Isus, Omul durerilor - Isaia 53:3
Erns-August Bremicker
"El era disprețuit și părăsit de oameni, om al durerilor și obișnuit cu suferința și ca unul de care îți ascunzi fața; era disprețuit și noi nu L-am prețuit" (Isaia 53:3).
1 Descris mai dinainte de către profeți
Capitolul 53 din profetul Isaia ne prezintă pe Domnul nostru, într-o imagine impresionantă, ca pe un slujitor suferind, disprețuit și părăsit de oameni, om al durerilor și obișnuit cu suferința. Petru ne amintește că profeții nu au vorbit numai de gloriile lui Mesia în Împărăția Sa, ci și de suferințele pe care le-a îndurat înainte de acestea (1 Petru 1:11). Drumul Său a fost un drum "de suferințe spre glorie" - după cum Îl prefigurează viața lui Iosif.
Simțim că suntem pe un "pământ sfânt" în acest capitol unic. Nu putem să ne apropiem decât cu prudență și respect de afirmațiile inspirate de Duhul Sfânt cu privire la Domnul nostru. În acest duh ar trebui să fie înțelese și meditate următoarele reflecții asupra anumitor detalii despre Omul durerilor.
2 Versetul 3 din Isaia 53
1 - El a era disprețuit : Cel care este disprețuit nu este prețuit. Nu este onorat. Este exact ceea ce oamenii - în acest v. 3, mai ales mai-marii poporului Israel - au făcut lui Hristos. Lui Îi aparținea toată cinstea. El a venit ca Împărat al poporului Său. Totuși nu L-au cunoscut. Căpeteniile poporului nu L-au vrut. Nu doar că nu L-au băgat în seamă, dar L-au disprețuit, așa cum nu a fost disprețuit niciun om mai înainte. Nu au ezitat să-L trateze ca pe un "mâncător și băutor". Ba mai mult, L-au declarat ca păcătos, pe El care n-a făcut niciodată un singur păcat (Ioan 9:24), și L-au acuzat ca fiind născut din curvie (Ioan 8:41).
2 - El era părăsit : Niciodată un om nu a fost atât de izolat și neînțeles ca Domnul nostru. Deși mulțimile Îl înconjurau în fiecare zi și că ucenicii Săi au împărțit totul cu El mai bine de trei ani, El era totuși un străin ceresc. Oamenii nu L-au înțeles iar ucenicii Săi nu au pătruns în gândurile Sale. Când El vorbea că va fi răstignit la Ierusalim, ei nu au înțeles. Acest lucru a fost și mai mult cazul conducătorilor spirituali ai poporului. Ei ar fi trebuit să știe, din Vechiul Testament, cine era El. dar nu au vrut să-L recunoască. Nu au vrut să-L primească. Psalmistul folosește trei imagini din lumea animală pentru a ne face să înțelegem puțin mai bine singurătatea Lui : "Am ajuns ca un pelican din pustiu, sunt ca o cucuvea din dărâmături. Veghez și sunt ca o pasăre singuratică pe un acoperiș" (Ps. 102:6, 7).
3 - El era omul durerilor : durerile pe care Domnul nostru le-a îndurat din partea oamenilor au fost în sufletul și în trupul Său. Tot drumul Său a fost impregnat de astfel de dureri pe care oamenii I le-au provocat, în mare parte în mod conștient. Punctul cel mai culminant și trist a fost ceea s-a întâmplat în jurul crucii, atunci când oamenii nu au ratat nicio ocazie în a-L chinui. Aceasta a venit de la poporul Său precum și de la soldații romani. Iudeii și oamenii dintre națiuni și-au revărsat toată răutatea lor asupra Lui. L-au lovit, biciuit, țintuit pe cruce. L-au acoperit cu ocară și batjocuri. Domnul nostru a îndurat toate acestea fără să Se apere. Dimpotrivă, atunci când era pe cruce, chiar S-a rugat pentru vrăjmașii Săi (Luca 23:34).
4 - El era obișnuit cu suferința : durerea face rău. Suferința deprimă (mâhnește, descurajează, întristează, n.t.). A fi obișnuit cu suferința înseamnă că ea era un element central în viața Sa. El nu a suferit doar din când în când, ci întreaga Sa viață a fost o viață de suferință. Cu siguranță, facem deosebire între suferințele ispășitoare ale Mântuitorului datorită păcatului (1 Petru 3:18) și cele provocate de oameni. Suferințele ispășitoare sunt limitate la cele trei ceasuri de întuneric. Doar atunci El a suferit "pentru păcate". Dar în ce privesc suferințele provocate de oameni, întreaga Sa viață a fost impregnată. El era gata să îndure aceste suferințe pentru a ne lăsa un exemplu (1 Petru 2:21).
5 - El era ca unul înaintea căruia îți ascunzi fața : Cel care se îndepărtează de cineva ascunzându-și fața, semnalează că nu vrea să aibă nimic de-a face cu acea persoană, și că îi refuză orice ajutor. Atunci când Domnul nostru avea nevoie (să fie ajutat , încurajat, sprijinit, n.t.), nimeni nu a vrut să aibă de-a face cu El ! Persoanele cărora El le-a făcut numai bine, s-au îndepărtat de El. Chiar au cerut moartea Lui prin strigăte mari. Pentru dragostea Sa, a secerat ură, ostilitate și lepădare. Niciodată vreun om nu a făcut atât de mult pentru alții ca El, și nu a personificat atât de mult "bunătatea și dragostea de oameni a lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru" (Tit 3:4). Și tocmai El a fost Cel care a trebuit, în cele din urmă, să vadă oamenii ascuzându-și fețele de El.
6 - El era disprețuit : Este repetat de două ori că El era disprețuit. Dar acum, nu mai este vorba doar de mai-marii poporului (conducătorii spirituali), ci este spus de-o manieră generală. Aproape toți cei care au avut de-a face cu El în timpul răstignirii L-au tratat cu dispreț. În loc de onoare, de a-L încorona și de a se pleca înaintea Lui, nu au avut decât batjocuri față de El. L-au încoronat cu o cunună de spini și L-au țintuit pe o cruce.
7 - Noi nu L-am prețuit : A nu prețui deloc pe cineva, înseamnă a-l evita complet, a face ca și cum nu ar exista. Este extrem de dureros să experimentezi așa ceva. Pentru Domnul nostru, aceasta era o realitate amară. În timp ce El era Creatorul, creaturile Sale L-au ignorat și L-au tratat ca pe nimic. Ceea ce I-au dat, a fost o cruce. Apoi au vrut să-L înmormânteze "dându-I o groapă împreună cu cei răi". Dar Dumnezeu a făcut ca El să fie "cu cel bogat în moartea Lui" (Isaia 53:9).
Este izbitor de constatat că este prima dată când cuvântul "noi" este folosit în acest verset ("noi nu L-am prețuit"). Este ceea ce va mărturisi rămășița iudaică în zilele viitoare, atunci când își vor da seama că acesta era Mesia pe care ei l-au ignorat în mod asemănător în acel timp.
3 Pentru viitor
Suntem recunoscători că suferințele Domnului nostru aparțin de trecut. El a fost un Om al durerilor, obișnuit cu suferința. Acum, El este înconjurat de glorie : "Mare este gloria lui în mântuirea Ta; L-ai îmbrăcat cu strălucire și măreție. Căci L-ai rânduit pentru totdeauna spre binecuvântări, L-ai umplut de bucurie înaintea feței Tale" (Ps. 21:5, 6). Astfel, noi Îl vedem acum cu ochii credinței, și ne bucurăm de faptul că Dumnezeu L-a ridicat și înălțat - pe El, slujitorul care altădată a suferit. El este acum înălțat foarte sus (Isaia 52:13). În același timp, Îl așteptăm să-L vedem "față-n față". El va primi atunci toată onoarea care I-a fost refuzată aici jos, pe pământ.
"Iată, Robul Meu va prospera (sau "va lucra cu înțelepciune"); va fi înălțat și va fi ridicat și va fi foarte sus" (Isaia 52:13).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu