Ascultarea si vointa Domnului Isus
- II -
Arend Remmers
4 Nu voia Mea, ci a Ta
4.1 Ghetsimani
Doar in lumina pasajelor prezentate mai sus putem intelege in mod corect cuvintele Domnului din Ghetsimani. In lupta Sa interioara si in chinul Sau, El a zis : "Tata, daca vrei, departeaza paharul acesta de la Mine! Insa nu voia Mea, ci a Ta sa se faca" (Luca 22:42). Ceilalti evanghelisti folosesc aici expresii putin diferite : "Insa nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu" (Mt. 26:39) si "Insa nu cum vreau Eu, ci ceea ce vrei Tu fie" (Mc. 14:36). Practic, sensul este acelasi. Cererea Domnului Isus din Ghetsimani pune pe cititorul Bibliei in fata unei interbari : A avut Domnul aici in mod exceptional o vointa diferita de cea a Tatalui ?
In natura omeneasca a lui Hristos nu a existat nici cea mai mica urma de vointa proprie. Daca ne amintim, ca - chiar in aceste momente deosebit de grele - aceasta a fost intotdeauna hrana Sa, adica placerea Lui, de a face voia Tatalui Sau, atunci cererea : "nu voia Mea, ci a Ta sa se faca" ramane o taina de nepatruns.
4.2 A accepta fara rezerve este ceea ce L-a ingrozit
Noi ne aflam aici pe un "teren sfant", precum Moise inaintea rugului aprins (Ex. 3:2-5). La fel ca Moise care nu putea sa inteleaga acest eveniment extraordinar, nici noi nu putem patrunde ceea ce s-a intamplat in inima Rascumparatorului nostru atunci cand era cu fata la pamant si Se ruga in Ghetsimani. Dar putem spune ca paharul suferintei care era inaintea Lui in acel moment, avea asupra Lui un efect atat de ingrozitor incat a cerut sa fie crutat, daca acest lucru era posibil. El stia ca era imposibil. Ce chin pentru Domnul nostru !
Sentimentele perfect de drepte ale sufletului Sau si gandurile in totalitate sfinte ale duhului Sau au fost adanc afectate de grozavia pacatului si de judecata lui Dumnezeu care trebuia sa vina peste El. Crucea se prefigura clar inaintea Lui, in toata grozavia ei. Dar, chiar in acel moment, voia Sa nu s-a indepartat catus de putin de cea a lui Dumnezeu, Tatal Sau. El a venit ca sa implineasca aceasta voie, printr-o ascultare perfecta. A spus-o de mai multe ori mai inainte : "Mancarea Mea este sa fac voia Celui care M-a trimis si sa implinesc lucrarea Lui" (Ioan 4:34) si "Caci Fiul Omului n-a venit ca sa I Se slujeasca, ci ca El sa slujeasca si sa-Si dea viata ca rascumparare pentru multi" (Mc. 10:45). Dar, pe de alta parte, Cel Sfant si Drept nu putea sa doreasca sa fie facut pacat si sa fie parasit de Dumnezeul Sau. In acest sens, de asemenea, inima Sa si gandurile Sale erau intr-o armonie perfecta cu voia lui Dumnezeu si cu sfintenia Sa.
4.3 Nu o supunere fortata, ci o ascultare perfecta
Nu trebuie sa tragem concluzia, din cuvintele Domnului in Ghetsimani, ca El a trebuit sa Se forteze sa bea paharul pe care Tatal I L-a dat sa-l bea. In lumina a ceea ce gasim in Cuvant despre vointa Domnului nostru, cuvintele "nu voia Mea" inseamna ca El nu a vrut niciodata altceva - nici chiar in acel moment - decat sa implineasca voia Tatalui Sau, printr-o daruire de bunavoie si perfecta. Nimic altceva nu avea importanta pentru El. Din momentul venirii Sale pe pamant, si chiar din toata eternitatea, scopul Sau a fost sa-si dea viata ca rascumparare pentru oamenii pierduti. El a urmarit si a atins acest scop in acord perfect cu voia lui Dumneze, oricat de dificila a fost aceasta cale.
Acest acord de vointa nu priveste numai Ghetsimani, unde S-a indreptat cu incredere deplina catre Dumnezeul Sau, dar si in cele trei ceasuri de intuneric, in timp ce era pe cruce sub judecata lui Dumnezeu si cand a strigat : "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?" (Mt. 27:46). Chiar si atunci cand era, ca Om, parasit de Dumnezeul Sau din cauza pacatului, voia Lui nu a fost diferita de cea a Tatalui. In ascultarea si in dragostea Sa de nepatruns, El a mers "pana la moarte... de cruce" Filip. 2:8). "Prin Duhul etern S-a oferit pe Sine Insusi jertfa fara pata lui Dumnezeu" (Ev. 9:14), si "S-a dat pe Sine Insusi pentru noi, ca dar si jertfa lui Dumnezeu, ca parfum de buna mireasma" (Efes. 5:2). Acest parfum a rezultat din daruirea totala si perfecta a lui Hristos fata de voia lui Dumnezeu si Tatal Sau.
Sa fie laudat etern pentru ascultarea si dragostea Sa, care ramane pentru noi o taina de nepatruns !
5 Hristos modelul nostru
5.1 Model perfect, cu exceptia ispasirii pacatelor
In ascultarea si in devotamentul Sau pana la moarte, Domnul nostru este unic si perfect. Si totusi, in acestea El este, de asemenea, un exemplu pentru ai Sai. Desigur, nu in ce priveste ispasirea pacatelor. Aici, El este unic.
5.2 Hristos nu a avut carne, natura veche
El nu a avut carne, in sensul de natura pacatoasa in care "nu locuieste nimic bun" (conf. Rom. 7:8). Noi, credinciosii, avem inca natura cea veche, carnea, pe langa natura cea noua care am primit-o la nasterea noastra din nou. Deoarece aceste doua naturi sunt permanent opuse una fata de cealalta (conf. Gal. 5:17), noi avem nevoie nu doar sa fim invatati cu privire la voia lui Dumnezeu, ci sa fim indemnati la ascultare cu inima si cu duhul fata de Dumnezeu si de Cuvantul Sau.
5.3 Filip. 2 - Ascultare absoluta : un exemplu de urmat
Gasim aceasta in special in Filipeni 2. Acest pasaj ne prezinta coborarea de bunavoie a Fiului lui Dumnezeu, care a luat "chip de rob", adica chip de om, si care a fost "ascultator pana la moarte, si chiar moarte de cruce" (Filip. 2:6-8). Ori, acest pasaj incepe prin cuvintele : "Pentru ca acest gand sa fie in voi, care era si in Hristos Isus" (Filip. 2:5). Dispozitia duhului (sau, gandului, n.t.) lui Hristos care L-a condus la ascultare absoluta, ne este prezentat aici ca un exemplu de urmat. Cu siguranta, in viata noastra practica, vom ramane intotdeauna mult sub perfectiunea lui Isus, dar felul Lui de gandire ne este dat ca model.
5.4 2 Cor. 10 - Orice gand facut rob ascultarii de Hristos
Apostolul Pavel urmarea acest exemplu. In 2 Corinteni 10, el vorbeste despre straduinta sa de "a face rob orice gand ascultarii de Hristos" (2 Cor. 10:5). Ascultarea noastra de Hristos are ca model ascultarea Sa perfecta fata de Dumnezeu. Gandurile noastre se indreapta deseori in directii rele, dar daca ele sunt facute roabe ascultarii de Hristos, ele nu mai produc rau. Este ceea ce Pavel facea, nu prin constrangere, nici prin legalism, ci datorita dorintei lui de a-I face placere Domnului Isus si pentru a primi putere necesara in lupta spirituala. De acest lucru avem si noi nevoie.
6 Voia lui Dumnezeu, buna, placuta si desavarsita (Rom. 12)
In Romani 12 gasim : "Nu va conformati veacului acestuia, ci fiti transformati, prin innoirea mintii, ca sa deosebiti care este voia lui Dumnezeu, cea buna si placuta si desavarsita" (v. 2). Acest pasaj ne arata care este ascultarea pe care Dumnezeu ar dori s-o vada in noi, aceea pe care Domnul Isus a realizat-o in toata viata Sa. Avem aici o atentionare, o invatatura si un indemn pentru a ne face sa implinim voia lui Dumnezeu in viata noastra de fiecare zi.
6.1 O atentionare (Nu va conformati veacului acestuia)
"Nu va conformati veacului acestuia...". Daca nu am mai avea carnea (natura cea veche, n.t.), aceasta atentionare ar fi de prisos. Dar ea este foarte necesara. Apostolul Ioan confirma : "Nu iubiti lumea, nici cele din lume" (1 Ioan 2:15). Si apoi precizeaza : "Pentru ca tot ce este in lume: pofta carnii si pofta ochilor si trufia vietii, nu sunt din Tatal, ci sunt din lume" (v. 16). A ne conforma lumii si obiceiurilor ei este un mare pericol pentru noi. Atunci cand facem ca ea, in gandurile sau in faptele si gesturile noastre, nu mai suntem in stare sa discernem voia lui Dumnezeu si s-o implinim.
6.2 O invatatura (Fiti transformati prin innoirea mintii)
"... ci fiti transformati prin innoirea mintii". Prin nasterea din nou, noi avem o viata noua. Carnea, vechea noastra natura pacatoasa, este totusi in noi, si cauta permanent sa ne atraga intr-o directie rea. De aceea este necesara innoirea permanenta a mintii noastre. In fiecare zi avem nevoie de invatatura Cuvantului lui Dumnezeu si de comuniunea cu El in lumina, prin rugaciune. In acest fel, gandurile si sentimentele noastre vor fi innoite de sus. Aceasta innoire regulata conduce la o schimbare interioara, la o crestere spirituala. La fel, Pavel a scris credinciosilor din Efes, in legatura cu omul cel nou cu care se imbracasera : "si sunteti innoiti in duhul mintii voastre" (Efes. 4:23). De asemenea, atat timp cat vom trai pe pamant avem in noi carnea si suntem inconjurati de o lume vrajmasa. Si, de asemenea, atata timp cat va fi asa, vom avea nevoie de o permanenta transformare, prin innoirea gandurilor si sentimentelor noastre - prin Cuvantul lui Dumnezeu si prin rugaciune.
6.3 Un indemn (ca sa deosebiti)
"... ca sa deosebiti care este voia lui Dumnezeu, cea buna si placuta si desavarsita". Dupa cum am vazut, Domnul Isus a facut intotdeauna numai ce I-a placut Tatalui Sau (Ioan 8:29). In ce ne priveste pe noi, trebuie sa cautam permanent si sa deosebim ceea ce corespunde cu voia lui Dumnezeu. Si ei trebuie sa-i supunem planurile si dorintele noastre, precum si orice sugestie sau influenta care ar veni din anturajul nostru. Tot ceea ce nu este in acord cu Cuvantul nu poate fi, de asemenea, in acord cu voia lui Dumnezeu.
Dar nu este suficient sa deosebim daca un lucru este sau nu in contradictie cu invatatura Scripturii. Sa nu gandim ca tot ceea ce Dumnezeu nu a interzis in Cuvantul Sau ne este permis. Aceasta ar insemna o folosire legala a Bibliei si lucrul acesta ne-ar conduce rapid la suciri (fortandu-le sensul ; conf. 2 Pet. 3:16; n.t.). Pentru ca sa fim paziti de acest pericol, indemnul contine trei calificative. Suntem chemati sa deosebim "voia lui Dumnezeu cea buna si placuta si desavarsita".
6.3.1 (Voia) "Buna"
Cuvantul grec desemneaza ceva care duce la un rezultat benefic sau binefacator. El pune aici in evidenta rezultatele pozitive care vor fi realizate urmand voia lui Dumnezeu - fie cu privire la noi insine, fie la alte persoane, credinciosi sau nu. Ceea ce conteaza aici este aprecierea lui Dumnezeu. Ceea ce El doreste de la noi este intotdeauna bun. Doar in scoala Sa vom invata sa deosebim aceasta.
6.3.2 (Voia) "Placuta"
Cuvantul grec, in Noul Testament, este utilizat in special pentru actiuni facute avandu-L pe Dumnezeu inaintea noastra (conf. Rom. 12:1 ; 14:18). Important aici este ca noi facem ceea ce Ii place Lui. Inseamna mai mult decat ascultarea exterioara de o porunca. Putem sa vedem aceasta destul de clar in exemplul Domnului nostru.
6.3.3 (Voia) "Desavarsita"
Cuvantul exprima ideea ca nu lipseste nimic, sau este complet. Domnul Isus a zis ucenicilor Sai : "Voi deci fiti desavarsiti, dupa cum Tatal vostru ceresc este desavarsit" (Mt. 5:48). In lumina acestui pasaj, si a altora asemanatoare, putem sa intelegem prin expresia "voia lui Dumneze... desavarsita" atat perfectiunea neschimbata a voiei lui Dumnezeu, cat si dorinta noastra de a o implini in mod perfect. Efortul nostru de a implini in mod perfect voia lui Dumnezeu poate sa fie deseori greu de realizat, dar Dumnezeu nu ne da o masura mai mica.
Cu toate acestea, chiar daca suntem de multe ori cu mult sub aceasta masura, nu trebuie sa ne descurajam. Gasim in Cuvantul lui Dumnezeu care este sursa de putere pentru ascultarea noastra. Aceasta (sursa, n.t.) este Dumnezeu Insusi, dupa cum ne arata acest pasaj : "Iar Dumnezeul pacii...sa va desavarseasca in orice lucrare buna, ca sa faceti voia Lui, lucrand in voi ceea ce este placut inaintea Lui, prin Isus Hristos, caruia fie gloria in vecii vecilor! Amin" (Ev. 13:20-21).
.......................................................................
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu