temelia si adevarul

 

                                          Atracția lui Hristos în glorie

Autor necunoscut

     1     Atracția lui Hristos când era pe pământ

     Atunci când Fiul lui Dumnezeu era pe pământ, după cum a vestit profetul Isaia, poporul Său Israel nu a văzut în El nicio frumusețe ; dar au fost cei care au fost atrași la Fiul de către Tatăl, și care erau atrași la Isus de harul Persoanei Sale. Ioan Botezătorul, a exclamat din toată inima sa : "Iată Mielul lui Dumnezeu". Atunci când unii din ucenicii Săi s-au întors și L-au părăsit, și când cei doisprezece au fost interpelați de către Domnul, Simon Petru răspunde : "Doamne, la cine să ne ducem ? Tu ai cuvintele vieții eterne". Maria din Betania, care a văzut gloria Sa strălucind la mormântul fratelui ei, i-a uns picioarele Sale cu parfum și I le-a șters cu părul ei. Maria din Magdala, care a fost obiectul puterii și harului Său, veghea cu o devotare profundă lângă mormântul Său, căutând pe Domnul.

     2     Atracția lui Hristos în cer pentru ucenicii Săi de pe pământ

     În glorie, unde Tatăl L-a așezat pe Preaiubitul Său Fiu, Domnul Isus îi atrage încă pe ai Săi. Atunci când El a părăsit această lume, ucenicii Săi "priveau țintă spre cer" dar "un nor L-a luat dinaintea ochilor lor". Ei nu putea spune în acel moment ceea ce se poate spune astăzi : "Îl vedem pe Isus, care a fost făcut cu puțin mai prejos decât îngerii datorită morții pe care a suferit-o, încununat cu glorie și onoare" (Ev. 2:9). Venirea Duhului Sfânt ne-a dat vederea spirituală de a vedea pe Isus glorificat în cer. După ce le-a spus ucenicilor despre venirea Duhului Sfânt în Ioan 14:16-17, Domnul a spus la v. 19 : "Încă puțin și lumea nu Mă va mai vedea; dar voi Mă veți vedea". Fără Duhul lui Dumnezeu care locuiește în noi, nu am putea să-L contemplăm pe Hristos în glorie.

     3     Atracția lui Hristos pentru Ștefan

     3.1     Mărturia lui Ștefan despre Hristos în glorie

     Ștefan, conform Fapte 7, ilustrează magnific acest adevăr prețios. Cazul său a fost într-adevăr particular, datorită unor împrejurări speciale, dar ceea ce Ștefan a văzut de-o manieră particulară este ceea ce creștinii sunt capabili să vadă acum prin credință în puterea Duhului Sfânt. Ceea ce a făcut particular cazul lui Ștefan, este că Hristos tocmai Se înălțase la cer, și Duhul lui Dumnezeu venise pentru a mărturisi despre El în glorie, iar Ștefan era vasul ales de Duhul Sfânt pentru această mărturie. Și alții au vorbit despre înălțarea lui Isus : Petru a mărturisit înaintea marelui preot și a sinedriului : "Dumnezeul părinților noștri L-a înviat pe Isus, pe care voi L-ați omorât, atârnându-L pe lemn. Pe Acesta, Dumnezeu L-a înălțat prin dreapta Sa ca Domn și Mântuitor" (Fapte 5:30-31). Dar mărturia lui Ștefan era de a-L vedea efectiv pe Isus glorificat la dreapta lui Dumnezeu, iar această mărturie a Duhului a fost respinsă de mai-marii lui Israel.

     3.2     Ștefan ridicându-și ochii spre cer este captivat de Hristos

     Atunci când Ștefan și-a ridicat ochii spre cer, a fost "plin de Duh Sfânt" și "a văzut gloria lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu" (Fapte 7:55). Nu avem nicio îndoială că Hristos în glorie este Cel care i-a permis până în acel moment lui Ștefan  să-și continue slujirea pentru El, dar acum el este absorbit în întregime de El în timp ce privește țintă spre cer. Persoana lui Isus în gloria lui Dumnezeu este cea care captează ochiul și inima lui Ștefan. Așa cum cuvintele vieții eterne erau inseparabil legate de Persoana Fiului în umanitatea Sa, la fel gloria lui Dumnezeu este indisolubil legată de Fiul lui Dumnezeu așezat la dreapta lui Dumnezeu.

     Atunci când era pe pământ, Fiul nu a căutat decât voia și gloria Tatălui și, la sfârșit, El a putut să spună Tatălui : "Eu Te-am glorificat pe pământ, am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac". În ce privește locul unde avea să meargă, El zice : "Glorifică-L pe Fiul Tău, ca Fiul Tău să Te glorifice pe Tine" (Ioan 17:4, 1). Întreaga existență a Fiului, fie în timp sau în eternitate, este legată de gloria Tatălui.

     3.3     Contemplarea lui Hristos în glorie îi înfurie pe vrăjmași

     Ce bucurie pe Ștefan să-L vadă pe Isus în această glorie, dar mărturia acestuia îi umple de furie pe mai-marii lui Israel. Mărturia lui Ștefan, simplă, fidelă și puternică, condamnă pe cei care L-au respins pe Fiul lui Dumnezeu, și care adaugă la aceasta, respingerea mărturiei Duhului lui Dumnezeu cu privire la gloria lui Isus. Absorbit de Isus în glorie, slujitorul Domnului era insensibil la furia vrăjmașilor lui Hristos : el nu era preocupat decât cu Stăpânul său, și a manifestat trăsături binevoitoare care s-au văzut în Isus atunci când era respins aici jos, pe pământ.

     3.4     Vederea lui Hristos în glorie îl întărește pe martir

     Ștefan, precum Stăpânul său, a suferit în afara cetății, și a murit ca martor fidel al lui Dumnezeu și al lui Isus. În timp ce membrii sinedriului scrâșneau din dinți împotriva lui, el se îndreaptă spre cer, unde Se afla Stăpânul lui. El nu se bazează pe propriile sale puteri, nici pe susținerea altora ; el poate să facă față puterii vrăjmașului, exprimată prin mai-marii lui Israel, întorcându-se spre cer. Astfel de împrejurări necesită un har special, iar vederea pe care a primit-o despre Isus în glorie a fost suficientă pentru a-l întări pentru încercarea prin care avea să treacă ca martir. În timp ce pietrele își făceau lucrarea lor ucigătoare, Ștefan era încă preocupat de cer, spre care s-a îndreptat în rugăciune. El și-a încredințat duhul Domnului Isus, după cum Acesta L-a încredințat Tatălui ; și, ca Stăpânul său, murind, mijlocește pentru vrăjmașii săi.

     4     Atracția lui Hristos pentru Pavel

     4.1     Ceea ce Pavel a văzut despre Hristos

     În timp ce Ștefan a dat o mărturie fidelă despre Isus, și pecetluind-o cu sângele său, cei care l-au lapidat și-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul. El este cel pe care L-a ales Dumnezeu pentru a continua mărturia "gloriei lui Dumnezeu și a lui Isus". În textele precum cele din 2 Corinteni 3 la 4, și epistolele către Efeseni și Coloseni, aflăm ceva din ceea ce Pavel a învățat despre gloria lui Dumnezeu și a lui Isus ; iar în Filipeni 3 vedem efectul produs asupra apostolului de atracția lui Hristos în glorie.

     Lucrurile pe care le aprecia altădată ca Saul din Tars, le socotește acum ca o pierdere pentru Hristos. Ce transformare remarcabilă a avut loc ! Din persecutor notoriu al Fiului lui Dumnezeu, a devenit un martor fidel, a cărui mare dorință era să fie asemenea lui Hristos. Ce a produs această mare schimbare ? Faptul că L-a văzut pe Hristos în glorie, și astfel a fost atras de Persoana și frumusețea lui Isus care, de acum, nimic altceva decât Hristos nu mai reținea afecțiunea inimii sale.

     4.2     Lucrurile de altădată au devenit o pierdere

     Altădată fariseu orgolios, aprecia foarte mult tot ceea ce aparținea de iudaism, realizările sale legale, pozițiile și ceremoniile sale religioase, dreptatea sa imaginară și râvna sa rău direcționată. Acum, totul era socotit ca fără valoare în lumina lui Hristos în glorie, și în raport cu gloria luminii mari care l-a aruncat la pământ pe drumul Damascului. De atunci, întreaga sa viață și viziunea sa asupra lucrurilor a fost schimbată ; Cel pe care L-a persecutat mai înainte în sfinții Săi, i-a ocupat de acum inima și gândurile sale, și i-a absorbit toată atenția sa. Tot ceea ce a prețuit în iudaism nu mai era decât o poleială fără valoare, lucruri de care trebuia să se debaraseze.

     4.3     A socoti toate lucrurile ca o pierdere

     Dacă el a "socotit" toate lucrurile ca fiind o pierdere, evaluarea pe care el a făcut-o nu s-a schimbat în timp. După tot prin ceea ce a trecut pentru dragostea lui Isus, după toate călătoriile sale în slujba Lui și după ce a văzut tot ceea ce poate oferi lumea oamenilor, el a putut să zică : "În adevăr... socotesc toate lucrurile ca fiind pierdere, datorită valorii nespus de mari a cunoștinței (datorită excelenței cunoștințe) lui Hristos Isus, Domnul meu". Cunoașterea lui Hristos în glorie depășește cu mult tot ceea ce această sărmană lume poate oferi. Dobândirea lucrurilor prezente, în loc să fie un avantaj pentru slujitorul Domnului, sunt socotite ca o pierdere atunci când Hristos din glorie mișcă inima.

     Omul după carne nu face eforturi decât pentru lucrurile prezente, căci el nu-L cunoaște pe Hristos în cer. Creștinul, deși Îl cunoaște pe Hristos, are, de asemenea, carnea (firea veche, n.t.), și inima sa riscă permanent să se abată de la Hristos prin ceea ce scena prezentă poate să-i ofere. Pavel și-a dat seama că ceea ce atrage pe omul natural este un obstacol în calea cunoașterii lui Hristos în glorie, și era deci fericit să se debaraseze de acestea. Pentru Hristos, el a putut să spună : "Am pierdut toate lucrurile și le socotesc ca fiind gunoi, ca să-L câștig pe Hristos". Vasul care a fost plin de comorile acestei lumi a fost golit, dar Dumnezeu l-a umplut cu o comoară cerească și permanentă, și anume cu excelența cunoașterii lui Hristos la dreapta Sa.

     4.4     Dreptatea în Hristos

   

     Saul era mândru de dreptatea sa legală, căci era ireproșabil în ce privește dreptatea legii. Nimeni nu-l putea acuza. Acum, el căuta dreptatea lui Dumnezeu în Hristos. În lumina gloriei lui Hristos, haina dreptății sale legale nu mai era socotită decât ca o haină mânjită (Isaia 64:6), de care trebuia să se debaraseze ; în locul acesteia, era îmbrăcat cu cea mai frumoasă haină pe care i-a oferit-o Dumnezeu ; el era în Hristos înaintea lui Dumnezeu, unde nicio acuzație de vinovăție nu ar fi putut să fie adusă împotriva lui. Pavel nu mai avea nimic în afară de Hristos : el arată aici că adevărul dreptății despre care le scrisese sfinților din Roma, îi stăpânea inima.

     4.5     Cunoașterea lui Hristos

     Hristos a fost atât de atrăgător pentru Pavel încât nu dorea altceva decât "să-L cunoască". El L-a cunoscut pe Hristos din ziua când L-a întâlnit pe drumul Damascului, dar el dorea să aprofundeze tot mai mult cunoașterea Stăpânului său ceresc care îi devenise indispensabil. De asemenea, dorea să cunoască în viața lui zilnică puterea învierii Sale, puterea divină care L-a smuls pe Hristos din moarte și care L-a făcut superior oricărei încercări și greutăți, și să triumfe asupra oricărui vrăjmaș în mărturia lui pentru El. Acest slujitor devotat al lui Hristos căuta, de asemenea, să sufere pentru dreptate, pentru că Hristos a suferit în același fel, și voia să moară ca martir, deoarece Stăpânul său a murit în același fel, și pentru că voia să iasă din moarte prin înviere, precum Domnul său. Hristos i-a umplut atât de mult vederea încât dorea să fie ca El în toate modurile posibile.

     4.6     Premiul chemării cerești

     Cât de curând, vom părăsi această lume pentru totdeauna și, potrivit chemării și harului lui Dumnezeu, vom împărtași gloria împreună cu Hristos într-o zi viitoare. Premiul "chemării cerești al lui Dumnezeu în Hristos Isus", care era atât de drag inimii preaiubitului apostol Pavel, ar trebui să fie drag și inimilor noastre. Premiul (răsplata) este în Hristos în glorie, și aceasta este ceea ce l-a făcut atât de prețios și atrăgător pentru Pavel. Sărmanele noastre inimi sunt ele atrase în același fel ? Hristos în glorie este El obiectul inimilor noastre până acolo de a-L absorbi total ? Din nefericire ! inima sfinților este adesea atât de reținută de lucrurile timpului prezent. Avem nevoie de îndemnul apostolului Ioan : "Copilașilor, păziți-va de idoli". Tot ceea ce ar putea să rețină inimile noastre, tot ceea ce ar fi o sfidare la dreptul lui Hristos de a umple inima noastră, este un idol. Să veghem ca să nu lăsăm nimic să pătrundă în inimile noastre sau în viețile noastre care poate să ne împiedice să fim marcați de atracția lui Hristos în glorie.