Eclesiastul si Raspunsurile Noului Testament
- V -
Georges André
6 Moartea, judecata si dupa aceea
6.1 Dupa Eclesiastul
6.1.1 Moartea dupa Eclesiastul (2:14-16 ; 3:18-21 ; 9:1-6, 10)
Dupa pasajele indicate pentru citit, moartea si judecata sunt pentru Eclesiastul sfarsitul a toate, eveniment care atinge pe intelept si pe nebun, pe omul curat precum si pe cel necurat, pe omul bun ca si pe cel pacatos. "Si am zis in inima mea: Cum se intampla nebunului, asa mi se va intampla si mie; si atunci pentru ce am fost eu mai intelept?" (2:15). Si atunci la ce bun este viata, eforturile ei, urmarirea ei, daca, la sfarsit, "toti merg in acelasi loc, toti sunt din tarana si toti se intorc in tarana", om si animal ?
Aceste pasaje arata clar ca, in cadrul trasat de aceasta carte "sub soare", se intinde peste moarte si peste ce va fi dupa aceea un voal de nepatruns. Nu este la fel cu cei necredinciosi sau ignoranti din zilele noastre ? Cu toate acestea, niciodata Biblia nu a fost atat de raspandita in lume. Dar, dupa cum a zis apostolul : "Daca totusi Evanghelia noastra este acoperita, este acoperita pentru cei care pier, in care dumnezeul veacului acestuia a orbit gandurile necredinciosilor, ca lumina Evangheliei gloriei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu, sa nu straluceasca peste ei" (2 Cor. 4:3-4). Pentru cel care nu vrea sa creada, nici sa primeasca revelatia divina, Evanghelia ramane o carte inchisa, acoperita, pe care nu poate s-o inteleaga cu propria lui inteligenta.
Predicatorul, a carui cunostinta trebuia, de fapt, sa depaseasca cadrul cartii sale, indeamna, inainte de a inchide paginile : "Adu-ti aminte de Creatorul tau in zilele tineretii tale,...inainte de a se apropia anii despre care vei zice: N-am nicio placere in ei". Chiar si astazi, in special in tinerete sa ne indreptam spre Domnul. Fara indoiala, Dumnezeu cheama pe parcursul intregii vieti, si convertiri au avut loc la orice varsta; dar ele sunt mult mai numeroase inainte de douazeci de ani, chiar inainte de saisprezece ani, decat mai tarziu. Intr-adevar, daca, dupa ce a fost cercetata, se indeparteaza, inima se impietreste. Vine poate o noua chemare care este respinsa, si inima se impietreste si mai mult; apoi se apropie anii in care "nu mai este nicio placere". Capacitatile slabesc, simturile isi pierd din agerimea lor, vigoarea fizica se duce, pana cand "tarana se intoarce in pamant, cum era, si duhul se intoarce la Dumnezeu, care l-a dat". Duhul separat de trup nu mai are de-a face atunci decat cu Dumnezeu, cu Dumnezeu care judeca. In cadrul trasat de Predicatorul, nu este nici mantuitor, nici speranta.
6.1.2 Judecata
Privind la cele care se fac sub soare, Eclesiastul constata ca "in locul pentru judecata, acolo era rautate; si ca, in locul pentru dreptate, acolo era rautate. "Am zis in inima mea: Dumnezeu va judeca pe cel drept si pe cel rau" (3:16-17). Apoi el s-a intors si a "vazut toate asupririle care se fac sub soare: si iata lacrimile celor asupriti si niciun mangaietor" (4:1). A vazut nedreptatea sociala, dar nu avea nicio rezolvare pentru aceasta : "Daca vezi asuprirea celui sarac si judecata si dreptatea incalcate prin violenta intr-o provincie, sa nu te miri de aceasta; pentru ca un mai-mare decat cel mare vegheaza" (5:8).
Dumnezeu va judeca ! Aceasta este concluzia cartii : "Pentru ca Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata, cu orice lucru ascuns, fie bun, fie rau" (12:14). Perspectiva acestei judecati nu este, pentru om, de niciun ajutor; ea agraveaza si mai mult misterul mortii.
6.1.3 Dincolo (dupa moarte, n.t.)
Viitorul este, in perspectiva pe care o vede Eclesiastul, o carte in intregime inchisa : "Mortii nu stiu nimic,...Dragostea lor, de asemenea, si ura lor, si invidia lor au pierit deja si nu mai au nicio parte niciodata in tot ce se face sub soare...nu este nici lucrare, nici plan, nici cunostinta, nici intelepciune in Locuinta mortilor (sheol, n.t.) unde te duci" (9:5, 6, 10).
De fiecare data cand vorbeste despre moarte si ce urmeaza dupa aceea, Eclesiastul repeta : "Am zis in inima mea", sau o expresie asemanatoare. In lipsa oricarei revelatii, el ne ofera rodul propriilor sale ganduri. In niciun caz nu trebuie sa scoatem din contextul lor aceste versete, pentru a spune ca Biblia afirma in mod categoric si adevarat ca "Mortii nu stiu nimic". Un alt exemplu de rau care poate fi facut prin extragerea unei fraze izolate din Cuvantul lui Dumnezeu. Despre niciun subiect biblic nu trebuie sa ne formam o parere fara sa cercetam toate pasajele care ne vorbesc despre acest subiect, mai ales in Noul Testament. Prin urmare, nu putem invoca Eclesiastul pentru a cauta aici argumente impotriva existentei sufletului dincolo de moarte, nici impotriva invierii. Trebuie sa ne amintim de cadrul precis in care se misca gandirea Predicatorului.
6.2 Ce ne spune Noul Testament ?
Prin venirea Domnului Isus pe pamant, prin revelatia pe care Dumnezeu ne-a dat-o in El si prin Cuvantul Sau, totul s-a schimbat : lumina a inlocuit intunericul, grozavia judecatii a facut loc fericitei sperante, dincolo de moarte nu mai este un gol inspaimantator, ci casa Tatalui.
6.2.1 Moartea
Pentru credincios, moartea nu mai este "imparatul spaimelor", ci trecerea din aceasta lume la Dumnezeu. Sa citim 2 Corinteni 5, versetele 4 la 8. Asteptand ca prin inviere sau schimbare, "ceea ce este muritor sa fie inghitit de viata", ne place mai bine sa fim "absenti din trup, si sa fim acasa cu Domnul".
Desigur, moartea are pentru orice om, datorita conditiei sale fizice, un aspect de temut : "Nu dorim sa fim dezbracati". Dar pentru crestin, pentru duhul sau, pentru inima sa, ea a pierdut, si misterul si teroarea ei; ea poate chiar sa fie cea mai frumoasa zi din viata ! Apostolul a spus destul de clar : "Sa fiu impreuna cu Hristos, este cu mult mai bine" (Filip. 1:23). Eclesiastul putea sa spuna, pe buna dreptate, ca totul este tarana si se intoarce in tarana. Dar apostolul, calauzit de Duhul lui Dumnezeu, ne spune ca "dupa cum am purtat chipul celui din tarana, vom purta si chipul Celui ceresc" (1 Cor. 15:49). Cu multumire, spunem si noi "Dumnezeu si Tatal nostru, care ne-a iubit si ne-a dat mangaiere eterna si buna speranta prin har" (2 Tes. 2:16).
Intr-adevar, astazi credinciosul nu mai asteapta moartea, ci intoarcerea Domnului Isus; eveniment minunat cand cei morti vor invia si cei vii schimbati, vor merge, rapiti impreuna in nori, sa-L intalneasca pe Domnul, in vazduh, si sa fie totdeauna impreuna cu Domnul (1 Tes. 4:15-18).
6.2.2 Judecata
Evrei 9, 27 afirma destul de clar ca : "Oamenilor le este randuit sa moara o singura data, iar dupa aceea vine judecata". Cuvantul lui Dumnezeu respinge migratia sufletelor, reincarnarea, metempsihoza (spatiul parcurs de suflete prin multiple reincarnari pana la purificare, n.t.). Oamenii dupa ce au murit odata, nu mai revin nicidecum la viata sub o alta forma. Din contra, dupa moarte urmeaza judecata. (Acest pasaj nu ne spune cand are loc aceasta judecata; o vom vedea in Apocalipsa 20).
Dar, cu privire la credincios, Domnul Isus este la fel de clar, atunci cand afirma : "Adevarat, adevarat va spun ca cine aude cuvantul Meu si crede in Cel care M-a trimis are viata eterna si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata" (Ioan 5:24). Domnul Isus S-a pus pe Sine Insusi sub judecata lui Dumnezeu in locul nostru; El a purtat pacatele noastre in trupul Sau pe lemn; pedeapsa care ne-a adus pacea a fost asupra Lui. Prin urmare, Dumnezeu nu mai aduce judecata peste cei care sunt, prin credinta, indreptatiti prin sangele Sau. Epistola catre Romani ne da, dupa ce a expus complet rascumpararea, concluzia triumfatoare : "Deci acum nu este nicio condamnare pentru cei in Hristos Isus" (8:1).
Daca nu mai este nicio judecata, nicio condamnare, pentru credincios, unii ar putea gandi ca ei pot umbla dupa bunul lor plac. Sa ne intoarcem la 2 Corinteni 5, de la versetul 9 : "De aceea ne si straduim sa-I fim placuti, fie ca suntem prezenti, fie ca suntem absenti. Caci noi toti trebuie sa fim aratati inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, pentru ca fiecare sa primeasca potrivit cu ceea ce a facut in trup, fie bun, fie rau". Inaintea tribunalului (in rom. "scaunul de judecata", n.t.) lui Hristos vor aparea toti credinciosii, nu pentru a fi judecati, ci pentru a fi aratati acolo. Intrega noastra viata va fi pusa in lumina, fie bun, fie rau. Cum am putea avea o comuniune fara nori in eternitate impreuna cu Domnul Isus, daca ar ramane in constiinta sau in inima noastra, greseli care nu au fost aduse niciodata la lumina ?
Orice lucru rau din viata noastra va fi scos in evidenta : nu pentru ca sa fim pedepsiti, ci pentru a intelege infinit mai bine decat am fi putut s-o facem aici jos, pe pamant, maretia harului lui Dumnezeu si profunzimea suferintelor Domnului Isus. Noi cantam poate prea usor :
Oh! cum apasau pe Tine,
Singur in acest ceas intunecat,
Parasit, intristat si tulburat,
Pentru multele noastre pacate.
Dar atunci cand vom cunoaste deplin, asa cum noi am fost cunoscuti, vom intelege cat L-a costat pe Domnul Isus sa ne aduca la Dumnezeu. Cu cata realitate se va canta atunic acea noua cantare : "Vrednic esti..., caci ai fost injunghiat si ai rascumparat pentru Dumnezeu , prin sangele Tau..."
De asemenea, va fi aratat binele. Binele, adica tot ceea ce viata divina a lucrat in cel rascumparat, precum roada adusa de catre mladita atasata de vita. Seva vine din vita, mladita nu este decat canalul; tot meritul pentru rod revine vitei. In ziua glorie Sale, Domnul Isus "va veni ca sa fie glorificat in sfintii Sai si sa fie admirat in toti cei care au crezut" (2 Tes. 1:10). Nu sfintii, ci Domnul Isus Insusi va fi admirat si glorificat. Rasplatiri, cununi - sub forma si maniera in care Dumnezeu va gasi potrivit - vor fi pentru bucuria credinciosului fidel, dar inainte de toate spre gloria Celui care a lucrat in ai Sai, in timp ce umblau pe cararile pamantului.
Judacata va fi pentru cei rai. Apocalipsa 20:12 la 15 ne da un tablou solemn : "Si i-am vazut pe cei morti, mari si mici, stand in picioare inaintea tronului; si au fost deschise niste carti. Si a fost deschisa alta carte, care este a vietii. Si mortii au fost judecati dupa cele scrise in carti, potrivit faptelor lor. Si marea a dat inapoi pe mortii care erau in ea; si Moartea si Locuinta mortilor (gr. "hades") au dat pe mortii care erau in ele; si au fost judecati fiecare potrivit faptelor lor. Si Moartea si Locuinta mortilor au fost aruncate in iazul de foc. Aceasta este a doua moarte: iazul de foc. Si daca cineva nu a fost gasit scris in cartea vietii, a fost aruncat in iazul de foc". Nu mai este nevoie sa adaugam cuvinte omenesti la aceasta scena ingrozitoare.
6.2.3 Dincolo (dupa moarte, n.t.)
In istoria parabolica a bogatului si a lui Lazar (Luca 16:19-31), Domnul Isus ridica voalul de pe starea sufletelor dupa moarte. Lazar este dus de ingeri in sanul lui Avraam, expresie a fericirii celor credinciosi, in limbaj iudaic. Bogatul in hades (Locuinta mortilor, n.t.) este in chinuit; el nu era inca in iazul de foc, ci in hades, locuinta sufletelor dupa moarte. Pentru cel rascumparat, o astfel de locuinta, dupa expresia apostolului Pavel, consta in "a fi impreuna cu Hristos". 1 Petru 3:19 precizeaza ca cel care este pierdut, este in "inchisoare".
Este imposibil de trecut dintr-o stare in alta : "Intre noi si voi este stabilita o prapastie mare, astfel incat cei care vor sa treaca de aici la voi sa nu poata, nici cei de acolo sa nu treca la noi" (Luca 16:26). Prin urmare, nu mai este posibil de a fi mantuit dupa moarte.
Aceasta stare temporara a sufletelor va fi schimbata prin inviere. Domnul Isus este perfect de clar in aceasta privinta : "Vine un ceas in care toti cei din morminte vor auzi glasul Lui si vor iesi: cei care au facut cele bune, spre invierea vietii, si cei care au facut cele rele, spre invierea judecatii" (Ioan 5:28-29). Apostolul Pavel va confirma acest dublu aspect, precizand ca va fi o inviere "atat a celor drepti, cat si a celor nedrepti" (Fapte 24:15).
1 Corinteni 15 in mod special ne invata despre invierea vietii, care are loc in etape diferite (v. 23 la 24). Cei care au trecut prin putrezire se vor imbraca atunci in neputrezire; cei care vor trai pana la venirea Domnului vor fi schimbati : ce este muritor se va imbraca in nemurire.
Cuvantul ne reveleaza foarte putin despre starea eterna in care vor intra cei rascumparati. Un lucru esential, pretios mai presus de toate, il va marca faptul ca : vom fi "totdeauna cu Domnul". Aceasta prezenta a lui Dumnezeu cu oamanii este subliniata in Apocalipsa 21:3; se adauga asigurarea ca nu vor mai fi dureri: lacrimi, moarte, intristare, strigat, chin. Fericirea prezentei divine a fost pierduta la cadere; a fi in prezenta lui Dumnezeu este pentru omul natural un subiect de teama; credinciosul, inca de astazi, cunoaste dulceata acestei prezente; in glorie, cu mult mai mult decat acum, vom avea realitatea eterna:
Totdeauna in lumina
Casei lui Dumnezeu !
Orice umbra a disparut inaintea stralucirii zilei.
Si, departe de pamant,
Intregul nostru suflet
Va gusta, aproape de El, odihna dragostei.
(H. si C. 167:2)
7 Concluzie
Ce concluzie am putea trage din aceasta confruntare a Eclesiastului cu Noul Testament ?
Mai presus de toate, nu se ridica din inimile noastre o adanca recunostinta catre Dumnezeu pentru darul Domnului Isus ? El a transformat viata : munca, in loc sa fie o goana dupa vant, truda, fara scop, poate fi implinita din toate punctele de vedere pentru Domnul. Bunurile materiale, sursa exclusiva, pentru Eclesiastul, a unei bucurii trecatoare si egoiste, ne sunt incredintate pentru a sta la dispozitia Stapanului nostru. Bucuria nu mai este doar a manca si a bea, ci de a primi din mana Tatalui, cu multumire, beneficiile pe care bunatatea Lui ni le ofera, pentru a ne bucura impreuna cu Domnul Isus; chiar mai mult, cunoastem aceasta bucurie spirituala pe care El a pus-o in inimile noastre. Viata nu mai este desertaciune si gol, ci ea are un scop. Revelatia gandurilor divine, intelepciunea de sus, nu creste necazul si durerea; dimpotriva, ea ne umple de adorare si lauda. Moartea si viitorul nu mai sunt un subiect de groaza, ci de bucurie.
Cuvantul apostolului rasuna ca un ecou in noi : "Mantuitorul nostru Isus Hristos, care a desfiintat (J.N.D. : "a anulat", n.t.) moartea si a adus la lumina viata si neputrezirea, prin Evanghelie" (2 Tim. 1:10). In loc sa spunem impreuna cu Eclesiastul : "Si am urat viata... si mi-a fost o povara", putem repeta inca odata impreuna cu Pavel : "Daca trebuie sa mai traiesc in trup, face sa traiesc", in timp ce adauga : "Sa fiu impreuna cu Hristos, este cu mult mai bine".
Multumire fie adusa lui Dumnezeu pentru darul Sau de nespus !
.....................................................................................
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu