temelia si adevarul

 

                   Înainte de a fi fost Avraam, Eu sunt - Ioan 8:58

     J. N. Darby

     1     A acționa sau gândi fără Dumnezeu duce la întuneric

     Iudeii erau cufundați, nu în adevărul sistemului lor, ci în simpla ignoranță de a acționa după aparențele prezente. Acesta este un principiu esențial și profund al erorii, la care trebuie să avem grijă - de a nu vedea pe Dumnezeu sau lucrurile conform gândirii Sale (ceea ce era tocmai punctul în discuție), ci gândurile omului în lucrurile lui Dumnezeu. De aici tocmai starea actuală a bisericii. Aceasta era marea chestiune dintre Isus și iudei, punctul în care Isus trebuia să fie recunoscut, și pe care se bazează credincioșia față de El, precum a Sa față de Tatăl Său, în această privință.

     Iudeii I-au zis deci : "Nu ai încă cincizeci de ani și l-ai văzut pe Avraam?". Au crezut că sensul este același, pentru că nu priveau dincolo de exterior. Dar, pe plan omenesc, raționamentul iudeilor era în general corect. Pe plan moral era în totul greșit, fără conștiință, deci fără Dumnezeu și fără ceea ce numai Dumnezeu poate învăța. Ei l-au redus (raționamentul) acum la punctul simplei umanități a lui Hristos - la punctul întunericului lor. Domnul nostru, ca adevăr, nu putea decât să dea lumina. " Înainte de a fi fost Avraam (să fie născut), Eu sunt". Voi nu cunoașteți existența Mea, Ființa Mea. "Adevărat, adevărat vă spun: Mai înainte de a fi fost Avraam, Eu sunt". Marele adevăr a fost spus, adevărul esențial, vital și etern, de care depinde totul, fără de care nu ar putea exista adevăr, nici venind la om, nici întoarcerea omului la Dumnezeu prin răscumpărare. Căci cum ar putea omul să fie restaurat prin ceea ce nu era ? Și acest lucru era adevărat pentru tot, în afară de Unul. Ar trebui țărâna să fie un răscumpărător ? Cu toate acestea, omul din țărână trebuia să fie răscumpărat.

     2     A crede că Isus era "Eu sunt"

     Marele adevăr a fost declarat. Nicio minciună nu i se putea împotrivi. Necesitatea existenței Mântuitorului a asumat nimicnicia tuturor celorlalte - ea nu poate fi falsificată, ci doar negată prin violență. Ei ar fi putut spune că aceasta era o blasfemie, și să ia pietre în râvna lor pentru Dumnezeu, respingând manifestarea Sa (Dumnezeu manifestat în Isus, n.t.). "Au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns și a ieșit din templu, trecând prin mijlocul lor; și astfel a plecat". Timpul nelegiuirii lor nu venise : ceasul Său nu venise. Dar ce circumstanțe ! și cu cine au discutat ! și ce adevăr ! îl credem noi ? Credem noi, spun, că Isus (un om ca noi, cu excepția păcatului) era "Eu sunt" ? Este spus totul, dacă credem că El a fost mort și viu din nou ; căci în aceasta este răscumpărarea, și prin aceasta trebuia El să treacă.

     Este adevărat, pur și simplu adevărat, centrul - minunat, minunat pentru noi - întregii manifestări a lui Dumnezeu și, pe bună dreptate, în gloria Sa pentru păcătoșii aleși ; minunat în binecuvântarea Sa pentru toți păcătoșii ; profund, neapărat profund, în condamnarea Sa a păcătoșilor orbi care L-au respins. "Și cu adevărat, mare este taina evlaviei: Dumnezeu S-a arătat în carne, a fost îndreptățit în Duh, a fost văzut de îngeri, a fost predicat între națiuni, a fost crezut în lume" (1 Tim. 3:16) - și, chiar mai minunat, "înălțat în glorie". Astfel, în ce privește adevărul esențial, El era "Eu sunt".

     3     Adevărul speranțelor și baza promisiunilor sunt în "Eu sunt"

     În acel moment, în ceea ce privește dispensația, lucrul astfel revelat, sau mai degrabă discutat cu iudeii, este subiectul din Ioan 8. Domnul este prezentat ca lumina lumii ; ca Fiul Omului înălțat ; tot timpul ca Fiul în puterea vieții, în Persoană ca Fiu, până la această mare revelație de "Eu sunt" : adevăr real și împlinit al tuturor speranțelor iudaice, și baza tuturor promisiunilor comune, și aceasta ca și Cuvânt, și prin Cuvânt - caracteristică esențială. Nu știu nimic care să-mi fi uimit mai mult duhul meu ca această revelație a lui "Eu sunt", sau gândul real că Isus ar putea spune "Eu sunt" ; conexiunea acestor posibilități neschimbabile (pentru om), și succesiunea în care toate acțiunile lui Dumnezeu sunt prezentate ca împlinite în El, în timp ce El a rămas cu adevărat Dumnezeu ; și totuși El a putut spune "Fiul Omului, care este în cer". 

4     "Eu sunt", criteriul cheie al credinței

     Cât este de evident că numai darul credinței ar putea, cel puțin într-un singur punct, să înțeleagă sau să cunoască adevărul în Persoana lui Isus ! în timp ce,  prin perfecțiunea manifestării Sale în carne, fiecare suflet a fost pus sub responsabilitatea de a-L primi ca adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu, Dumnezeul nostru, în dragoste. Faptul general și pătrunzător, "Eu sunt", Cuvântul atotcuprinzător, trebuie să încheie imediat orice controversă. Trebuie să fim ori împotrivitori, ori să ne închinăm înaintea tronului lui Dumnezeu. Trebuie să fim cu admirație față de Isus. Așa cum se spune : "Sărutați pe Fiul" (Ps. 2:12). Doamne Isus! ce fel de supunere este aceasta pe care Ți-o datorăm ? Am auzit de Tine cu auzul urechii; dar acum ochii noștri Te văd, ne este rușine de noi înșine (Iov. 42). Oh ! putem vedea aceasta în Isus ? L-am văzut noi ? Nimeni nu-L poate vedea în afară de El. Numai în El este adevărul. Desigur, ar trebui să mutăm munții dacă am crede aceasta : totuși acesta este un simplu adevăr.

     5     Însemnătatea infinită a revelației lui "Eu sunt". Baza odihnei, subiect de              adorare

     Gândește la aceasta, suflete al meu ! Isus, pe care îl cunoști, acest străin față de lume printre ai Săi, El este "Eu sunt". De acum înainte, să fim morți față de toate, în afară de aceasta. Eu sunt într-adevăr incapabil să mă exprim. Citesc și vorbesc cu Isus, Îl privesc pe Isus în căile Sale, ca Slujitor, și iată că El, El Însuși, este "Eu Sunt", cu care sunt, a cărui cale o urmez, al cărui har îl ador. Hristos este unirea acestor lucruri : Om, omul respins, pe care-L privesc acum cu o simpatie foarte recunoscătoare, și iată prezența lui Dumnezeu ! Cât de mult coboară aceasta gândurile, experiențele, judecățile și noțiunile oamenilor ! Acolo era perfecțiunea lui Dumnezeu - Dumnezeu respins de oameni. Cu ce ar putea corespunde sau am putea pune alături de aceasta ? Să fie aceasta experiența mea. Glorie Dumnezeului Preaînalt. Amin. Totuși, pentru mine, este Isus ; într-adevăr, este "Eu sunt". Pe aceasta mă odihnesc, în aceasta rămân, la aceasta mă întorc. Aceasta este totul în toți. Nu pot decât să tac, dar aș vrea să spun ceea ce nicio limbă nu poate rosti și ceea ce niciun gând nu poate concepe dinainte. Aceasta este ceea ce vom învăța și în care vom crește totdeauna - și care ne va depăși mereu, căci aici este Dumnezeu revelat în Numele Său esențial de existență - Dumnezeu revelat în om, în Isus ! Îl cunosc, sunt familiar cu Isus, mă simt acasă cu Dumnezeu, Îl onorez pe Tatăl în El, și El este una cu și în Tatăl, da, mă bucur s-o fac (să-L onorez, n.t.). Dar spun, credem aceasta ?

     Eu cred toate acestea, și totuși, ca să zic așa, nu cred nimic. Eu sunt ca nimic în gândirea aceasta, dar viu pentru totdeauna prin ea, binecuvântat să fie Dumnezeu și Numele Lui. Toți Îl vor lăuda astfel. Da, Doamne Isuse, Dumnezeu Preaînalt, așa va fi. Doamne Isuse ! Tu ești "Eu sunt", Tu ești "EU SUNT" ; totuși Tu ai luat copilașii în brațele Tale ; totuși Tu ai suferit, ai murit și ai fost în groapa oribilă - da, pentru păcatele noastre ! Eu cunosc deci ispășirea : Știu că păcatele nu-mi mai sunt imputate, că sunt împăcat cu Dumnezeu și că Dumnezeu este Cel care împacă.