Cine sunt credincioșii care vor trece prin necazul cel mare?
Michael Hardt
Numeroși creștini sunt tulburați de întrebarea de a ști cine sunt credincioșii care vor cunoaște necazul cel mare. Dacă această întrebare nu este soluționată, nu se poate înțelege cuvântul profetic.
Biblia arată clar că două grupe de credincioși vor trece prin necazul cel mare :
1- "Rămășița" viitoare, numită astfel, a poporului Israel ;
2- Persoanele ieșite dintre națiuni sau națiunile (ne-iudeii) care sunt principalul rod al lucrării de evanghelizare a celor din prima grupă (rămășița iudaică).
1 Rămășița iudaică
Pentru a înțelege scrierile profetice, este esențial de a fi la curent cu această viitoare rămășiță iudaică și de a o recunoaște în pasajele biblice corespunzătoare.
Din nefericire, mulți credincioși nu sunt familiari cu acest subiect. Există tendința ca să fie neglijată deoarece mulți creștini preferă să audă sau să citească lucruri care îi privesc pe ei înșiși. Cu siguranță, toată Biblia trebuie să ne vorbească, și acesta este rolul ei. Cu toate acestea, nu vom aprecia ceea ce Dumnezeu vrea să ne spună în fiecare pasaj doar dacă vom înțelege contextul său în planul global al lui Dumnezeu pentru pământ. Și acesta implică să înțelegem cine sunt credincioșii care vor trăi pe pământ în timpul necazului cel mare.
2 Ce se înțelege prin "viitoarea rămășiță iudaică" ?
Rămășița iudaică este un grup de persoane care, în ciuda prezenței lor semnificative în numeroase cărți ale Bibliei, a fost deseori neglijată sau nu a fost luată în considerare în numeroase comentarii creștine, conferințe și studii biblice. Aceasta a condus la concluzii eronate, mai ales în ceea ce-i privește pe creștini, speranțele și așteptările lor. Cu toate acestea, noțiunea unei viitoare rămășițe iudaice nu este un produs introdus în Biblie ; ea este luată din Biblia însăși. Cei care au aplicat o interpretarea biblică literală (adică cei care iau Biblia cuvânt cu cuvânt, în loc să alegorizeze profețiile neîmplinite) au descoperit ceva important : va exista pe pământ, după răpirea bisericii, un grup de credincioși fideli dintre iudei care vor fi într-o mare suferință, și care, în această suferință, își vor pune încrederea în Dumnezeu și vor fi în final salvați de Hristos atunci când El va veni ca să-Și întemeieze Împărăția.
A confunda acest grup cu creștinii face imposibilă o bună interpretare a cuvântului profetic.
3 O remarcă asupra terminologiei
Termenul "rămășiță" poate părea tehnic, și el nu este familiar pentru mulți creștini. Totuși, el va fi folosit aici pentru următoarele motive :
a - Biblia însăși folosește termenul "rămășiță" în acest context (de exemplu : Isaia 10:20-22 ; 11:11, 16 ; Ieremia 31:7 ; Rom. 9:27).
b - Termenul "rămășiță" este destul de potrivit : o rămășiță, în sensul biblic, face parte dintr-un tot și își păstrează caracterul original.
4 De ce trebuie să existe o rămășiță iudaică ?
Chiar dacă Biblia nu a menționat în mod expres o rămășiță (ori ea o face !), este clar că rămășița iudaică trebuie să existe pentru cel puțin trei motive, legate de cele trei legăminte descrise în Vechiul Testament, în care Dumnezeu a promis un viitor urmașilor lui Avraam :
- legământul cu Avraam,
- legământul cu David,
- legământul cel nou.
Fiecare dintre aceste legăminte prezintă trei caracteristici importante :
- ele sunt necondiționate,
- ele se adresează urmașilor naturali ai lui Avraam,
- ele conțin promisiuni care nu s-au împlinit încă și nu pot fi în timpul bisericii.
Prin urmare, nu rămâne decât o singură concluzie posibilă : fiindcă Dumnezeu nu poate să mintă, va trebui să existe un timp în care urmașii lui Avraam vor moștenii (adică vor primi) binecuvântările pe care le-a promis Dumnezeu în aceste legăminte.
De fapt, este tocmai ceea ce Dumnezeu a afirmat în mod expres. Dacă poporul Său va fi neascultător și astfel ar pierde țara și ar fi împrăștiat în alte țări, - și în cazul în care se pocăiește atunci și se întoarce la El, Dumnezeu Își va aminti de legământul Său cu Avraam și-l va aduce în țară (Lev. 26:38-45 ; Deut. 30:1-6).
5 De ce după perioada Bisericii și înainte de arătarea Domnului ?
Întrucât cele trei legăminte nu pot fi împlinite decât prin prezența urmașilor credincioși ai lui Avraam care iau în stăpânire binecuvântarea promisă (pământul lui Israel, tronul lui David, domnia păcii, etc.), trebuia ca rămășița să apară în cadrul temporal următor :
- înaintea arătării (Domnului, n.t.), căci Hristos Se va arăta pentru a întemeia Împărăția pe care urmașii lui Avraam trebuie s-o primească.
- după răpirea Bisericii, deoarece în timpul dispensației actuale a harului, urmașii credincioși ai lui Avraam nu ocupă o poziție specială, deosebită de ceilalți credincioși : zidul de despărțire a fost dărâmat (Efes. 2:14).
Cu toate acestea, nu ne limităm doar să face deduceri. Biblia a profețit în mod expres că va exista această rămășiță și că ea va apare în timpul necazului cel mare, - adică între răpire (a Bisericii) și arătare (a lui Hristos).
6 De ce trebuie creștinii să fie la curent cu privire la rămășiță ?
Oricine nu este familiar cu această grupă distinctă de credincioși, va aplica greșit la creștini pasajele din Scriptură care nu vorbesc despre ei.
6.1 Exemplul 1 : a înțelege Psalmii
Dacă nu cunoașteți rămășița și dacă veți citi Psalmii ca expresie a sentimentelor creștine, vă veți forma în mod inevitabil idei false. Desigur, Psalmii tratează experiențe pe care le întâlnesc și creștinii (încercări, încredere în Dumnezeu, rugăciune, ajutor, bucurie, adorare, etc.). Dar numeroase pasaje din Psalmi sunt contrare atitudinii creștine față de încercările vieții și față de cei care ne persecută (de exemplu psalmii de blestem care cer răzbunare, precum Ps. 5:10 ; 69:27-28 ; 109:7-16). Mai mult, temele creștine fundamentale sunt total absente : experiența creștină, relația noastră cu Tatăl, etc. În loc de acestea, din Psalmi emană o experiență pământească (o viață lungă pe pământ), iar psalmiștii folosesc nume pentru Dumnezeu care nu dezvăluie nimic din revelația creștină a lui Dumnezeu ca Tată.
6.2 Exemplul 2 : credincioșii în necazul cel mare
Dacă se ignoră rămășița iudaică, sau nu se deosebește de creștini, se va trage concluzia că creștinii vor experimenta timpul necazului cel mare. Ori, vom vedea că pasajele ca cele din Matei 24 și Apocalipsa 11 și 13 confirmă clar că credincioșii din necazul cel mare nu sunt creștinii.
6.3 Consecințe grave
Viitoare rămășiță iudaică și creștinii de astăzi sunt grupe deosebite de persoane având speranțe, principii și relații cu Hristos foarte diferite :
- Rămășița este iudaică, cu speranțe pământești ; Biserica este creștină, cu o speranță cerească.
- Rămășița așteaptă pe Hristos ca Mesia și ca Cel care salvează din judecățile asupra pământului ; Biserica așteaptă pe Hristos ca Mire (înaintea judecăților care se vor abate asupra pământului).
- Rămășița va trăi pe pământ în timpul perioadei necazului cel mare, în timp ce creștinii vor fi răpiți înainte de această perioadă ca să fie cu Hristos.
- Deși rămășița iudaică se va îndrepta spre Dumnezeu în timpul necazului cel mare, ei nu vor fi încă pe deplin conștienți de iertarea completă a păcatelor, și nu vor avea deci o comuniune neîntreruptă cu Dumnezeu. Creștinii se bucură de iertarea deplină a păcatelor lor datorită lucrării împlinite a lui Hristos (1 Ioan 2:12).
Prin urmare, a ignora rămășița conduce la un amestec de iudaism și creștinism, și deci la pierderea adevărurilor creștine esențiale. În particular, elementele următoare ale "credinței date sfinților" (Iuda 3) sunt în mod direct subiecte în pericol de a fi pierdute :
- speranța creștină (răpirea are loc înaintea necazului cel mare),
- chemarea noastră cerească
- binecuvântările noastre creștine (favoarea lui Dumnezeu, acceptarea noastră, cunoașterea Tatălui, etc.).
7 Mărturia lui Isaia
Vechiul și Noul Testament conțin afirmații clare și detaliate referitoare la subiectul rămășiței iudaice. Isaia, de exemplu, oferă o mulțime de informații asupra rămășiței iudaice viitoare. De la cap. 4, el vorbește despre Mesia ca o sursă de frumusețe și de glorie pentru supraviețuitorii lui Israel. Înainte ca acestea să se manifeste, trebuie să aibă loc mai întâi o curățire (4:3-4). După aceasta, Dumnezeu va locui cu poporul Său și-l va ocroti (4:5-6).
La cap. 6, Isaia compară pe Israel cu un copac sau ca un trunchi de copac, spunând "a căror rădăcină (sau "butuc") rămâne după tăiere" (v. 13). El face referire la o linie ieșită din Israel : "trunchiul va fi sămânța sfântă". Puțin mai departe, aflăm că Isaia are doi fii, ale căror nume sunt legate de această rămășiță :
a - Fiul cel mare este numit Șear-Iașub, care înseamnă "o rămășiță se va întoarce" (Isaia 7:3).
b - Al doilea fiu este numit Maher-Șalal-Haș-Baz. Acest nume înseamnă : "Repede la jaf, grăbit la pradă" (8:3).
Aceste două nume au o semnificație simbolică (Isaia 8:18). Șear-Iașub reprezintă rămășița care se va întoarce, iar fratele său mai tânăr partea necredincioasă a poporului.
Isaia 10 conține o afirmație centrală cu privire la rămășița lui Israel, care este citată și explicată în Noul Testament. În Romani 9 la 11, Pavel vorbește despre viitorul lui Israel. În acest context, el citează Isaia 10:22, care menționează rămășița : "Iar Isaia strigă despre Israel : Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, rămășița va fi mântuită" (Rom. 9:27). Acest verset confirmă că rămășița desemnează o parte din poporul lui Israel, distinctă de masa necredincioasă a poporului. Lucrul acesta este mult mai clar dacă se are în vedere contextul citatului din Isaia (10:20). Această rămășiță va fi caracterizată printr-o încredere în Dumnezeu, lucru în care Israel a eșuat atât de des ca națiune. Va fi o rămășiță care se va sprijini pe Domnul Dumnezeu.
8 Cum se va forma rămășița ?
Cum se va forma o astfel de rămășiță ? O parte din răspuns este dat în versetul următor : "Rămășița se va întoarce, rămășița lui Iacov, la Dumnezeul cel puternic" (Isaia 10:21). Această profeție vestește că o minoritate din interiorul poporului Israel se va îndrepta spre Dumnezeu - ceea ce explică numele fiului cel mare al lui Isaia, Șear-Iașub (Isaia 7:3).
Dar ce se va întâmpla cu restul națiunii care nu se va întoarce la Dumnezeu ? Răspunsul este dat în versetul următor. Mulțimea necredincioasă a poporului va fi judecată de Dumnezeu : "Căci chiar dacă poporul tău, Israel, ar fi ca nisipul mării, numai o rămășiță din el se va întoarce; nimicirea hotărâtă se va revărsa în dreptate" (Isaia 10:22).
Aceasta ne duce la o întrebare mai dificilă : la ce timp se referă aceste versete din Isaia 10 ? Există trei posibilități :
1 - Rămășița a fost alcătuită în perioada Vechiului Testament ;
2 - Rămășița este constituită din iudeii convertiți astăzi ;
3 - Rămășița se va forma după perioada creștină.
8.1 Opțiunea 1
Prima opțiune este respinsă rapid : în niciun moment în Vechiul Testament, o mică parte din Israel nu s-a întors la Dumnezeu în timp ce restul poporului era "nimicit".
8.2 Opțiunea 2
Cu privire la a doua opțiune, s-ar putea, la prima vedere, să gândim că rămășița vestită de Isaia ar fi constituită din persoane ca Pavel. El venea din iudaism, a primit Evanghelia harului și a fost salvat. În Romani 11:5, Pavel se referă la astfel de credincioși ca fiind o rămășiță în timpul de acum. Cu toate acestea, rămășița actuală nu se substituie rămășiței viitoare.
În Romani 11, Pavel pune și răspunde la două întrebări :
1 - A lepădat Dumnezeu pe poporul Său ? (11:1)
2 - S-au poticnit ei ca să cadă ? (11:11)
Prima întrebare se referă la faptul dacă Dumnezeu a lepădat pe poporul Său ca întreg. Pavel răspunde afirmând că astăzi există o rămășiță a harului, din care el însuși face parte (11:5).
A doua întrebare se referă la faptul de a ști dacă poporul "a căzut" de-o manieră permanentă, sau definitivă. Pavel răspunde printr-un "Nicidecum" (11:11). Apoi el explică mântuirea națională a lui Israel în viitor. Împlinirea citatului din Isaia 10 rămâne deci în așteptare.
8.3 Opțiunea 3
Ne rămâne deci opțiunea 3. Ceea ce nu a fost împlinit trebuie să fie încă. Această concluzie nu este doar sigură, ea este, de asemenea, confirmată în mod explicit în Biblie.
În Romani 11:11-32, Pavel opune - într-un mod repetat și precis - două faze ale istoriei lui Israel :
8.3.1 Faza 1
Faza 1 este perioada în cursul căreia Israel, în necredință, a respins pe propriul său Mesia. Ei au căzut, au fost împietriți, dar Dumnezeu a folosit decizia fatală a lui Israel ca o ocazie de a salva oameni din numeroase națiuni prin predicarea Evangheliei harului în dispensația noastră. Făcând aceasta, El provoacă la gelozie pe Israel, pentru ca ei să poată fi salvați, ca națiune, într-un timp ulterior. Aceasta este faza în care trăim noi, perioada creștină. Pavel folosește următoarele expresii pentru a caracteriza această fază actuală :
a - ei s-au poticnit (v. 11) și au fost lepădați (v. 15) ;
b - ramurile naturale ale măslinului au fost tăiate (v. 17) ;
c - ei au căzut (v. 22) ;
d - în necredință - nu au crezut (v. 23 ; cf. v. 30-31) ;
e - orbire (v. 25).
8.3.2 Faza 2
Faza 2 este momentul când, pentru Israel, ca națiune, mareea este în reflux (sau : vântul se întoarce). Pentru acest caz, Pavel folosește termenii următori - în contrast direct cu cei aplicați la faza 1 :
(i) - plinătatea lor (v. 12), primirea lor (v. 15) ;
(ii) - vor fi altoiți (v. 23-24) ;
(iii) - mântuiți de Salvatorul din Sion (v. 26) ;
(iv) - neevlavia îndepărtată de la Iacov (Israel) (v. 26) ;
(v) - vor fi obiecte ale îndurării (v. 31-32).
Faza 2 este restaurarea poporului Israel (sau a unei părți dintre ei), actualmente încă lepădați de Dumnezeu. Ea nu va putea să se producă decât după răpirea Bisericii creștine, iar aceasta pentru cel puțin trei motive :
8.3.2.1 Primul motiv
Pavel face referire la faza 2 ca la un eveniment viitor :
- "ce va fi primirea lor, decât viață dintre morți" (v. 15).
- de asemenea, vor fi altoiți (v. 23).
- orbirea parțială a lui Israel va fi până când va intra plinătatea națiunilor, și astfel că tot Israelul va fi mântuit" (v. 25-26).
Aceasta respinge ideea că restaurarea lui Israel a fost împlinită "spiritual" prin formarea Bisericii. Ea (restaurarea) nu a avut loc.
8.3.2.2 Al doilea motiv
Faza 2 este inițiată prin arătarea lui Hristos :
a - Salvarea lui Israel sub forma rămășiței este legată de venirea Salvatorului din Sion. Nu poate fi vorba despre întruparea și răstignirea lui Hristos, căci aceste evenimente erau deja trecute la momentul când Pavel a scris ; aceste evenimente au dus la împrăștierea lui Israel, și nu la strângerea lui ; ele au dus, de asemenea, la absența lui Hristos (Hristos în cer), și nu prezența Lui pe pământ.
b - Pavel afirmă că o împietrire parțială i s-a întâmplat lui Israel până va intra numărul complet al națiunilor (ne-iudei). Atât timp cât persoane dintre națiuni mai pot încă primi Evanghelia , faza 2 nu poate începe.
c - Restabilirea lui Israel va avea loc după răpirea Bisericii, căci numai atunci se va sfârși împietrirea iudeilor (ca națiune). Dumnezeu Se va îndrepta spre poporul Său pământesc și va forma rămășița. Aceasta rămășiță va fi apoi salvată de cel mai mare necaz atunci când Hristos Se va arăta în glorie (Rom. 11:26). Atunci va fi judecată lumea necredincioasă.
d - Salvarea rămășiței se va realiza la momentul căderii Asiriei (Isaia 10:22-34) și întemeierea domniei păcii (Isaia 11:1-10).
8.3.2.3 Al treilea motiv
Pe durata perioadei creștine nu a mai existat zidul de despărțire dintre iudei și națiuni - cei mântuiți alcătuiesc un singur trup ( 1 Cor. 12:13). Printre credincioși, separarea dintre credincioșii iudei și credincioșii dintre națiuni este anulată și deci inexistentă (Efes. 2:14-16). Prin urmare, Israel nu poate fi salvat ca națiune.
9 Concluzie
Faptul că trebuie să existe o rămășiță iudaică în timpul necazului cel mare nu este doar subînțeles în Cuvântul lui Dumnezeu (datorită legământului cu Avraam), - ci Cuvântul învață în mod expres.
Există astăzi o rămășiță a lui Israel (Rom. 11:5) alcătuită din credincioși de origine iudaică (precum Pavel, de exemplu). Ei fac parte din Biserică. Dar va exista, de asemenea, o viitoare rămășiță a lui Israel, alcătuită din iudeii care, după răpirea Bisericii, se vor întoarce la Dumnezeu prin credință. Aceasta nu poate să aibă loc decât după ce se sfârșește faza mântuirii națiunilor, adică atunci când va intra "plinătatea" națiunilor.
Această rămășiță va fi în contrast cu majoritatea necredincioasă a națiunii lui Israel, care vor urma pe Antihrist.
Această rămășiță va fi persecutată foarte mult și va aștepta mântuirea Domnului. Ea va fi salvată de Hristos, Salvatorul din Sion, care îi va izbăvi de vrăjmașii lor, în special de Asiria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu