temelia si adevarul

                        Eclesiastul si Raspunsurile Noului Testament

                                                                                   - III -

     Georges André

     4     A se bucura de viata

     De mai multe ori, Predicatorul isi pune intrebarea : "Ce folos are omul din toata truda lui?" In cadrul cartii sale, aruncandu-si privirile spre ceea ce se face "sub soare", ajunge, din capitol in capitol, la aceasta concluzie : "Nu este nimic mai bun pentru om decat sa manance si sa bea si sa-si faca sufletul sa se bucure de truda lui" (2:24). El stie ca Dumnezeu a facut toate lucrurile frumoase "la timpul lor" si ca ele sunt trecatoare. Dar concluzia lui ramane : "Am inteles ca nu este nimic mai bun pentru ei decat sa se bucure si sa faca bine in viata lor; si, de asemenea, ca fiecare om sa manance si sa bea si sa vada binele in toata truda lui" (3:12 si 13).

     Dupa ce a vazut suferintele si asupririle, amintind chiar si respectul fata de Dumnezeu, nu are alta cale de iesire decat : "Iata ce am vazut bun si frumos: ca omul sa manance si sa bea si sa vada binele in toata truda lui cu care se trudeste sub soare, in toate zilele vietii lui pe care i le-a dat Dumnezeu; pentru ca aceasta este partea lui" (5:18).

     Mai departe, el ne da diferite sfaturi, indicand lucruri care valoreaza mai mult decat altele (cap. 7); aminteste chiar faptul ca Dumnezeu va judeca pe fiecare; dar el nu ajunge decat la aceeasi concluzie : "si am laudat bucuria, pentru ca nu este nimic mai bun pentru om sub soare decat sa manance si sa bea si sa fie vesel; pentru ca aceasta va ramane cu el din truda lui in zilele vietii lui pe care i le-a dat Dumnezeu sub soare" (8:15).

     Aceasta bucurie materiala, trecatoare, egoista, este ea cu adevarat "viata" ? Sa ne amintim ca acest cadru trasat de Eclesiastul nu reprezinta, strict vorbind, experientele personale ale lui Solomon, ci, cele ale omului lasat la dispozitia sa cu capacitatile sale naturale, fara revelatie, si care, aruncandu-si privirile in jurul lui, trage o concluzie despre viata. Nu este aceasta concluzia multor oamneni din jurul nostru ? Doresc ei altceva decat sa manance bine, sa bea bine, sa se bucure, sa se distreze ? Ar trebui sa ne mire atata tristete profunda, gol, nemultumire, "desertaciune si goana dupa vant" ?

     Altii, in numar mult mai mic, vor cauta, in ascetism (retrasi in singuratate, calugarie, n.t.), solutia vietii. Astfel, ei cred ca o vor dobandi prin merite. Lipsindu-se de bunavoie de toate bucuriile pamantesti, este aceasta viata ?

     4.1     Ce ne spune Noul Testament ? Pe plan pamantesc

     Daca cineva vrea sa "iubeasca viata" si sa "vada zile bune", Petru ( 1 Pet. 3:10 la 11), ne atentioneaza despre trei pericole :

     - "sa-si pazeasca limba de rau si buzele de a rosti viclenie" : cata vorbire de rau si calomnie nu au produs ele ! cate consecinte dureroare au adus minciuna si viclenia !

     - "sa se abata de la rau si sa faca binele" : fiecare zi, fiecare ora, aduce pentru crestin o cruce; el are discernamantul binelui si raului, chiar mai bine decat omul natural; nu trebuie sa veghem cu grija, in viata de zi cu zi, sa ne abatem de la rau si sa facem binele ?

     - "sa caute pacea si s-o urmareasca", ne aminteste de indemnul Domnului Isus : "Ferice de cei care fac pace". El este repetat in Evrei : "Urmariti pacea cu toti" (12:14), si la Romani : "Atat cat depinde de voi, traind in pace cu toti oamenii" (Rom. 12:18). A cauta pacea si a o urmari, in cercul familiei si al prietenilor, in sanul familiei lui Dumnezeu, printre colegii de munca si cei cu care suntem in contact zilnic - nu este acesta un mijloc de a "vedea zile bune" ? Cate lacrimi sunt varsate ca urmare a disputelor, contrazicerilor, geloziei ! 

     Petru ne arata ce ne face sa vedem zile bune; apostolul Pavel, in pasajul pe care l-am vazut in capitolul precedent, subliniaza din partea lui : "Dumnezeu, care ne da toate din belsug, ca sa ne bucuram de ele" (1 Tim. 6:17). "Toate", despre care este vorba aici, sunt bunuri, din context, pamantesti. Nu trebuie sa primim cu multumire toate binefacerile pe care Dumnezeu le seamana pe drumul nostru ? Bucuriile familiei, ale caminului - daca El ne da fericirea de a intemeia unul - bucuriile prieteniei si ale legaturilor din sanul familiei lui Dumnezeu; bucuriile pe care le gasim in natura, in observarea frumusetilor Sale (nu a zis Domnul Isus ucenicilor Sai : Priviti crinii campului ? Impreuna cu ei a trecut prin lanurile de grau coapte; i-a indemnat, de asemenea, sa priveasca pasarile); bucuria de a cunoste si de a invata; bucuria de a avea sanatate, putere, pe care ni le da Dumnezeu.

                               Numarati binefacerile lui Dumnezeu !

                               Veti vedea, in adorare,

                               Cat de mare este numarul lor. 

     Dar pentru a ne bucura cu adevarat de aceste binefaceri, trebuie sa punem 1 Timotei 6 in legatura cu Romani 8:32 : "El, care, in adevar, nu L-a crutat pe propriul Sau Fiu, ci L-a dat pentru noi toti, cum nu ne va darui, de asemenea, toate impreuna cu El?" Fara indoiala, "toate" din Romani 8 merg mult mai departe decat "toate" din 1 Timotei 6; dar principiul ramane : Dumnezeu ne da "toate". Cum o face ? "Impreuna cu El" ! Iata marele secret al crestinului. El poate sa se bucure cu multumire de tot ceea ce primeste din mana lui Dumnezeu, deoarece el se bucura impreuna cu Domnul Isus.

     Apostolul Pavel precizeaza, in epistola sa catre Filipeni, cateva trasaturi ale acestor "toate" : "toate cele adevarate,... vrednice de respect,... drepte,...curate,...vrednice de iubit,...vorbite de bine,...la acestea ganditi" (Filip. 4:8). O astfel de enumerare exclude bucuriile necurate ale lumii, atat de des stricate de pacat; toate cele de care nu putem avea parte "impreuna El". Daca trebuie sa mergem intr-un astfel de loc pentru a ne simti bine impreuna cu lumea, am mers noi acolo cu adevarat "impreuna cu Domnul", am primit din mana lui Dumnezeu pretinsa bucurie pe care credem ca am gasit-o acolo ?      Astfel, pe acest teren (cadru) total pamantesc sa ne amintim ca Noul Testament nu ne cere sa respingem, sa dispretuim astfel de bucurii (nu bucuriile necurate ale lumii, acestea trebuie respinse, n.t.); dimpotriva, ne invita sa ne bucuram ca venind din mana lui Dumnezeu, a ne bucura impreuna cu Isus; dar, de asemenea, trebuie sa ne amintim ca luam, intr-un fel, aceasta bucurie ca "in trecere"; partea reala a inimii noastre se afla in alta parte. Aceasta nu ne va impiedica, pe parcursul drumului, sa culegem spice si flori pe care, in bunatatea Sa, Dumnezeu le-a pus acolo, pentru ca impreuna cu multumirea sa gasim acolo si bucuria.

    Si mai ales ne vom aminti de cuvantul apostolului : "Fiind multumiti cu ce aveti in prezent" (Ev. 13:5). In 1 Timotei 6:8, Pavel subliniaza : "Avand hrana si imbracaminte, vom fi multumiti", ecoul Eclesiastului, care deja declarase : "Mai bine un pumn plin de pace decat amandoua mainile pline de truda si goana dupa vant" (4:6). Sa primim cu multumire din mana lui Dumnezeu binefacerile cu care El ne umple; si mai ales, sa fim multumiti de ceea ce El ne da, fara sa ne lasam tarati in aceasta cursa nesatioasa, de care Predicatorul ne aminteste atat de des ca este goana dupa vant.

     4.2     Bucuria spirituala

     Credinciosul are o sursa de bucurie mult mai profunda, mult mai inalta decat toate cele ale Eclesiastului : bucuria spirituala de care apostolul putea sa le spuna filipenilor : "Bucurati-va totdeauna in Domnul! Din nou voi spune:bucurati-va!" (4:4).

     Bucurie care isi are, de asemenea, sursa ei in Duhul Sfant : "roada Duhului", Gal. 5:22; "dreptate si pace si bucurie in Duhul Sfant, Rom. 14:17.

     Bucuria decurge din credinta, dupa cum ne spune Romani 15:13 : "Si Dumnezeul sperantei sa va umple cu toata bucuria si pacea, in credinta". Este imposibil sa ne bucuram daca purtam toate ingrijorarile si greutatile noastre, in loc sa le depunem in pace pe inima unui Tata care ne iubeste; asteptandu-L, ne putem bucura atunci de tot ceea ce Duhul Sau ne face sa gasim in Hristos.

     4.3     Ocazii de bucurie spirituala

     Dintre multe pasaje, sa luam cateva exemple de surse practice de bucurie spirituala.

     In capitolul precedent am intalnit deja bucuria de a darui.

     Cea mai mare bucurie a unui tanar crestin este de a fi mantuit : "Iata, va aduc o veste buna, de mare bucurie,...astazi, in cetatea lui David, vi S-a nascut un Mantuitor, care este Hristos Domnul" (Luca 2:10 la 11). Atunci cand Filip a mers intr-o cetate a Samariei, si cand sufletele s-au intors la Domnul, "a fost o mare bucurie in cetatea aceea". Cand, putin mai tarziu, l-a intalnit pe famen pe drumul pustiu care mergea de la Ierusalim la Gaza, i-a vorbit despre Isus, si dupa ce l-a botezat l-a parasit, "famenul si-a continuat drumul bucurandu-se" (Fapte 8:39).

     Ce bucurie de a aduce suflete la Domnul ! Poate ca ne va folosi ca un instrument, printre multi altii, pentru a o face, sau ne face martori la nasterea divina intr-un suflet. Este refrenul minunat din Luca 15 : "Bucurati-va impreuna cu mine, pentru ca mi-am gasit oaia pierduta!"...Bucurati-va impreuna cu mine, pentru ca mi-am gasit drahma pe care o pierdusem"... Trebuia sa ne veselim si sa ne bucuram, pentru ca acest frate al tau era mort si a inviat, si era pierdut si a fost gasit". De mai multe ori, apostolul, vorbind de cei care au fost adusi la Domnul prin el, ii va numi : "Bucuria si cununa mea".

     Bucurie, de asemenea, de a sluji pe Domnul si pe ai Sai. Cei saptezeci s-au intors cu bucurie. Chiar daca Isus le spune ca numele lor sunt scrise in ceruri, este o mare bucurie de a-L sluji, ramane faptul ca aceasta prima experienta de slujire i-a umplut de bucurie.

     Bucuria rugaciunii ascultate din Ioan 16:24. A aduce cererile noastre inaintea lui Dumnezeu, ne pastreaza inimile si gandurile in pace. Dar a vedea rugaciunea ascultata, ne umple de bucurie.

     Mai presus de toate, bucuria comuniunii cu Hristos. Comuniune individuala in ascultare si dependenta, partea mladitei atasate de vita (Ioan 15:11), bucurie minunata, cea a Domnului Insusi, care i-a invatat aceste lucruri pe ucenicii Sai, pentru ca "bucuria Mea sa fie in voi". Bucuria comuniunii fratesti, individuala sau colectiva. Scriind la sfarsitul carierei sale insotitorului sau, care a calatorit si a suferit impreuna cu el atatia ani, Pavel putea sa-i spuna lui Timotei : "Dorind mult sa te vad...ca sa ma umplu de bucurie" (2 Tim. 1:4). Ce bucurie sa revada un prieten in Domnul, cu care a umblat pe cale. Bucurie, de asemenea, de a fi impreuna in jurul Domnului, in special in adorare unde Il contemplam in moartea si in invierea Sa. Experienta de neuita a ucenicilor care, in seara celei dintai zile a saptamanii, atunci cand Isus le-a aratat mainile si coasta Sa, "s-au bucurat, vazandu-L pe Domnul" (Ioan 20:20).

     Bucurie profunda, de asemenea, in contemplarea Domnului Insusi. Apostolul Ioan aminteste cu emotie, o seara din viata sa, cand L-a vazut cu ochii sai, L-a contemplat, L-a atins cu mainile sale; el a vrut sa faca parte si celor credinciosi de tot ce a vazut si auzit, pentru ca ei sa aiba comuniune cu apostolii care au trait ci Isus : "Va scriem aceste lucruri, ca bucuria voastra sa fie deplina". Aceasta bucurie nu este de fapt partea exclusiva a celor care au trait cu Domnul; Petru ne spune : "Crezand in El, desi acum nu-L vedeti, va bucurati mult, cu bucurie de nespus si glorioasa" (1 Pet. 1:8). Prin credinta, Il vedem pe Isus in viata Lui pe pamant, asa cum evanghelistii ni-L prezinta; Il vedem umbland, rugandu-Se, intrand in sinagoga, mergand de-a lungul marii, stapanind peste valuri, sau asezandu-Se obosit de calatorie pe marginea unei fantani, - toate acestea umplu inima de o bucurie profunda; contemplandu-L in glorie, suntem transformati in chipul Sau (2 Cor. 3:18). Ce mangaiere pentru ucenici care vedeau cu tristete pe Domnul Isus mergand la cruce, atunci cand le-a spus, vorbind despre invierea Lui : "Va voi vedea din nou si inima voastra se va bucura si nimeni nu va lua de la voi bucuria voastra" (Ioan 16:22). Viziune totdeauna actuala, si astazi, pentru credinta.

     In final, bucurie in speranta venirii Domnului, despre care Romani 12:12 ne spune : "In speranta, bucurandu-va". Apostolul ii va aminti lui Tit de "fericita speranta" care este inaintea noastra (Tit 2:13).

     Bucurie suprema, care va fi partea noastra la intoarcerea lui Hristos : "La descoperirea gloriei Sale sa va bucurati cu mare bucurie (lit. "sarind de bucurie"!)" (1 Pet. 4:13). Slujitorul credincios va auzi glasul Domnului zicand : "Intra in bucuria Stapanului tau"; si corul ceresc va rasuna : "Sa ne bucuram si sa ne veselim si sa-I dam glorie, pentru ca nunta Mielului a venit" (Apoc. 19:7).

     Si mai profunda, este bucuria pe care numai crestinul o poate cunoaste, bucuria in suferinta : suferinte prin imprejurarile diferite ale vietii, Iacov 1:2 ; suferinte pentru Domnul, 1 Petru 4:13. Crestinul poate sa se bucure intotdeauna. De ce ? Fiindca el se bucura "in Domnul".

     Iata secretul tuturor bucuriilor pe care le-am vazut. De aceasta simpla bucurie pamanteasca, cuprinsa in "toate", pe care Dumnezeu ni le da din belsug, ne putem bucura cu adevarat numai "impreuna cu El". Impreuna cu Hristos ne bucuram de bucuria mantuirii, a noastra sau a celorlalti; in slujire, in comuniune, in strangere laolalta, inima noastra se bucura "impreuna cu El"; si perspectiva intoarcerii Sale, este de a fi pentru totdeauna "impreuna cu Domnul", lucru care face ca bucuria noastra sa fie tot mai profunda. In zile de suferinta, in jale, in singuratate, daca, in ciuda a toate, bucuria poate sa ramana in adancul inimii noastre, este pentru ca toate acestea le parcurgem "impreuna cu El". El nu ne va parasi niciodata. "Daca Isus este in adancul inimii voastre, bucuria voastra va fi profunda".