Ganduri asupra chivotului legamantului
- V -
Arend Remmers
7.4 Intoarcerea chivotului legamantului
7:4.1 Intoarcerea chivotului organizata de filisteni
Chivotul a stat sapte luni in tara filistenilor (1 Sam. 6:1). La sfarsitul acestei perioade, preotii si ghicitorii acestui popor au trebuit sa hotarasca cum sa-l trimita. Hotararea a corespuns cu superstitia acestui popor. Trebuia sa aduca "o jertfa pentru vina" Dumnezeului lui Israel pentru ca El sa-i vindece si sa le arate de ce i-a lovit cu aceste pedepse.
Capeteniile religioase ale filistenilor gandeau ca fiecare din cele cinci capetenii, ale celor cinci cetati, sa aduca o replica din aur a hemoroizilor de care oamenii erau bolnavi, si a soarecilor care au pustiit tara. Astfel ca onoarea trebuia adusa Dumnezeului lui Israel si El trebuia sa fie recunoscut ca autor al acestei pedepse. Sperau ca aceasta sa amelioreze soarta lor. In acelasi timp, preotii si ghicitorii i-au avertizat pe filisteni sa nu-si impietreasca inima, cum au facut egiptenii si Faraon inaintea exodului copiilor lui Israel.
Era a doua oara cand filistenii isi aduceau aminte de acest eveniment (conf. 1 Sam. 4:8). Dar, in timp ce prima data au vorbit doar de "dumnezei", de data aceasta ei Il numesc "Dumnezeul lui Israel" (1 Sam. 6:5). Filistenii au facut precum egiptenii cand au recunoscut puterea lui Dumnezeu si au lasat pe popor sa plece.
7.4.2 Respectul filistenilor fata de Dumnezeu si cautarea de dovezi fata de actiunile Sale
In plus, au fost luate precautii speciale pentru transportul chivotului. Trebuia un car nou si la el injugate doua vaci care alaptau si care nu mai fusese niciodata puse la jug. Fara indoiala, aceste doua caracteristici trebuiau sa exprime curatia data de Dumnezeu (conf. Num. 19:2 ; Luca 19:30 ; 23:53). Pe de alta parte, filistenii voiau sa aiba dovada ca pedepsele veneau dintr-o sursa cu adevarat mai puternica decat dumnezeul lor Dagon. De aceea ei luat vaci tinere, nu prea domesticite si care aveau vitei de care acum erau separate.
Este remarcabil ca ultimile cuvinte din aceasta propozitie privesc chivotul in mod special : "Si veti vedea: daca se va sui pe calea hotarului sau la Bet-Semes, El ne-a facut acest rau mare; daca nu, atunci vom sti ca nu mana Sa ne-a lovit, ci a venit asupra noastra din intamplare" (1 Sam. 6:9). Aici, inca odata, se vede un anumit respect sau o teama sfanta fata de chivot, care reprezenta pe Dumnezeul lui Israel pentru acesti pagani idolatri.
7.4.3 Primirea chivotului de catre oamenii din Bet-Semes
Distanta dintre Ecron si Bet-Semes era de aproximativ douazeci de kilometri. Drumul ducea din campie spre dealurile Iudeii. Vacile au apucat pe acest drum fara sa se abata la dreapta sau la stanga. Capeteniile filistenilor au urmarit carul pana la hotarul Bet-Semesului. Acolo, locuitorii erau tocmai ocupati cu seceratul graului. Ei s-au bucurat sa vada chivotul. Bet-Semes era o cetate de leviti (Ios. 21:16). Datorita faptului ca levitii nu au primit mostenire ca semintie, le-au fost atribuite diferite cetati ca sa traiasca in ele. In Bet-Semes locuiau fiii lui Chehat, care erau responsabili cu uneltele sfantului locas.
Cand carul s-a oprit in campul lui Iosua, locuitorii din Bet-Semes s-au bucurat despicand lemnele carului si au adus vacile ardere tot Domnului. Levitii care locuiau acolo au coborat mai intai chivotul Domnului din car, precum si lada care era cu el, in care erau jertfele pentru vina (ale filistenilor, n.t.), si le-au pus pe o piatra mare care era in campul lui Iosua (1 Sam. 6:18). Apoi, din nou este mentionat ca oamenii din Bet-Semes au adus in acea zi arderi de tot si jertfe Domnului (6:15). Cele cinci capetenii ale filistenilor au vazut toate acestea si s-au intors in aceeasi zi.
In final, este redata o lista cu cei cinci hemoroizi de aur si cei cinci soareci de aur pe care filistenii i-au dat Domnului ca jertfa pentru vina. Este mentionat chiar numele pietrei cele mari (Abel = jale sau doliu) (*).
(*) Cuvantul ebraic poate fi tradus in diferite moduri
7.4.4 Oamenii din Bet-Semes privesc in chivot
Totusi, bucuria initiala a locuitorilor din Bet-Semes a fost repede umbrita. In prescriptiile referitoare la transportul obiectelor sfantului locas, este spus ca fiii lui Chehat, care trebuiau sa poarte aceste lucruri, nu erau autorizati sa le priveasca nici sa le atinga (Num. 4:15, 20). Ori, oamenii din Bet-Semes s-au facut vinovati de aceste doua lucruri, au ridicat propitiatoarul (capacul ispasirii, n.t.) si au privit in interior. Daca Dumnezeu Si-a manifestat puterea si suveranitatea Lui fata de filistenii pagani si ignoranti, cu mult mai mult trebuia El s-o faca fata de propriul Sau popor, si in special fata de levitii din familia lui Chehat care locuiau in aceasta cetate ! Cu o neglijenta vinovata, ei au subestimat sfintenia Domnului si de aceea au trebuit sa moara. Este ceea ce s-a intamplat, de asemenea, mai tarziu lui Uza, care a facut ceva asemanator atingand chivotul (chiar daca a fost cu cele mai bune intentii) (2 Sam. 6:6-7). Saptezeci de oameni era deja un numar mare pentru o localitate din acel timp (1 Sam. 6:19). Expresia "cincizeci de mii de oameni" adaugata in majoritatea manuscriselor ebraice (dar nu in toate) este greu de explicat, si este considerata adesea ca provenind dintr-o adnotare marginala.
7.4.5 Aplicatia pentru ziua de astazi : a avea respect pentru sfintenia lui Dumnezeu
"Nu va amagiti: Dumnezeu nu Se lasa batjocorit", le scria Pavel galatenilor (Gal. 6:7). In zilele noastre, nu este aproape nimic sfant pentru oamenii din jurul nostru; exista cu atat mai mult pericolul de a cadea in greseala grava a oamenilor din Bet-Semes. Ceea ce Dumnezeu ne-a transmis in Cuvantul Sau trebuie sa fie luat in serios astazi cu mult mai mult decat trebuia s-o faca poporul pamantesc al lui Dumnezeu de altadata.
In practica, atitudinea oamenilor din Bet-Semes nu difera aproape deloc de cea a filistenilor, care au fost fortati prin pedepsele lui Dumnezeu sa se debaraseze de chivot cat mai repede posibil (1 Sam. 5:7-11). La Bet-Semes, de asemenea, au intrebat : "Cine poate sta inaintea Domnului, inaintea acestui Dumnezeu sfant? Si de la noi la cine sa se suie ?" (1 Sam. 6:20). Sfintenia lui Dumnezeu a produs asupra lor tulburare si frica pentru ca viata lor nu era dupa voia Lui. Astfel, ei au pierdut binecuvantarea legata de prezenta chivotului legamantului Domnului.
7.4.6 Imaginea spirituala a suirii (chivotului, n.t.) la Chiriat-Iearim
Ei au trimis deci soli la locuitorii din Chiriat-Iearim, la cativa kilometrii la nord-est de Bet-Semes, si deci mai aproape de Ierusalim. Daca Bet-Semes era situat deja mai sus decat Ecron, trebuia sa urce mai mult de la Bet-Semes la Chiriat-Iearim. Este o cale binecuvantata cand exista o urcare spirituala ! Aici, lucrul acesta ne arata inca odata ca chiar geografia lui Israel contine invataturi spirituale. Multi ani mai tarziu, David a cautat chivotul legamantului la Chiriat-Iearim si l-a dus la Ierusalim (conf, Ps. 132).
Oamenii din Chiriat-Iearim au venit si au suit chivotul Domnului. Acolo, el a fost asezat in casa lui Aminadab, pe deal. Fiul sau Eleazar a fost sfintit sa pazeasca chivotul (1 Sam. 7).
7.4.7 Aminadab si casa lui au apreciat foarte mult chivotul ca semn al sfinteniei si al harului lui Dumnezeu
Atunci cand este mentionat numele lui Aminadab, aproape intotdeauna este adaugat ca el avea casa "pe deal". Ce imagine frumoasa ! Iata un israelit care aprecia acest semn pretios al sfinteniei si al harului lui Dumnezeu si care este gata sa-i dea un loc in casa lui ! Si nu doar Aminadab a vrut sa se puna in slujba pazirii acestei comori, ci el a sfintit, de asemenea, pe fiul sau pentru aceasta slujba. Se poate deci presupune ca Aminadab era din semintia levitica care erau insarcinati cu "slujba cortului" (Num. 3:5-8). In acest timp de decadere al poporului lui Dumnezeu, care putin mai inainte se pregatesc sa se doteze cu un imparat dupa propria sa vointa, aceasta imagine a "casei de pe deal" era deosebit de potrivita ! Dupa cum "o cetate asezata pe varful unui munte nu poate fi ascunsa" (Mt. 5:14), la fel casa lui Aminadab se vedea de departe. Orice israelit putea sti : Acolo este bunul nostru cel mai pretios, care ar trebui sa se afle in locul in care Domnul l-a ales pentru ca sa locuiasca Numele Sau acolo.
Dar a trebuit sa se scurga un timp lung inainte ca David sa gaseasca acest loc, in mijlocul multor necazuri, dintre care doar primii douazeci de ani sunt mentionati aici (1 Sam. 7:2). Caci, dupa acest timp, au trecut inca patruzeci de ani ai domniei lui Saul si primii sapte ani ai domniei lui David la Hebron. Numai primii ani sunt mentionati aici.
7.5 Necazurile lui David : Ps. 132
7.5.1 Interesul pentru locuinta lui Dumnezeu in mijlocul alor Sai
In Psalmul 132, Solomon, constructorul templului, aminteste de incercarile tatalui sau David, "om dupa inima lui Dumnezeu" (1 Sam. 13:14 ; Fapte 13:22), care a fost primul care a vrut sa pregateasca un loc pentru Domnul. Acest psalm este singurul in care este mentionat chivotul lui Dumnezeu, si el joaca aici un rol important. Este simbolul glorios al Persoanei si al lucrarii de rascumparare a lui Hristos si al prezentei Sale in mijlocul credinciosilor adunati in jurul Lui. - Aici, in Psalmul 132, vedem latura omeneasca a locuintei lui Dumnezeu in mijlocul celor ai Sai, legata de responsabilitatea noastra, in timp ce in Exod 15 si 25 si urm. este latura divina.
Desigur, Moise a cantat deja cu privire la locuinta lui Dumnezeu in "Cantarea Rascumpararii" din Exod 15:13, 17, si Dumnezeu spusese deja poporului despre locul unde voia sa locuiasca Numele Sau si ca poporul trebuia sa-l caute (Deut. 12). Dar, evident nimeni nu l-a cautat de secole.
7.5.2 Dorinta lui David de a aduce chivotul la Ierusalim. Intristarea datorita imprejurarii cu Uza
De indata ce David a ajuns la putere, a chemat pe batranii poporului pentru a aduce chivotul la Ierusalim (1 Cr. 13). De la intoarcerea sa din tara filistenilor, inainte ca Saul sa devina imparat si deci in timpul tineretii lui David, chivotul era in casa lui Aminadab la Chiriat-Iearim (1 Sam. 7:1 si urm.). Aici David a trebuit sa experimenteze prima lui intristare cu privire la chivot, atunci cand Uza a murit fiindca a atins chivotul, in timp ce il transportau pe un car, contrar prescriptiilor legii (2 Sam. 6:11 ; 1 Cr. 13 ; 15:12-15). David nu a mai indraznit sa aduca chivotul la Ierusalim si la lasat la Obed-Edom, unde a ramas trei luni. In acest timp, casa lui Obed-Edom a fost binecuvantata de Dumnezeu (2 Sam. 6:10, 11 ; 1 Cr. 13:13, 14).
Dar David a invatat (o lectie) prin aceasta experienta, si cand a luat chivotul din casa lui Obed-Edom, el a marturisit ca, prima data, nu a lucrat corect. Chivotul trebuia sa fie purtat de catre leviti pe umeri (1 Cr. 15:2, 13 ; conf. Num. 7:9). Cu toate acestea, acum el trebuia sa faca experienta unei a doua intristari : sotia lui, Mical, l-a dispretuit cand l-a vazut jucand de bucutie inaintea chivotului (2 Sam. 6:16 ; 1 Cr. 15:29).
7.5.3 Dorinta de a construi o casa pentru Domnul si o noua intristare
Dupa ce chivotul si-a aflat locul sau la Ierusalim, dupa toate aceste greseli si incurcaturi, David a avut o noua dorinta, aceea de a construi o casa pentru Domnul (1 Cr. 17). Dar a fost instiintat ca nu el va fi cel care va implini voia lui Dumnezeu cu privire la acest lucru, ci fiul sau Solomon. Cu toate acestea, David a pregatit dinainte tot ceea ce era necesar pentru constructia templului din Ierusalim, si aceasta, dupa cum el insusi a spus mai tarziu, in mijlocul unui al treilea necaz (1 Cr. 22:14) ; el a pregatit dupa toata puterea lui (1 Cr. 29:2 si urm.), dar si pentru ca isi gasea placerea in casa Dumnezeului sau (1 Cr. 29:2). Totusi, locul exact nu era inca hotarat. A trebuit ca David sa treaca printr-o a patra experienta dureroasa, unde Dumnezeu i-a aratat aria lui Ornan iebusitul, in timp ce executa judecata asupra mandriei sale in legatura cu numaratoarea (1 Cr. 21:1 la 22:1).
7.5.4 Amintirea necazurilor indurate pentru realizarea gandurilor lui Dumnezeu in legatura cu casa Lui (adunarea)
In final, constructia templului a putut sa inceapa prin succesorul lui David, Solomon, si a fost incheiata la capatul a sapte ani de constructie (1 Imp. 6:38). In timpul dedicarii cladirii finalizate, Solomon aminteste de necazurile tatalui sau (Ps. 132:1). In prima jumatate a Ps. 132, el mentioneaza simtamintele inimii lui David fata de casa lui Dumnezeu de la Ierusalim. David nu este atat de mult o imagine a Domnului Isus - desi a trebuit si El sa indure multe necazuri din cauza noastra si pentru binele adunarii - ci vedem pe David, pe de-o parte ca Imparat al lui Israel simtindu-Si responsabilitatea de a implini voia lui Dumnezeu, iar pe de alta parte ca imaginea unui credincios care stie si ar vrea sa realizeze pentru el insusi gandurile lui Dumnezeu cu privire la casa Lui, adunarea Sa. Acesta nu este un lucru usor si provoaca, de asemenea, multa tristete din partea noastra, dar Domnul, in credinciosia Lui, nu va uita aceasta tristete !
In primele cinci versete din acest psalm gasim juramantul pe care l-a facut David de a nu se odihni, nici de a se opri pana nu va gasi "un loc pentru Domnul, locasuri pentru Puternicul lui Iacov". Pe ce s-a bazat dorinta lui este explicat in versetul 6, in care Solomon se identifica deplin cu tatal sau : "Iata, noi am auzit de el (de chivot) la Efrata, l-am gasit in campiile Iaar".
7.5.5 Domnul a vorbit deseori despre locul ales pentru locuirea Sa (cu chivotul), dar ei au ramas indiferenti
Acest verset (Ps. 132:6) ne duce in primul rand la anii tineretii lui David, pe care el i-a petrecut in cetatea sa natala Betleem. Efrata este Betleem (Gen. 35:19 ; Mica 5:1). Aici a auzit David foarte devreme de soarta trista a chivotului lui Dumnezeu. Pronumele "el" si "l-" (l-am gasit, n.t.) din v. 6 inlocuiesc "chivotul legamantului" ; lucrul acesta reiese din v. 7 si 8. Dupa ce filistenii l-au luat, el nu s-a mai intors la Silo, ci a fost timp de zeci de ani in casa lui Aminadab la Chiriat-Iearim. N-ar fi trebuit sa fi auzit David la Betleem cat de des a vorbit Dumnezeu in lege despre locul pe care El l-a ales in tara Canaan (Ex. 15:17 ; Deut. 12:5) ? "Ci sa cautati locuinta Sa la locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul vostru dintre toate semintiile voastre, ca sa-Si puna Numele acolo". Pana atunci nimeni nu s-a deranjat sa gaseasca acest loc. Dar citim aici ca David a facut-o. De aceea el a fost om dupa inima lui Dumnezeu (1 Sam. 13:14 ; Fapte 13:22).
7.5.6 Bucurie si mangaiere legate de intoarcerea chivotului
In a doua jumatate a versetului 6 ("... l-am gasit in campiile Iaar"), expresia "campiile Iaar este probabil un nume poetic pentru Chiriat-Iearim. Chivotul se afla acolo de la intoarcerea lui din tara filistenilor, si acolo l-a "gasit" David. L-am urmat apoi pe drumul sau pana in locul prea sfant in templul pe care Solomon l-a construit.
Scopul este acum atins. Urmatoarele doua versete din Psalmul 132 corespund aproape literal cu sfarsitul discursului lui Solomon de la dedicarea templului : "Ridica-Te, Doamne, la odihna Ta, Tu si chivotul puterii Tale! Preotii Tai sa se imbrace cu dreptate si sfintii Tai sa cante de bucurie! Pentru David, slujitorul Tau, nu intoarce fata de la unsul Tau!" (Ps. 132 :8-10 ; conf. 2 Cr. 6:41-42).
7.5.7 Disparitia chivotului. Deosebirea dintre timpul lui Ieremia si timpul viitor profetit de Ezechiel
Dupa secole de decadere morala, Iuda a fost in final invins de catre caldeeni in anul 558 iH. Cetatea Ierusalim si templul au fost distruse, si toate uneltele sale (inclusiv chivotul probabil) au fost transportate la Babilon impreuna cu majoritatea populatiei din Iuda (2 Cr. 36:17-21). Profetul Ieremia, care a fost martor la toate acestea, a putut sa prezica intoarcerea poporului la capatul a saptezeci de ani, dar el a mentionat, de asemenea, o particularitate care ne arata ca, odata cu venirea lui Hristos in lume, aceasta imagine (chivotul) a glorioasei Sale Persoane si a lucrarii Sale ca loc de odihna a lui Dumnezeu pe pamant, nu mai era necesara. Atunci cand, in Imparatia milenara, templul va fi rezidit (Ez. 40 si urm.), nu va fi niciun chivot : "Si va fi asa: cand va veti inmulti si veti fi rodnici in tara, in zilele acelea, zice Domnul, nu vor mai zice: Chivotul legamantului Domnului, nici nu le va veni in gand, nici nu-si vor aduce aminte de el, nici nu-l vor cerceta, nici nu va mai fi facut" (Ier. 3:16). Domnul nostru va fi atunci centrul tuturor.
7.5.8 Chivotul in Apocalipsa
Referitor la chivot citim pentru ultima oara in Apocalipsa 11:19. Imediat inainte de pasajul in care Israel va reveni in centrul interventiilor lui Dumnezeu din viitor, templul Sau care este in cer va fi deschis, si chivotul legamantului Sau va fi vazut acolo. Acest lucru nu face decat sa confirme ceea ce a fost spus la inceputul observatiilor nostre despre chivot, si anume ca cortul intalnirii din Vechiul Testament cu toate uneltele sale sunt "locuri sfinte facute de maini, imagini ale celor adevarate" si ca toate acestea nu erau decat "imaginile celor din ceruri" (Ev. 9:23 si urm.). Aici, chivotul este ultima imagine din Scriptura a credinciosiei neschimbatoare a lui Dumnezeu fata de legamantul cu poporul Sau pamantesc. Cu toate acestea, credinciosia Lui nu este bazata pe primul legamant, sau pe vechiul legamant, legamantul legii incalcate de Israel, ci ea se bazeaza pe noul legamant care are ca temelie sangele si jertfa desavarsita a lui Hristos.
.......................................................................................................
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu