Translate

vineri, 24 ianuarie 2020




                  Dumnezeul Razbunarilor - Dumnezeul Dragostei
                                                              Psalmul 94:1 - 1 Ioan 4:16


     Arend Remmers


     1     Intrebare :

     1.1     Aparenta incompatibilitate intre Ps. 94:1 si 1 Ioan 4:16

     Multe pasaje din Vechiul Testament vorbesc de razbunarea lui Dumnezeu asupra vrajmasilor Sai. Din contra, Noul Testament ne invata ca Dumnezeu este dragoste. Astfel, in primul din pasajele citate mai sus este spus : "Dumnezeul razbunarilor, Doamne, Dumnezeul razbunarilor, sa se arate stralucirea Ta!", in timp ce in al doilea, citim : "Si noi am cunoscut si am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu fata de noi. Dumnezeu este dragoste; si cine ramane in dragoste ramane in Dumnezeu, si Dumnezeu in el". Cum se impaca aceste afirmatii ?


     2     Raspuns :

     2.1     Razbunarea lui Dumnezeu si in Noul Testament

     Nu este vorba de diferente intre Vechiul Testament si Noul Testament, ca si cum am avea de-a face cu un Dumnezeu diferit. Noul Testament, unde ne este aratata dragostea lui Dumnezeu in perfectiunea ei, vorbeste, de asemenea, de razbunarea lui Dumnezeu. Este ceea ce gasim in cele doua pasaje din Romani 12:19 si Evrei 10:30, care citeaza si unul si altul versetul din Deutoronom 32:35 : "A Mea este razbunarea, Eu voi rasplati, spune Domnul". Acest fapt este intotdeauna adevarat.


     2.2     Sfintenia lui Dumnezeu, serafimii din Isaia 6

     Intreaga Scriptura ne prezinta cele doua atribute ale Dumnezeului Atotputernic si Suveran : "Dumnezeu este lumina" si "Dumnezeu este dragoste" (1 Ioan 1:5 ; 1 Ioan 4:8, 16). Faptul ca Dumnezeu este lumina se traduce prin sfintenia Sa care nu poate avea nicio comuniune cu raul, cu pacatul. De aceea, serafimii din Isaia zic : "Sfant, Sfant, Sfant, este Domnul ostirilor", la fel si cele patru animale (fapturi vii, n.t.) din Apocalipsa 4:8 : "Sfant, Sfant, Sfant este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era si care este si care vine".


     2.3     Hristos executand judecata asupra vrajmasilor Sai, ca urmare a sfinteniei lui Dumnezeu si a dreptatii Sale perfecte

     Sfintenia lui Dumnezeu se va manifesta intr-o zi peste tot pamantul prin exercitare unei dreptati perfecte, atunci cand Hristos, la venirea Sa, va executa judecata asupra vrajmasilor Sai. Credinciosii din acele timpuri inca viitoare, asteptand aratatrea lui Hristos, se vor ruga pentru dreapta judecata a vrajmasilor lor. Este ceea ce exprima pasajul Psalmului 94 citat mai sus. Noul Testament vorbeste, de asemenea, de aceste judecati : "Caci acestea sunt zile de razbunare, ca sa se implineasca toate cele scrise" (Luca 21:22). Sfintenia lui Dumnezeu se va manifesta in dreapta judecata a celor pacatosi care n-au vrut sa vina la El si la Fiul Sau. Ei "vor suferi pedeapsa, pieirea eterna de la fata Domnului si de la gloria puterii Sale" (2 Tes. 1:9).


     2.4     Dumnezeu are o oroare sfanta fata de rau

     Dumnezeu este dragoste, dar exista, de asemenea, pasaje care ne spun ca Dumnezeu uraste ceva sau pe cineva. "Domnul cerceteaza pe cel drept si pe cel rau; si sufletul Sau il uraste pe cel care iubeste violenta" (Ps. 11:5 ; conf. Ps. 5:5). El are "ochii prea curati ca sa vada raul", si S-ar tagadui pe Sine Insusi daca ar lasa raul nepedepsit (Hab. 1:13). Aceasta ura nu este deci un sentiment negativ, ci o oroare sfanta pe care o are Dumnezeu fata de tot ceea ce este rau si care se opune Lui. Aceasta oroare fata de rau era, de asemenea, si la David : "Sa nu-i urasc eu, Doamne, pe cei care Te urasc si sa nu-mi fie scarba de cei care se ridica impotriva Ta? Ii urasc cu o ura desavarsita; sunt vrajmasi pentru mine" (Ps. 139:21, 22).


     2.5     Ura ca expresie a constientei sfinteniei lui Dumnezeu

     Numai in aceasta lumina putem intelege cuvintele Domnului Isus : "Daca vine cineva la Mine si nu-si uraste tatal, si mama, si sotia, si copiii, si fratii, si surorile, si chiar propria sa viata, nu poate fi ucenic al Meu" (Luca 14:26). Intr-un pasaj asemanator, Isus a zis : "Cine iubeste pe tata sau pe mama mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine; si cine iubeste pe fiu sau pe fiica mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine" (Mt. 10:37). Compararea acestor pasaje arata clar ca aici nu este vorba de sentimente rele sau necontrolate. Ura este expresia constientei sfinteniei lui Dumnezeu si a ororii Sale fata de rau. Daca rudele apropiate ar impiedica un credincios sa-L urmeze pe Domnul, trebuie sa aiba in vedere ca atitudinea lor ar fi expresia unei iubiri mai mari pentru om decat pentru Domnul. Un crestin fidel va ura tot ceea ce tinde sa-l indeparteze de pe calea de a-L urma pe Isus.


     2.6     Dragoste in Dumnezeu ; manifestastarea dragostei in Fiul Sau ; credinciosul devine un copil al lui Dumnezeu si manifesta aceasta dragoste

     Dar Dumnezeu nu este numai lumina, El este si dragoste. Din toata eternitatea, a existat aceasta dragoste perfecta intre Dumnezeu Tatal si Dumnezeu Fiul, dupa cum Domnul Isus Insusi a spus : "M-ai iubit mai inainte de intemeierea lumii" (Ioan 17:24). De asemenea, vedem dragostea lui Dumnezeu pentru Israel, poporul Sau pamantesc : "Pentru ca Domnul v-a iubit si pentru ca El tine juramantul pe care l-a jurat parintilor vostri, de aceea v-a scos Domnul cu mana tare si v-a rascumparat din casa robilor, din mana lui Faraon, imparatul Egiptului" (Deut. 7:8). Dragostea lui Dumnezeu s-a aratat intr-un mod desavarsit in darul Fiului Sau : "Caci atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat L-a dat pe singurul Sau Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata eterna" (Ioan 3:16). In acest dar, adevarul ca "Dumnezeu este dragoste" a fost confirmat la cea mai inalta treapta a sa, fata de toate fiintele omenesti. Oricine primeste dragostea lui Dumnezeu si crede in Fiul Sau devine un copil al lui Dumnezeu. "Vedeti ce dragoste ne-a daruit Tatal: sa fim numiti copii ai lui Dumnezeu" (1 Ioan 3:1). Si iata consecinta practica : "Preaiubitilor, daca asa ne-a iubit Dumnezeu, suntem datori sa ne iubim si noi unii pe altii. Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata; daca ne iubim unii pe altii, Dumnezeu ramane in noi si dragostea Lui este implinita in noi" (4:11, 12)


     2.7     Nicio contradictie intre dragostea si dreptatea lui Dumnezeu. Solemnitatea judecatii definitive

     Intre dragostea si dreptatea Dumnezeului suveran (si prin urmare, intre dragostea Sa si razbunarea pe care El va trebui s-o execute) nu este nicio contradictie. Ambele sunt adevarate. Dragostea Lui se intinde fata de toti oamenii din toate perioadele istoriei lumii. Dar in dreptatea Sa, Dumnezeu pedepsete - sau va pedepsi - pe cei care Il resping in mod constient sau se razvratesc impotriva Lui. Este adevarat ca, in timpul harului, aceasta judecata nu este in general actuala. O astfel de judecata a avut loc de multe ori in perioada Vechiului Testament, si Dumnezeu a intervenit direct in evenimentele lumii (la potop, la nimicirea Sodomei si Gomorei, etc.). Aceasta va avea loc, de asemenea, la aratarea lui Hristos, si va fi la fel in Milenium, unde toti pacatosii vor fi judecati imediat (Mt. 25:31-46 ; Ps. 101:8 ; Is. 66:24). In ce priveste eternitatea, judecatat definitiva va fi pronuntata inaintea tronului mare si alb, acolo unde se vor prezenta toti oamenii care L-au refuzat pe Hristos si pe Dumnezeu, in timpul vietii lor. Ei vor fi aruncati pentru eternitate in iazul de foc, intr-o departare definitiva de prezenta lui Dumnezeu (Apoc. 20:11-15). Adevar groaznic de solemn !

   

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze