, iata Satan v-a cerut ca sa va cearna ca pe grau. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca sa nu slabeasca credinta ta; si tu, cand te vei intoarce, sa-i intaresti pe fratii tai" (Luca 22:31-32). In acel timp, Domnul Isus era inca in smerenie pe pamant, dar acum Marele nostru Preot este in locul suprem de putere si de glorie. Acolo, El nu Se roaga pentru noi, caci rugaciunea este o expresie a dependentei si a reverentei (*). Hristos lucreaza acum pentru noi inaintea lui Dumnezeu in virtutea lucrarii Sale implinite si a Persoanei Sale glorioase. Acolo, dupa imaginea marelui preot din Vechiul Testament, El poarta numele celor ai Sai pe umerii Lui, locul tariei, si pe pieptul Sau, locul inimii, inaintea Domnului (conf. Exod 28:9-12, 15-29) !
(*) nota bibliquest : autorul interpreteaza "a mijloci" din Ev. 7:25 ca semnificand mai degraba "a interveni" ("a lucra" in fraza urmatoare).
Dar El ne ajuta ca sa putem sta tari in incercari sau ispitiri, caci El Insusi a fost in imprejurarile noastre. El este indurator si plin de har fata de ai Sai. Astfel, in pozitia Lui la dreapta tronului lui Dumnezeu, El este in masura sa ne dea tot ajutorul posibil pentru ca noi sa fim paziti pe calea credintei (Ev. 2:18 ; 4:16). El are mila de slabiciunile noastre, dar nu de pacatele noastre. Daca cineva a pacatuit, El este avocatul nostru la Tatal, care ne iarta atunci cand ne marturisim pacatele noastre (1 Ioan 1:9 2:1, 2).
9 Inca odata : Fiul Omului
9.1 Pozitia glorioasa (Ps. 8 ; 110 si Dan. 7)
Atunci cand Domnul Isus a stat inaintea sinedriului si cand marele preot L-a intrebat daca este Fiul lui Dumnezeu, El a raspuns : "Tu ai spus! Mai mult, va spun: de acum veti vedea pe Fiul Omului sezand la dreapta puterii si venind pe norii cerului" (Mt. 26:64 ; Mc. 14:62) ; Lc. 22:69). Aceste cuvinte ale Celui care a fost atat de umilit si batjocorit condenseaza trei pasaje biblice din Vechiul Testament. El asociaza pe "Fiul Omului" inaltat din Psalmul 8 cu Domnul asezat la dreapta Domnului (Yahve ; Ps. 110), si cu profetia lui Daniel cand el a vazut "in viziunile de noapte si, iata, Unul ca un Fiu al Omului venea cu norii cerului; si S-a apropiat de Cel Batran de zile si L-au adus inaintea Lui" (Dan 7:13). Aceste trei pasaje vorbesc despre Mesia si despre gloria Lui atat de mult asteptata de iudei, si totusi respins. Asa Il vor "vedea" oamenii si mai ales iudeii pe Domnul Isus !
Fiul Omului, incununat cu glorie si onoare, si in acelasi timp Domnul care este asezat la dreapta lui Dumnezeu. El a fost altadata umilit profund pe pamant, dar astazi El este inaltat si poarta un Nume mai presus de orice nume. Psalmii 8 si 110 vorbesc de aceeasi persoana, Hristosul acum glorificat !
9.2 Mai presus de toate si dat Adunarii (Efes. 1:21-23)
La dreapta lui Dumnezeu, Domnul Isus, ca Om, este asezat "mai presus de orice stapanire, si autoritate, si putere, si domnie si de orice nume care este numit, nu numai in veacul acesta, ci si in cel viitor" (Efes. 1:21). Pozitia Lui este deci cea mai inalta din toata creatia, atat acum, cat si in viitor. Ori, in aceasta pozitie inalta, El a primit, de asemenea, cea mai inalta autoritate. Dumnezeu "a pus toate lucrurile sub picioarele Lui si L-a dat Cap peste toate lucrurile Adunarii" (Efes. 1:22). Aceasta merge mult mai departe. El nu este numai mai presus de toate, dar a primit, de asemenea, putere activa si autoritate peste toate.
Cuvintele "a pus toate lucrurile sub picioarele Sale" sunt o referire clara la Ps. 8 v. 7. El S-a dat pentru Adunarea Lui preaiubita ca Cel care a fost injosit si respins. Dar ca si Cap peste toate lucrurile, Caruia toate Ii sunt supuse, Dumnezeu L-a dat Adunarii ! Ce valoare trebuie sa aiba ea pentru El ca El sa-i faca un dar atat de bogat ! Relatia lui Hristos cu Adunarea Sa ca Trup este fara nicio indoiala cea de Cap, dar aici El este vazut mai ales ca si "Cap (Conducator)" peste toate lucrurile". Ca Cel "care umple totul in toti", El a primit de la Dumnezeu Tatal Adunarea ca Trup, ca plinatate (Efes. 1:23), desi cu gloria Sa El Insusi umple totul in toti, ca Dumnezeu si ca Om ! Aceasta este dovada cea mai glorioasa, vizibila etern, a dragostei lui Dumnezeu care s-a revelat in Fiul !
Un alt citat de luat in considerare este in 1 Cor. 15:27. Este adaugat (in Ps. 8) ca Dumnezeu, care I-a dat aceasta pozitie, este desigur in afara acestei supuneri. Supunerea de aici face referire destul de clar la stapanirea lui Hristos in Imparatia milenara. Un al treilea citat se afla in Evrei 2:8, unde este explicat ca supunerea nu este vizibila inca. Ea nu va fi finalizata decat in Imparatia milenara.
10 Slujitorul etern
10.1 Tipul robului evreu din Exod 21
Trebuie sa avem in vedere faptul minunat ca Rascumparatorul si Domnul nostru este si ramane "slujitor pentru totdeauna". Gasim un tip in acest fel la robul evreu (Ex. 21:2-6) si in vestirea implinirii sale in Luca 12:37.
Un rob evreu nu ar fi putut sa slujeasca decat maxim sapte ani. Dupa aceasta, el ar fi putut sa-si recapete libertatea. "Dar, daca robul va zice hotarat: Iubesc pe stapanul meu, pe sotia mea si pe copiii mei, nu vreau sa ies liber!, atunci stapanul sau sa-l aduca inaintea judecatorilor si sa-l apropie de usa sau de tocul usii; si stapanul sau sa-i gaureasca urechea cu o sula; si el sa-i slujeasca pentru totdeauna". Este ceea ce Domnul Isus a facut. El nu a vrut sa fie slujitor numai aici pe pamant pentru un anumit timp, ci El a hotarat in har sa ramana slujitor pentru totdeauna. Tot ceea ce am vazut pana acum cu privire la pozitia Lui in glorie nu este diminuat de aceasta - dimpotriva - si cu atat mai putin inaltarea Lui eterna ca Fiu al Tatalui.
Domnul Isus, ca Fiu al Omului, "n-a venit ca sa I se slujeasca, ci ca El sa slujeasca" (Mt. 20:28 ; conf. Luca 22:27). El a implinit slujba Lui de slujitor al lui Dumnezeu pe pamant intr-un mod perfect. Fiind singurul fara pacat, ar fi putut "sa iasa liber" la sfarsitul drumului Sau pe pamant. Moartea nu avea nicio putere asupra Lui. Dar, din dragoste pentru Dumnezeu si Tatal Sau ("Stapanul"), pentru Adunarea Sa ("sotia") si pentru cei rascumparati in mod individual ("copiii"), El nu a vrut sa iasa liber. De asemenea, El a vrut "sa-Si dea viata ca rascumparare pentru multi". Si a facut-o la cruce. La fel ca robul evreu caruia i s-a strapuns urechea, Domnul Isus a fost ascultator pana la moarte, si chiar moarte de cruce (Filip. 2:8). Facand acest demers, Domnul Si-a asumat sarcina de a ramane slujitor pentru totdeauna, etern.
10.2 Slujba actuala, slujba in locurile sfinte
Acum El este glorificat in cer, dupa cum am vazut, dar chiar si acolo, El este "slujitor al locurilor sfinte si al adevaratului cort, pe care l-a ridicat Domnul, si nu omul" (Ev. 8:2). El Isi exercita acum slujba de mare preot si de avocat, deoarece noi suntem mereu in incercari si ispite, si avem nevoie de ajutorul Lui, dar si pentru ca suntem mereu dispusi sa ne poticnimi si sa cadem si de aceea avem nevoie de mijlocirea si corectia Sa. Domnul Isus le-a facut deja cunoscut acest lucru ucenicilor Sai prin spalarea picioarelor (Ioan 13). Totusi, aceste slujiri vor sfarsi cand El va veni sa-i caute pe ai Sai pentru a-i lua si a-i duce in casa Tatalui Sau. Acolo, intr-o glorie perfecta, nu va mai fi nevoie de nicio slujire de corectare.
10.3 Luca 12 - slujirea care va continua chiar si in glorie
Si totusi, chiar si in acest caz, slujirea Domnului nostru nu va inceta. El le-a prezentat acest lucru ucenicilor printr-o parabola solemna. "Mijlocul sa va fie incins si lampile aprinse; si voi fiti asemenea oameniloc care il asteapta pe stapanul lor, oricand se va intoarce de la nunta, ca atunci cand va veni si va bate, sa-i deschida indata. Ferice de robii aceia pe care, la venirea sa, stapanul ii va gasi veghind! Adevarat va spun ca se va incinge si ii va pune sa stea la masa si, apropiindu-se, le va sluji" (Luca 12:35-37).
Domnul le spune ucenicilor, deci si noua, sa veghem. Mijlocul incins indica dispozitia pentru slujire, iar lampile aprinse dispozitia de a da marturie. Iata atitudinea in care trebuie sa asteptam. O facem ? Fericiti vom fi cand ne va gasi veghind, cand El va veni. Atunci, Se va incinge - asa cum a facut pentru spalarea picioarelor - si ne va aseza la masa Lui ca "invitati" si, apropiindu-Se, ne va sluji. In ce va consta slujirea Lui, lucrul acesta nu ne este spus. Acolo nu va mai fi slabiciune, nici lipsa sau necuratie ; El ne va arata in dragoste divina binecuvantarile noastre eterne. Dragostea Lui ne va fi astfel dovedita in eternitate.
10.4 Efes. 2:7 - Dumnezeu aratand nemarginitele bogatii ale harului Sau
In Efeseni 2:7 citim o fraza care zice ceva despre acest subiect : "... (Dumnezeu) sa arate in veacurile viitoare nemarginitele bogatii ale harului Sau, in bunatate fata de noi, in Hristos Isus". In primul capitol din aceasta epistola, suntem vazuti ca "binecuvantati cu orice binecuvantare spirituala in locurile ceresti in Hristos" (Efes. 1:3). Am devenit partasi la toate bogatiile spirituale si ceresti in Hristos dupa sfaturile lui Dumnezeu. Dar cat de putin ne bucuram ! Imprejurarile pamantesti, slabiciunea noastra spirituala si activitatea carnii noastre ne impiedica. Dupa Efes. 2:6, Dumnezeu ne-a asezat in Hristos in locurile ceresti. Si aici, exista adesea divergente intre pozitia si practica noastra. Dar cand Domnul ne va lua si cand vom fi cu El, nimic nu ne va mai deranja sau intrista. Atunci Dumnezeu, Tatal nostru, ne va arata nemarginitele bogatii ale harului Sau in bunatate fata de noi, si aceasta "in Hristos" ! Domnul nostru va fi Cel care, intr-o dragoste neobosita si eterna, ne va face sa simtim acest "har in bunatatea Sa" sub toate fatetele sale, si aceasta in propria Sa Persoana ! Ce Domn avem !
"De aceea si Dumnezeu L-a inaltat foarte sus si I-a daruit un Nume care este mai presus de orice nume" (Filipeni 2:9)
........................................................................................
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu